La ora redactării acestor rînduri, singurele lucruri bătute în cuie sunt demisia premierului Mihai Tudose și anunțul președintelui că vrea o procedură rapidă de desemnare a noului guvern, ceea ce presupune consultări cu partidele în cursul zilei de mîine. Nu știm cine va fi noua propunere de premier a PSD. În mod normal, însă, ea ar trebui să corespundă unui portret-robot creat în interiorul partidului în ultima perioadă, în mod natural, dacă ne putem exprima astfel.

PSD urcă iar dealul Cotrocenilor, pentru a patra oară de la alegeri, într-un an de zile.
Cam mult.
Schematic, lucrurile ar putea fi descrise astfel: prima dată, prin Sevil Shhaideh, liderul PSD, Liviu Dragnea, a vrut să fie beneficiarul zdrobitor, pe persoană fizică, al victoriei excepționale din alegeri.

Planul A: Dragnea întîi, și abia ce rămîne să revină partidului.
Cît despre sistem, exponentul instituțiilor de forță obișnuite cu felii tot mai groase din plăcinta guvernării, el a fost trecut între paranteze. Curajoasă mișcare, din partea lui Dragnea, dar și păguboasă. Sistemul i-a trîntit planul, prin Iohannis, și i-a dat de înțeles că situația se poate chiar complica dacă se încăpățînează.

Planul B: guvernare în beneficiu propriu, printr-un premier de mucava, relativ apropiat de servicii, și prin aceeași Sevil Shhaideh, fie și numai vicepremier.
Rezultatul: un partid nemulțumit că deciziile se iau numai pe filiera Dragnea-Shhaideh și un premier căruia, la momentul oportun, i se întoarce cheia în mecanism și dă semne de rebeliune.
Serviciile mîrîie tot mai nervos, mai ales din perspectiva tăierii unor avantaje, prin noua formă a legilor justiției. Guvernul cade.

Planul C: un compromis și mai zdravăn al lui Dragnea cu sistemul. Rezultă sereistul pur-sînge Tudose, Shaiddeh afară din guvern. Partidul e mai puțin nemulțumit, cu Tudose mai are și el oleacă de acces la decizii, vezi și declarațiile de azi ale Liei Vasilescu.
Dragnea speră să-și prezerve maxim de putere în partid, sistemul speră ca menținerea unui focar de conflict permanent între Kiseleff și palatul Victoria, plus manifestările TFL-iștilor, să scadă PSD în sondaje.

Sfîrșitul anului 2017 aduce dezmeticirea: PSD nu scade deloc.
E momentul pentru soluții mai drastice: detonarea grenadei Tudose, la primul pretext apărut, pentru a se forța spargerea PSD sau măcar o slăbire puternică a lui.

Presa de casă a sistemului creează o amplă perdea de fum, cu punctul maxim în cursul zilei de ieri, menită să acrediteze ideea că Tudose are șanse mari – chiar cele mai mari – să cîștige meciul cu Dragnea și să rămînă cu guvernarea și cu PSD.
Seara, se dovedește că realitatea e la ani-lumină distanță: Tudose e făcut zob în ședința Comitetului Executiv, își adună cioburile de pe jos și iese, umil, din scenă.

Planul D al lui Dragnea, probabil ultimul.
Speră ca măcar una dintre probleme să le mai poată rezolva cu mîna partidului, e vorba de chestiunea legilor justiției.
Mai ales că, de data asta, e la unison cu partidul.
Făcînd anunțul public că are mînă proastă și că nu se va mai implica în desemnarea noului premier, Dragnea știe că are mult de pierdut în planul imaginii. Nu mai e Daddy.
Dar mai important decît asta e să ia distanță anticipat de manevrele cu justiția pe care le-ar putea face noul premier: ”Cum vă amintiți, eu nu am avut niciun rol în desemnarea lui!”.

În consecință, așa cum spuneam mai spus, noul premier, expresie, de data asta, a voinței conducerii colective a PSD, trebuie să întrunească o condiție de bază: să fie cît mai devotat schimbărilor la legile justiției, ceea ce înseamnă o legătură cît mai subțire cu sistemul.
Pentru greii PSD, hăituiala la care au fost supuși – justificat adesea, nejustificat adesea – în ultimii ani, le-a ajuns la os; slăbirea lesei a ajuns cel mai important deziderat.

Nu îi mai interesează un premier economic, unul social ori unul cu bune relații externe.
Îi interesează unul care să nu mai bage bețe-n roatele schimbărilor din justiție.
Punct.
Mihai Fifor, numele cel mai vehiculat deocamdată, nu prea reprezintă o garanție în acest sens.
Legăturile sale cu sistemul sunt intens vehiculate nu de ieri, de azi.
E de așteptat să se recurgă fie la numirea unui premier cu profilul unui Șerban Nicolae, fie a unuia fără niciun fel de profil, a unui executant cuminte al ordinelor pesediste.

Cît despre eventuala opoziție a lui Klaus Iohannis, e de remarcat manevra inteligentă decisă de PSD și anunțată aseară de Lia Vasilescu: la Cotroceni se va merge cu propunerea, la pachet cu o listă de semnături de sprijin din partea parlamentarilor, ceea ce îl va contrapune pe președinte voinței majorității legislativului.
Iohannis oricum, se vede cu ochiul liber, nu prea are chef de o bătălie politică aprigă în debut de an, dovadă și declarațiile de azi privind nevoia unei proceduri cu celeritate.
Drept e, însă, că spaima sistemului vizavi de formula noului guvern l-ar putea forța, totuși, pe președinte să iasă la bătaie și să încerce bararea noii strategii a PSD prin orice mijloace. Bătălia încă nu s-a încheiat. (Bogdan Tiberiu Iacob)

UPDATE: Confirmare, două ceasuri mai tîrziu

Olguţa Vasilescu: ”Mă bucur de nominalizarea Vioricăi Dăncilă. A spus că va continua legile justiţiei”. (News.ro)