De cîteva zile, după o lungă tăcere, președintele jucător a început, brusc, să iasă de la cutie și să atace în stînga și în dreapta, în traducere în PSD și PNL. Și pare nervos și cam tras la față. Și cam intempestiv. Și ușor confuz, ca să nu spunem altfel sursei unor minciuni ordinare debitate pe post de avertisment. Și totuși, de ce e nervos Traian Băsescu?

Scurt remember: pe la jumătatea lunii trecute, a apărut în media zvonul unei ieșiri extrem de dure a președintelui la adresa USL, pe 27 octombrie, cînd s-ar fi împlinit 6 luni de guvernare Ponta. Jurnaliști de prestigiu, relativ apropiați Cotrocenilor, precum Ion Cristoiu, dădeau ca sigură, public, informația respectivă și nu avem motive să suspectăm că nu ar fi avut date foarte verificate în sprijinul afirmației. 27 octombrie a trecut, președintele nu a ieșit. Au mai trecut zîteva zile, tot fără ieșire, iar vreo două editoriale nervos-critice ale lui Cristoiu din EVZ dovedeau, credem noi, că analistul se considera tras pe sfoară în chestiunea respectivă de către răspîndacii cotroceniști, altfel spus utilizat drept garant al unei manevre prezidențiale care, în realitate, nici măcar nu fusese programată să aibă loc. Exista și o logică a discreției prezidențiale: în absența intervențiilor sale, ieșeau mult mai bine la iveală tensiunile din interiorul USL ori nereușitele guvernării. Și totuși, cînd nimeni nu se mai aștepta, Băsescu a ieșit la rampă, și de atunci o ține lanț. Nemaivorbind că la primele două ieșiri a stupefiat pe toată lumea, prezentîndu-se ca un școlar cu tema neînvățată.
Va trece multă apă pe Dîmbovița pînă vom afla precis de ce președintele a tăcut atît de mult timp pentru a ieși, ulterior, atît de precipitat.

O ipoteză am putea formula, totuși, bazîndu-ne pe informații de dată recentă, extrem de interesante: Băsescu a ieșit în momentul în care o serie de studii și sondaje locale la nivelul întregii țări au fost centralizate și livrate mai sus, spre analiză.
Conform acestor date, USL va cîștiga, în ciuda unor poticneli zdravene ori a unor sondaje care o arată sub 50%, cca.două treimi din mandatele parlamentare.
Se va întîmpla asta, conform acelorași informații, pe fondul unui absenteism masiv la vot, dar, mai ales, a unei resemnări ucigașe din partea electoratului PDL (că despre cel al Forței Civice ori al Noii Republici nu are sens să vorbim).

Spera Traian Băsescu, în octombrie, că sondajele vor dovedi incapacitatea USL de a revendica guvernarea după 9 decembrie?

Nici pomeneală. Președintele știa aproape cert că USL va guverna și era resemnat cu asta. Și mai știa foarte bine că noul guvern se va confrunta, de la 1 ianuarie, cu probleme economico-sociale catastrofale – să nu ne ferim de cuvinte mari – pe fondul crizei economice, a datoriilor cu scadența la ușă, a creșterii șomajului șamd.

Știa Băsescu și că viitorul guvern, indiferent care va fi el, va intra în noul an cu un procent în alegeri/sondaje, dar va ieși din iarnă cu un cu totul alt bagaj electoral, dramatic diminuat. Iar la jumătatea anului viitor s-ar fi putut recurge la anumite manevre mai mult sau mai puțin ortodoxe care să ducă la ”rearanjări” politice.

La ce nu se aștepta însă, aproape la fel de sigur, Băsescu este scorul neașteptat de mare al USL în sondaje, care conduce către 65% din mandate. Or, două treimi înseamnă nu doar obținerea lejeră a guvernării, ci modificarea rapidă, după bunul plac, a Constituției. Iar aici, Traian Băsescu și cei din spatele său, inclusiv din exteriorul țării, nu mai pot vorbi de pierderi asumate, precum în cazul guvernării. O modificare discreționară a Constituției de către uslași poate da peste cap rapid mecanisme la care s-a lucrat ani de-a rîndul, poate anula pîrghii de putere utilizate la jocuri politice înalte, despre care românii de rînd au prea puțin cunoștință.

Pentru Traian Băsescu, e crucial să facă ce nu sunt capabili liderii ARD, dea semne clare electoratului pedelist că nu e chiar totul pierdut, că bătălia nu e încheiată mai înainte de a începe, pentru că resemnarea și absența de la vot a acestora poate duce, cum spuneam, la majoritatea de care USL are nevoie pentru a modifica radical Constituția, cu efecte greu cuantificabile asupra fostei puteri.

Și e de așteptat ca, în numele acestui deziderat, președintele să uzeze în scurtul timp rămas pînă la formarea noului guvern de toate pîrghiile pe care le mai are la dispoziție pentru a lovi în USL și a ridica, atît cît se mai poate, ARD.
Chiar cu ajutorul unor arestări și condamnări răsunătoare în perioada imediat următoare, după cum se aude prin tîrg. (Bogdan Tiberiu Iacob)

UPDATE – Premierul Victor Ponta a declarat marti seara, la Realitatea TV, ca modificarea Constitutiei va trebui facuta in prima sesiune parlamentara a anului urmator, repectiv pana in iunie 2013, cand va fi un moment politic „pe care n-o sa-l mai gasim”: USL va avea o majoritate consistenta, nu vor mai fi alegeri, iar Traian Basescu „nu mai poate sa spuna ca modificam Constitutia impotriva lui”. Potrivit premierului, in noua Constitutie trebuie stabilite foarte clar atributiile prezidentiale, pe cine poate numi premier si cand si in ce fel poate interveni in activitatea Guvernului. De asemenea, premierul a declarat ca in Constitutie trebuie stabilit, eventual, faptul ca deciziile luate de Curtea Constitutionala pot fi schimbate in Parlament, cu o majoritate de doua treimi. (Hotnews)