Confruntat cu debarcarea definitivă din post și cu un viitor politic incert, Băsescu se încăpățînează să îi țină lui Ponta pe frunte eticheta de plagiator, deși nu trebuie să fii mare sociolog ori analist ca să știi că asemenea temă îi cam lasă rece pe români. Și nu doar pe ei, după cum vom arăta mai jos. De ce a ales președintele și echipa lui exact această acuzație și nu alta, mai comercială, la adresa premierului și de ce se fac eforturi majore pentru ca ea să fie menținută caldă, iată o întrebare interesantă, al cărei răspuns îl vom afla cine știe cînd.

„Primul ministru pe care l-ați furnizat este deja recunoscut în toată Europa și dincolo de ocean ca prim ministru copy-paste” a declarat azi președintele, în discursul din plen de apărare față de acuzațiile aduse de majoritatea partidelor parlamentare.

Mîine, Băsescu ar putea fi istorie și el se ambiționează, totuși, să ”tragă” în doctoratul lui Ponta.

Ciudat.

Într-o Românie în care sute de mii de părinți se chinuie, anual, să procure la negru lucrări de licență pentru odraselele absolvente și în care titlul de doctor nu prea mai înseamnă nimic, avînd în vedere că numai cine nu vrea, de la Elena Ceaușescu și Tudor Postelnicu pînă la Tata Nițu ori Elena Udrea, nu îl obține, e neobișnuită această campanie contra doctoratului lui Ponta. Mai ales cînd o ai în casă pe EBA, care ținea nu demult afișul în media cu studiile mai mult inventate la o universitate americană.

Sigur, mulți români ar putea crede că peste hotare, ”în Europa și peste ocean”, cum spune Băsescu, situația stă altfel, iar politicienii prinși cu plagiatul în gură deși se jură că nu fură sunt luați la goană din bătătură.

Aiurea. Demisia pe asemenea temă e floare extrem de rară.

În toată lumea, una dintre principalele măgării comise de politicieni e plagiatul.

Vicepreședintele SUA, Joe Biden, bunăoară, e un plagiator notoriu, terfelit pînă și în profilul de pe wikipedia. Începînd din facultatea de Drept, unde a fost prins copiind, într-un material, o treime dintr-un articol de specialitate și a fentat rămînerea în afara baroului declarînd că nu știa suficient de bine regulile citării, și pînă la discursuri unde prelua copios din marfa altora. (De altfel, Biden a mers pînă la a declara în fals că a terminat universitatea în prima jumătate a clasei.)

Dar cine s-ar putea supăra pe el, cumva șeful Obama, el însuși acuzat că plagiază la greu în discursurile politice? Un reputat autor american a identificat, astfel, într-un singur discurs al președintelui SUA, idei furate de la mai mulți politicieni, începînd cu Robert Kennedy și terminînd cu Margret Thatcher, ca să nu mai vorbim că însăși Hillary Clinton l-a acuzat, în perioada alegerilor preliminare, că a plagiat pasaje întregi din discursurile guvernatorului de Massachusetts.

S-ar putea supăra pe Ponta britanicii, al căror premier de legendă, Winston Churchill, a plagiat pe rupte chiar cîteva dintre declarațiile și formulările sale de acum istorice, precum ”Iron curtain”, folosită înaintea lui de Elizabeth a Belgiei, George Washington Crile, Ethel Annakin Snowden ori de ministrul de finanțe al lui Hitler, contele Lutz Schwerin von Krosigk?
Altă expresie celebră, “blood, sweat and tears”, fusese folosită înaintea lui de John Donne, de lordul Byron sau de Garibaldi. Cît despre ”gathering storm”, care dă și titlul primului volum din memoriile marelui om politic, expresia era șterpelită de la H.G.Wells, care o folosise în ”Războiul lumilor”.

S-ar putea supăra italienii, al căror ex-premier Berlusconi e acuzat de plagiat de un artist din peninsulă căruia i-ar fi furat melodia pentru noul imn al partidului politic?

S-ar putea supăra rușii, al căror președinte Vladimir Putin e de curînd în mijlocul unui scandal de plagiat după ce un reputat ziarist a descoperit că acesta, în articolul „Russia: The National Question”, publicat în ianuarie în cotidianul „Nezavisimaya gazeta”, a furat în proporție de o treime dintr-o monografie a sociologului Valery Tishkov? În 2006, Putin era victima unui scandal internațional de plagiat, de asemenea, după ce americanii l-au acuzat de furt intelectual din creația unor profesori de la universitatea din Pittsburgh.

S-ar putea supăra australienii, al căror ministru al transporturilor, Anthony Albanese, s-a făcut de baftă în ianuarie, plagiind într-un discurs fraze întregi dintr-un speech rostit de Michael Douglas… într-un film?

S-ar putea supăra austriecii, după ce comisarul european Johannes Hahn a fost prins cu plagiatul în teza de doctorat?

Practic, nu există mai mulți plagiatori decît în lumea politicii, începînd cu cele mai mari ”case”; cu atît mai ciudat pare efortul lui Băsescu de a-l stigmatiza pe Ponta exact în fața politicienilor.

Singur rațiune a acestui demers pare a fi dorința Cotrocenilor de a profita de un scandal izbucnit anul trecut în Germania, după ce ministrul apărării, Karl-Theodor Guttenberg, a demisionat în urma deconspirării ca plagiator în teza de doctorat. Au urmat alți doi politicieni germani de calibru, Silvana Koch-Mehrin și Jorgo Chatzimarkakis, lăsați fără doctorate tot după plagiat.

În plus, președintele Ungariei, Pall Schmitt, a părăsit și el funcția tot după un scandal de plagiat.

Din cauza scandalurilor, pe bandă, de plagiat, în Germania s-a înființat o echipă anonimă de specialiști, pe internet, care și-a propus să ia la puricat o serie de lucrări de doctorat ale unor personalități germane de prim rang, despre care există zvonuri că ar conține oarece probleme. Între primele care vor fi studiate se numără doctoratele lui Helmuth Kohl, Angela Merkel și al guvernatorului băncii naționale a Germaniei, Josef Ackermann.

Avînd în vedere că atît ministrul german al apărării, cît și fostul președinte al Ungariei erau membri ai grupului popularilor europeni, din care face parte și PDL, nu e imposibil ca atacul tăios la plagiatul lui Ponta, membru al grupului socialist, marele rival al popularilor, să fie o încercare a Cotrocenilor de a capta cît mai mult din bunăvoința, acestora, a Angelei Merkel în special, al cărei cabinet a fost zguduit de scandalul Guttenberg. O bunăvoință de care, după cîte se arată, Băsescu ar putea avea curînd mare nevoie, date fiind necazurile interne. (Bogdan Tiberiu Iacob)