Demisia lui Iohannis este, paradoxal, surprinzătoare, pentru că, deși ea a fost comentată și cerută intens de săptămîni bune, a fost respinsă vehement și repetat chiar de către președinte, ca să nu mai vorbim că întreg profilul său era departe de a sugera asemenea disponibilitate. E foarte posibil, chiar probabil, că precipitarea evenimentelor care au dus la această decizie s-a declanșat după celebra, de acum, postare pe X a emisarului special al președintelui SUA, Richard Grenell, din 3 februarie. Dar chiar și așa, victoria va fi percepută ca aparținînd eminamente suveraniștilor, AUR, POT, SOS ori Călin Georgescu, cei care i-au cerut insistent demisia și au declanșat procedura de suspendare.

O victorie care se califică drept cea mai mare de după revoluție, pentru că e prima oară cînd e retezat complet un cap de președinte.
Și o grea lovitură pentru PSD și PNL, partide care nu doar au refuzat să susțină suspendarea, ci nici măcar nu i-au cerut demisia public. Sau mai rău, au furnizat argumente pentru ca președintele să nu demisioneze.

”Nu mă interesează să cer demisia lui Iohannis!” a tunat Marcel Ciolacu. Și oricît a insistat presa în mai multe rînduri, a refuzat să vorbească despre plecare președintelui.
Bolojan a spus că nu ar ajuta la nimic demisia, ”Nu va rezolva problemele economice și dezechilibrele”, iar cînd liberali precum Sighiartău și Cozma au propus o poziție oficială a PNL în favoarea cererii de demisie, demersul a fost blocat de liderul PNL.
Candidatul Crin Antonescu nu și-a găsit curajul să ceară demisia, iar Nicușor Dan s-a pronunțat public împotriva plecării președintelui.

Demisia lui Iohannis i-au cerut-o răspicat și repetat Kelemen Hunor și Victor Ponta, la fel și Elena Lasconi, George Simion, Diana Șoșoacă și Anamaria Gavrilă. În afara lui Ponta, din PSD doar vocea marginală a lui Mihai Fifor ori a lui Radu Cristescu s-au auzit în ce privește nevoia plecării lui Iohannis.

USR a regăsit în ultima clipă drumul cel bun și s-a poziționat în favoarea suspendării, iar Elena Lasconi a luat un mare avans, prin asta, în fața pro-Iohannistului Nicușor Dan.
În rest, PSD și PNL au făcut scut în jurul lui Iohannis, stupefiindu-și în primul rînd propriii membri, iar Ciolacu a mers pînă la a distribui sinecuri oamenilor lui Iohannis, precum Odobescu sau Deca.

În concluzie, demisia președintelui e o mare victorie a suveraniștilor care au declanșat procedura de suspendare și aduce puncte importante celor din alte partide care au avut bărbăția să facă notă discordantă cu leadershipul politic și să ceară plecarea lui Iohannis.

O notă aparte merită Kelemen Hunor, care în mod categoric s-a poziționat atît de ferm și de tranșant împotriva lui Iohannis pentru că astea au fost dispozițiile lui Viktor Orban. Azi, a mai căzut o stea a globalism-progresismului european, iar locul liber va fi ocupat curînd de un suveranist. Pohta ce pohtesc Trump și Orban.

Azi, la anunțul demisiei, am văzut un președinte de-a dreptul speriat, cu vocea tremurîndă, o premieră pentru liderul-robot. E doar o opinie personală, dar credem că Iohannis a făcut gestul sub o mare presiune, a se citi amenințare, una care nu putea să vină din interiorul țării.

Toată lumea comenta după 20 ianuarie că nu mai vine peste România buzduganul liderului de peste ocean, care să facă ordine la noi. Mulți nu s-au gîndit că, uneori, asemenea buzdugane nu se aruncă prin aer, ci sosesc pe alte căi, mai discrete.

Iohannis a plecat, unica întrebare e dacă și cît mai rezistă în funcție Marcel Ciolacu.
Am estima că nu foarte mult. (Bogdan Tiberiu Iacob)

UPDATE: Oficial: George Simion anunță depunerea unei moțiuni de cenzură împotriva guvernului Ciolacu, săptămîna viitoare!