CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9488 RON DOWN | 1 USD = 4.2570 RON DOWN | 1 GBP = 5.8649 RON UP

Un mister: si totusi, pentru ce anume sunt anchetati Iliescu & comp?

2 comentarii / 3605 vizualizări / 22 octombrie 2015

Presa ultimelor 24 de ore bubuie de informația că fostul președinte Ion Iliescu și alte figuri notorii ale anului 1990 sunt acuzate de infracțiunea de crime împotriva umanității, riscînd pînă la 25 de ani de închisoare. Încadrarea respectivă este nouă, dar ridică probleme foarte mari, dacă nu chiar insurmontabile, pentru procurori, după cum vom releva în cele ce urmează.

Parchetul General a început, reamintim, urmărirea penală împotriva lui Ion Iliescu în iunie 2007, fiind acuzat de omor deosebit de grav. În decembrie 2007, după cum relata presa vremii, procurorul general, Laura Codruţa Kovesi a infirmat însă rezoluţia de începere a urmăririi penale pe motiv că s-au comis erori de procedură, iar ancheta în acest dosar a continuat. În martie 2009, procurorii DIICOT au decis scoaterea de sub urmarire penală a fostului preşedinte Ion Iliescu în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care era învinuit de subminarea puterii de stat, acte de diversiune şi comunicare de informaţii false.

Acum, procurorii militari au dispus schimbarea încadrării juridice şi efectuarea în continuare a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii contra umanităţii, reglementată de art. 439 alin. 1 lit. a, g şi j din Codul penal constând în reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, soldată cu decesul a patru persoane şi rănirea prin împuşcare a altor trei, precum şi vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a aprox. 1.000 de persoane în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, ca urmare a atacului violent declanşat de către muncitori din unele centre industriale şi bazine carbonifere din ţară”, după cum se arată într-un comunicat al Parchetului.

Unde ar fi problemele?

Simplu.

În primul rînd, conform tuturor principiilor de drept și Constituției, acuzații nu pot fi judecați decît după legea în vigoare la momentul comiterii faptelor, iar dacă avem două legi concurente, se aplică cea mai blîndă.

În 1990, era în vigoare Codul penal din 1968, mult diferit de cel actual, invocat de procurorii militari.

Astfel, capitolul ”Infracțiuni contra păcii și omenirii”, sensibil mai redus ca acoperire, conținea referiri la instigare la război, genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor bunuri ori valori culturale.

În actualul Cod penal, capitolul ”Infracțiuni contra umanității” conține, de asemenea, referiri la genocid, reglmentată de art.438, numai că lotul Iliescu este urmărit penal pentru art.439, care vorbește despre ”Infracțiuni contra umanității” și care se prezintă astfel:

Art.439:
(1) Săvârşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile, a uneia dintre următoarele fapte:
a) uciderea unor persoane;
b) supunerea unei populaţii sau părţi a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la condiţii de viaţă menite să determine distrugerea fizică, totală sau parţială, a acesteia;
c) sclavia sau traficul de fiinţe umane, în special de femei sau copii;
d) deportarea sau transferarea forţată, cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor măsuri de constrângere;
e) torturarea unei persoane aflate sub paza făptuitorului sau asupra căreia acesta exercită controlul în orice alt mod, cauzându-i vătămări fizice sau psihice, ori suferinţe fizice sau psihice grave, ce depăşesc consecinţele sancţiunilor admise de către dreptul internaţional;
f) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostituţie, sterilizarea forţată sau detenţia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod forţat, în scopul modificării compoziţiei etnice a unei populaţii;
g) vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane;
h) provocarea dispariţiei forţate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub protecţia legii pentru o perioadă îndelungată, prin răpire, arestare sau deţinere, la ordinul unui stat sau al unei organizaţii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite că această persoană este privată de libertate sau de a furniza informaţii reale privind soarta care îi este rezervată ori locul unde se află, de îndată ce aceste informaţii au fost solicitate;
i) întemniţarea sau altă formă de privare gravă de libertate, cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional;

j) persecutarea unui grup sau a unei colectivităţi determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul internaţional;
k) alte asemenea fapte inumane ce cauzează suferinţe mari sau vătămări ale integrităţii fizice sau psihice,
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele prevăzute în alin. (1), săvârşite în cadrul unui regim instituţionalizat de oprimare sistematică şi de dominare a unui grup rasial asupra altuia, cu intenţia de a menţine acest regim.

Acest articol NU se regăsește, însă, nici pe departe, în vechiul cod penal.

Contactat de Inpolitics, procurorul gen.Dan Voinea susține că acuzaților li s-ar putea aplica doar articolul 358 din vechiul cod, care sancționează ”tratamentele neomenoase”.

Art.358
”Supunerea la tratamente neomenoase a răniţilor ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Roşii ori al organizaţiilor asimilate acesteia, a naufragiaţilor, a prizonierilor de război şi în general a oricărei alte persoane căzute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experienţe medicale sau ştiinţifice care nu sunt justificate de un tratament medical în interesul lor, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează săvârşirea faţă de persoanele arătate în alineatul precedent a vreuneia dintre următoarele fapte:
a) constrângerea de a servi în forţele armate ale adversarului;
b) luarea de ostateci;
c) deportarea;
d) dislocarea sau lipsirea de libertate fără temei legal;
e) condamnarea sau execuţia fără o judecată prealabilă efectuată de către un tribunal constituit în mod legal şi care să fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege.
Torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prevăzuţi în alin. 1 se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele prevăzute în prezentul articol sunt săvârşite în timp de război, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă”.

Dan Voinea mai spune că ”într-adevăr, acuzații nu pot fi judecați după altă legislație decît cea în vigoare la vremea respectivă, decît dacă avocații lor apreciază că cea actuală este mai blîndă, altfel vor cere revenirea la vechiul cod penal. Cum de genocid nu poate fi vorba, rămîne articolul legat de tratamente neomenoase în care s-ar încadra, cred eu, faptele comise la mineriadă. Numai că, știți cum e, dacă sunt cinci juriști într-o cameră, fiecare poate avea altă opinie vizavi de acest fapt, deci nu mă pot pronunța categoric”.

Mai pe românește, inculpații pot lesne arunca la gunoi încadrarea de ieri a procurorilor, care se bazează pe prevederi legale inexistente în 1990.

Cît despre încadrarea în vechiul cod penal, același Dan Voinea spune că ea ar fi acoperită numai de formula care se referă la persecutarea acelor ”persoane căzute sub puterea adversarului”, restul articolului făcînd referire la prizonieri de război, naufragiați etc. De fapt, cam tot articolul lasă impresia că se ocupă de persoane aflate într-un teatru de război mai degrabă decît de victimele unor ciocniri civile.

Să concluzionăm: noul cod penal acoperă foarte bine incidentele de la Mineriada din iunie 1990 atunci cînd vorbește de uciderea ori rănirea unor persoane în carul unui ”atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile”.

Vechiul cod penal, în schimb, e aproape complet depășit la acest capitol, numai interpretări sofisticate putînd încadra în el ”lotul Iliescu”.

Noul cod penal nu poate fi, însă, aplicat acuzaților din cauza art.15 din Constituție care spune că ”Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”.

Să nu fi știut asta procurorii militari atunci cînd au recurs la schimbarea încadrării?
Ori au știut și totul nu e decît o mascaradă cu viață scurtă, o diversiune menită să acopere, eventual, alte evenimente? (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

2 Comentarii

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *