După arestarea avocatei presupus traficante de influență Adriana Georgescu și a unui pseudo-general SIE, azi au bubuit stenograme scurse din DNA de la interceptările făcute de procurori. O analiză fie și sumară a acestor stenograme oferă o imagine rară și brutal de directă asupra modului în care funcționează rețelele de trafic de influență la nivel înalt în România. Cazul Adrianei Georgescu nu este doar despre o mită, ci despre promisiunea controlului politic asupra sistemului judiciar și administrativ. De la scandalurile Microsoft – EADS nu am avut un dosar ale cărui schije să atingă atît de multe nume sonore ale statului. Și avem deja un mare cîștigător: după detonarea acestui dosar, va fi foarte greu pentru guvern și președinte să nu îl mai nominalizeze pe șeful DNA, Marius Voineag, pentru un nou mandat. Nu de alta, dar dacă o fac, omul va rămîne în istorie drept cel debarcat pentru că a lovit prea sus.

Conform stenogramelor, Adriana Georgescu se prezintă ca un broker de putere care vinde două produse principale. Unul ar fi intervenția în dosare penale: îi promite afaceristului Jean-Paul Tucan că poate rezolva problemele lui de la DNA și chiar de la EPPO. Ea folosește termeni precum „reglat”, „blocat” sau „vorbit” pentru a sugera că actul de justiție este negociabil.
Al doilea, la fel de grav: aranjează numiri în funcții cheie. Discuția despre postul de director de operațiuni portuare în Portul Constanța arată că funcțiile publice sunt tratate ca active comerciale destinate protejării afacerilor private ale clienților ei.

Pentru a-și justifica onorariile și influența, Georgescu folosește numele celor mai puternici oameni din stat. Desigur, e important de spus că, în astfel de cazuri, deseori persoanele menționate nu au nicio legătură reală cu traficul de influență, numele lor fiind folosite doar pentru a impresiona victima/clientul.

Dar așa să fie în cazul de față?

Ia să vedem ce nume avem în stenogramele din presă de pînă acum:

Președintele Nicușor Dan – Menționat frecvent ca fiind sursa principală de „protecție” a Adrianei.
Premierul Ilie Bolojan – Menționat ca fiind în contact pe WhatsApp și implicat în decizii de demitere/numire.
Marius Voineag – Șeful DNA, menționat în contextul mandatului său („rămîne pînă în martie”).
Laura Codruța Kövesi – Menționată cu afirmația că va fi adusă în țară pentru a conduce SRI.
Președintele Camerei și al PSD, Sorin Grindeanu.
Ludovic Orban – fost consilier prezidențial, premier și ministru.
Ciprian Ciucu – actual primar general.
Ciprian Șerban – Menționat ca fiind „actualul ministru al Transporturilor” și prieten al lui Sprînceană.
Cătălin Predoiu – Ministru, menționat explicit ca știind de situație.
Eduard Hellvig – Fostul șef SRI, menționat ca fiind încă influent.
Hubert Thuma – Președintele CJ Ilfov, menționat în contextul unor certuri pe grupuri interne.
Adrian Găvruță – Secretar general adjunct la Ministerul Transporturilor si Infrastructurii.
Sprînceană Dragoș – Intermediarul prezentat ca avînd relații la nivel de ministru și în Dubai.
Donald Trump – Menționat pentru a sugera anvergura relațiilor lui Sprînceană Dragoș.

Avocata pretinde că este „pe toate grupurile interne” și că stă la masă cu decidenții pentru a-i crea lui Tucan sentimentul de siguranță falsă. Apariția lui Dragoș Sprînceană în scenariu adaugă o dimensiune exotică și de neatins schemei. Este prezentat ca avînd „ascendent” asupra ministrului Justiției („Cătălin stă drepți în fața lui”).
Se sugerează o legătură externă (Dubai, SUA, Trump) pentru a sugera că influența lui este deasupra instituțiilor locale („ăsta n-are treabă cu instituțiile”). Scopul ar putea fi mutarea negocierii într-o zonă gri (restaurante, locații private precum „la gară” sau „Oliveto”) unde investigatorii ar ajunge mai greu.

De remarcat limbajul folosit de Georgescu, unul agresiv, vulgar și tranzacțional, plus cinismul față de lege: „Eu am ținut legătura permanent… trebuia să am protecție, în (expresie obscenă) mea!”.
Desconsiderarea instituțiilor: îi numește pe magistrați sau funcționari „proști” care „au agățat” clientul. Justificarea mizei: „Se joacă cu libertatea noastră”. Aceasta este fraza care declanșează plata mitei; frica este motorul principal al tranzacției.
„Mă duc la Nicușor / Ilie”, „E în pixul lui”, „Tre’ să vorbească acolo”, „O să ți-o rezolve”, „Doi oameni cu bani, ăia trebuie să mi-i achitați”, „Am rapoarte scrise și depuse”.

Georgescu nu vorbește ca cineva care speră, vorbește ca cineva care vinde certitudine.
Pentru DNA, asta înseamnă crearea aparenței că actul de justiție poate fi influențat contra cost.
Chiar dacă influența era reală sau nu – nu mai contează penal.

Greșeala Adrianei Georgescu a fost, am spune, încrederea oarbă în propriul instinct de „deșteaptă” (cum se autointitulează). Ea acceptă banii de la investigatorul sub acoperire (Majar Bogdan Cristian) fără ezitare. Deși este avocată, ea se comportă ca un agent de recrutare, dînd instrucțiuni despre cum să fie abordat „omul cu soluția” (Sprînceană) și cum să se prezinte „oficial” pentru a masca traficul de influență sub formă de consultanță de business.

În concluzie, stenogramele relevă un sistem de tip „paralel”, în care deciziile oficiale (numiri, trimiteri în judecată) sunt prezentate ca fiind rezultatul unor negocieri de culise, vacanțe comune și mesaje pe WhatsApp. Pentru procurori, proba principală nu este doar mita, ci promisiunea de a interveni asupra funcționarilor publici, fapt ce constituie infracțiunea de trafic de influență în formă continuată.

Adriana Georgescu vindea ideea că justiția și serviciile sunt negociabile.
Și cine făcea asta?
O persoană cu background politic solid, de mulți ani, care apare în sute de fotografii și filmări alături de grei ai politicii, în cele mai oficiale contexte, de la recepții la palatul Cotroceni la evenimente politice. Georgescu a și lucrat oficial în guvern de-a lungul anilor, a candidat în alegerile locale ca și în cele parlamentare. A fost dusă de liberali în Parlamentul European, de unde a postat poze alături de Ursula von der Leyen.

Poate unii dintre greii politici de gîtul cărora stă atîrnată în poze chiar nu au avut treabă cu ea.
Dar chiar toți?
Asta va fi greu de digerat.
Dacă procurorii au decriptat intențiile necurate ale lui Călin Georgescu de a răsturna ordinea constituțională dintr-o interceptare care spunea că a refuzat un ceai, e interesant ce concluzii se vor putea trage din cele de acum ale Adrianei Georgescu.

Este cutremur în stat, iar marele cîștigător, cum spuneam, e șeful DNA, Marius Voineag.
Hard to kill, de aici încolo. (Bogdan Tiberiu Iacob)