”Moartea lui Chuck Norris abia fusese anunțată de familia sa pe 21 martie 2026, cînd Variety (cea mai citită publicație americană dedicată filmului n.n.) , cunoscută pentru că a atacat-o (post-mortem n.n.) și pe vedeta modei și a filmului Brigitte Bardot, a decis să-l atace. Articolul, scris de William Earl, a fost publicat la doar cîteva ore după ce decesul său a fost anunțat în presă” scrie publicația Yahoo Entertainment.

”Articolul, intitulat „Chuck Norris a fost un mare star de acțiune – dar politica i-ar putea umbri moștenirea”, pune sub semnul întrebării CV-ul actorului ca dur al cinematografiei și televiziunii. Acesta sugerează că interpretarea unor personaje precum colonelul James Braddock în Missing in Action, colonelul Scott McCoy în The Delta Force și Cordell Walker în Walker, Texas Ranger ar fi putut fi exagerat de patriotice în felul în care au portretizat eroismul și justiția americană.

„Avînd în vedere diviziunile națiunii noastre în materie de moralitate, alfabetizare informațională și percepție generală asupra moralei”, afirmă Earl, „este mai ușor să vezi personajele lui Norris ca pe o justificare pentru o mișcare conspiraționistă marginală decît ca pe o poziție morală.” El își susține această perspectivă explicînd că personajele lui Norris sunt toate justițiare, o idee care „pare mai puțin distractivă” în zilele noastre din cauza evenimentelor actuale, precum raidurile de imigrație la nivel național, în care agenții de aplicare a legii acționează ca niște miliții individuale. Pare convins că aceștia au fost inspirați în acțiunile lor de persoana iconică a lui Norris.

Acest atac la adresa lui Norris este nejustificat din multe motive, nu în ultimul rînd din cauza imaginii sale din afara ecranului. Era legendar ca om de familie și ca persoană deosebit de amabilă, oferind mult timp și energie, pe lîngă donații, pentru cauze care ajutau copiii, pe cei flămînzi și pe cei săraci. A scris, de asemenea, mai multe cărți, inclusiv unele despre fitness și arte marțiale. A fost un expert atît de prolific în arte marțiale încît și-a creat propriul stil, numit Chun Kuk Do. Earl tratează superficial toate acestea ca fiind doar întrebarea: „A fost Norris un atlet strălucit și un star de prim rang?”

Apoi continuă să-i atace interpretările de eroi americani pentru simplul fapt că sunt americani. De-a lungul articolului, este critic față de prezentarea polițiștilor și soldaților ca eroi. Sugerează că Statele Unite sunt o țară problematică pentru că merge la război împotriva Iranului și pentru inițiativele anti-imigrație menționate anterior. Denunță personajele lui Norris pentru faptul că sunt americani mîndri, cu valori morale puternice, numindu-l „imaginea emblematică a excepționalismului american” și întrebîndu-se dacă opera sa este „propagandă periculoasă”.

Totuși, titlul articolului trădează adevăratul motiv din spatele acestuia: politica. Iar problema nu sunt personajele interpretate de Norris, ci faptul că a fost republican toată viața și un creștin vocal. A trăit multe dintre valorile pe care le-a portretizat pe ecran, idei care nu mai sunt atît de apreciate în Hollywood în zilele noastre, deoarece implică familii nucleare, masculinitate pozitivă și evaluarea oamenilor după acțiunile lor, nu după identități. Chiar și ideea de patriotism și mîndrie față de țară este privită cu dispreț, întrucît chiar țara care a inventat Hollywoodul este adesea criticată pentru defectele sale în loc să fie recunoscută pentru meritele sale.

În țara noastră fascistă, opresivă și care suprimă libertatea de exprimare, William Earl a atacat un om la cîteva ore după moartea sa pentru că a interpretat tipul „greșit” de personaje în filmele sale și pentru că le-a prezentat într-o lumină pozitivă. Asta îl face, în opinia mea, cel mai mare personaj negativ dintr-un film cu Chuck Norris” mai scrie publicația Yahoo Entertainment. (Traducere și adaptare B.T.I.)