Guvernanții joacă tontoroiul pe nervii pensionarilor. Sunt puse pe tapet fel de fel de scenarii, fel de fel de ipoteze cu impact asupra banilor pe care aceștia îi vor primi începând de anul viitor, bani care vor compensa, nu în totalitate, dar cel puțin în parte, hemoragiile dureroase generate de inflație, de criza energetică și de criza alimentară. S-a ajuns cumva aproape de liman. În sensul că vom afla, în fine, ceea ce puteam afla de mult: procentul de ajustare al pensiilor. Și ce se va întâmpa cu pensiile foarte mici.
Am mai semnalat un fapt cel puțin straniu. Și anume că PSD, al cărui electorat este alcătuit din cei mai mulți dintre pensionari, preconizează o ajustare de cel mult 11%, în timp ce PNL, un partid care nu excelează în programe cu caracter social, pare mai generos, făcând oferte de 15% sau chiar mai mari. Ca și când cele două formațiuni aflate la guvernare vor să facă nu numai schimb de premieri, ci și transferuri de electorat. A doua ciudățenie este că, până la un punct, și PSD și PNL au mers pe 10%, cel mult 11%. În timp ce președintele României s-a eschivat, insistând asupra faptului că stabilirea unui procent este apanajul exclusiv al Guvernului. Și, într-o bună zi, domnul Klaus Iohannis s-a sucit. Avansând un procent de 15% și afirmând fără echivoc un lucru cât se poate de adevărat. Și anume că efectele crizei nu trebuie puse pe seama pensionarilor. Că nu aceștia trebuie să plătească factura. Din acel moment, coaliția a intra în șpagat. Al treilea lucru straniu este că președintele PNL, care este și premier, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, a patronat o ședință a staffului partidului, unde s-a luat decizia de a se merge pe formula de 15%. Deși până acum calculele pe care pretindea că le face la nivelul Executivului opreau ajustarea la 10%. Urmează să se întrunească coaliția, să decidă ceva și să ne anunțe și pe noi, în fine, care este procentul bătut în cuie.
Dar cel mai curios lucru dintre toate este că membrii cheie ai Guvernului afirmă în continuare că ajustarea se va face în funcție de cât va permite bugetul. Numai că bugetul României, conform angajamentelor asumate de coaliția ultra-majoritară, trebuia închis până la sfârșitul lunii trecute. Componenții coaliției chiar se lăudau cu o performanță fără precedent. Nu a fost să fie. Oricum însă, numărătoarea inversă se apropie de sfârșit. În decembrie va exista buget. Cum însă este posibil ca nici până în prezent să nu se știe în ce măsură ajustarea va putea fi mai mare sau mai mică? Cum adică? Nimeni nu a făcut un calcul clar în ceea ce privește o cheltuială atât de importantă?
Și nu este vorba doar de procent. Un procent aplicat otova. Pe un sistem care, fără doar și poate, favorizează pensiile mari. Pensiile foarte mici urmând să crească modic. PSD insistă ca pensiile să fie ajustate diferențiat. O face doar de formă. Știe foarte bine că acest lucru este imposibil din punct de vedere constituțional. Dar liderii acestui partid vor să lase celui mai sărac electorat, pensionarii aflați la limita subzistenței, impresia că socialiștii sunt de partea lor. Ce se poate obține însă în schimb, dacă există un minimum de voință politică, este ca, pe lângă ajustarea generală și nediferențiată, să mai existe o formulă de sprijin, dedicată exclusiv celor cu pensii foarte mici. Dar și pentru asta trebuiau făcute până în prezent calcule și trebuiau elaborate scenarii.
Bugetul nu este de plastelină. Este cea mai importantă lege pe care o poate elabora un stat. Cu impact asupra anului următor. Un buget bun nu va avea nevoie de rectificări. Noi nu am avut până în prezent niciodată un buget care să nu sufere rectificări. Cu certitudine, la elaborarea bugetului, bun sau rău, au contribuit și informații și date generate de Planul Național de Redresare și Reziliență. Luni de zile, președintele Klaus Iohannis s-a erijat în conducătorul acestei operațiuni, chemându-i la Cotroceni pe cei mai importanți miniștri, elaborând împreună cu aceștia fel de fel de strategii și venind apoi în fața cetățenilor cu declarații dintre cele mai sforăitoare, prin care ne-a asigurat că, la acest capitol, România este un campion european al eficienței. Și că România va putea accesa peste 80 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană. Realitatea însă l-a contrazis. Nici pomeneală de 80 de miliarde. Va fi puțin sub 30 de miliarde. Iar dintre acestea, cam jumătate sunt bani împrumutați. Deci din coada vulpii nu a mai rămas decât un sfert. Și România nici măcar nu a fost campioană în cursa de viteză. Am fost cam ultimii care am depus proiectele, iar aceste proiecte încă, dacă ar mai fi posibil, ar trebui să fie ajustate. Pentru că au fost elaborate după ureche. Și în așa fel încât să permită acordarea unor comisioane extrem de mari, nemaiîntâlnite în Uniunea Europeană, unor așa-ziși consultanți. În paranteză fie spus, ies la iveală gafe monumentale. Cum ar fi de pildă investiția preconizată pentru o pistă de biciclete, într-un sat cvsi-părăsit, cu numai 100 de locuitori și care nu are niciun drum cât de cât amenajat. Pe parcurs vom afla despre multe asemenea minuni, care se petrec în „România lucrului bine făcut”.
Ca să termin într-o notă optimistă, salut faptul că, totuși, în următoarele câteva zile, pensionarii vor ști ce-i așteaptă. În nicio variantă nu e grozav ce-i așteaptă. Pentru că în ceea ce-i privește, ținând cont de cheltuielile lor, inflația reală se duce undeva spre 40%. De aceea, nu am pronunțat cuvântul creștere. Ci doar noțiunea de ajustare.