Mișcări extrem de ciudate pe scena politică, practic de neînțeles pentru publicul larg, ba chiar și pentru cei mai mulți politicieni. Lansarea de ieri a candidatului PSD-PNL la primăria generală a ridicat serioase semne de întrebare vizavi de intențiile reale ale alianței. Vrea cu adevărat Capitala sau practică un alt fel de joc, care să-l facă victorios pe același Nicușor Dan? Și dacă acesta ia din nou primăria, se va repeta scenariul Băsescu din 2004, cu edilul victorios mergînd la Cotroceni pentru următorii 10 ani? Pleacă fizicianul ca să vină matematicianul?

De luni de zile și mai mult, românii, politicieni ori simpli cetățeni, ”măsoară” tot felul de candidați pentru fotoliul lui Iohannis. Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu, Mircea Geoană, Laura Kovesi, George Simion, Eduard Hellvig, Elena Lasconi, Maia Sandu, Cătălin Drulă șamd.

Niciodată nu am întîlnit pînă acum numele lui Nicușor Dan. Pare greu spre imposibil să-l vezi în straie prezidențiale, plus că e independent, adică pe cont propriu.
Numai că lucrurile nu stau chiar așa, la o analiză mai rece, mai ales una impusă de evenimente recente, inclusiv lansarea de ieri a lui Cătălin Cîrstoiu.

Astrele par să se alinieze favorabil pentru actulul edil al capitalei. Suspect de favorabil.

De luni de zile, cele mai mari partide post-decembriste, PSD și PNL, fac un joc de glezne aiuritor în materie de alegeri, ba comasate, ba necomasate, ba în alianță, ba fiecare pentru el, singura ”reușită” fiind dezamăgirea, ba chiar stupefierea propriilor alegători. Cele două lasă impresia de haos, de lipsă de idei și soluții.

Alegerile sunt bulversate printr-o OUG suficient de abuzivă cît să merite verdictul AUR, acela de lovitură de stat. Nimeni nu a înțeles exact care e avantajul comasării localelor cu europenele. Devansarea prezidențialelor, nici atît. Nici nu prea s-a chinuit vreu greu al guvernării să explice.

Nu există garanții că respectiva comasare va aduce mai mulți români la vot și nici că cei care votează la un tip de alegeri votează automat și la celălalt. La europarlamentarele din 2019 am avut și referendumul pentru justiție, dar 7% dintre votanții la europene nu au votat și referendumul.

Am intrat de pe 12 martie în perioada electorală, dar candidatul marii alianțe a fost anunțat abia pe 20 martie, lista pentru europene nu e gata și nici cea a primarilor de sector.
Lansarea de ieri a lui Cătălin Cîrstoiu a tras mai degrabă spre înmormîntare decît spre petrecere. Candidatul nu a prezentat niciun proiect, nicio viziune pentru oraș, a vorbit mai mult despre medicină și despre cancerul orașului, sub privirile de gheață ale Gabrielei Firea, care ar trebui să-l ducă la victorie pe cel care i-a tras de sub fund scaunul candidaturii.

Cătălin Cîrstoiu nu prea convinge, și încă nu au început să bubuie dezvălurile despre el. Și pare-se că ar fi destule, inclusiv cu iz penal. Pe deasupra, e de așteptat ca mulți liberali și pesediști să facă un noncombat discret în ce privește susținerea stranierului.

Piedone ar fi al doilea rival major al lui Nicușor Dan, dar trecutul a dovedit că un primar care rupe la sector poate fi umilit la primăria generală, cazul lui Vanghelie în 2005, cînd a fost executat încă din primul tur de Videanu, deși avea în spate marele PSD. Vanghelie lua și el la sector mandat după mandat, cu scor mare.

Piedone are multe tinichele de coadă, inclusiv o condamnare penală definitivă la închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, prin favorizarea propriilor copii în relația cu primăria pe care o conducea, o condamnare de care pare că toată lumea a uitat.
Periplul din ultimele zile prin toată presa nu l-a ajutat prea mult, exprimările sale voit prețioase le bat în umor involuntar pe ale pomenitului Vanghelie. Poate că edilul de la 5 prinde la o anume categorie de public, dar Bucureștiul e mare.

În fine, AUR are drept candidat un ilustru anonim, Mihai Enache, lansat de mai multe săptămîni, dar care tot anonim rămîne.

Am îndrăzni să spunem că Nicușor Dan are un culoar mai favorabil decît visa, poate.

Victoria lui Dan e deja întrezărită de mulți.
Cum spuneam, însă, nimeni pînă acum nu s-a gîndit ce ar putea face el cu o eventuală nouă victorie.
Răspunsul e: Nicușor Dan ar avea mari șanse să repete traseul lui Băsescu, instalat la Cotroceni după a doua victorie la Capitală.

Izbînda lui Dan ar însemna ruperea pe genunchi a marilor partide, PSD și PNL, micul David care a răpus Goliatul.

În consecință, el ar putea fi excelent împachetat și vîndut drept unica armă împotriva accesului la Cotroceni a reprezentantului – PSD ori PNL – al unei guvernări care a băgat România în gard, ca și împotriva unui candidat al AUR, partid nu prea bine văzut la Bruxelles ori Washington.

În spatele său s-ar putea încolona, nu neapărat în mod natural, un segment larg al societății civile, care l-ar implora pe primar să salveze România de ciuma roșie și de cea galbenă etc. Cunoaștem deja piesa.
În plus, Nicușor are deja susținerea unei alianțe de trei partide, PMP, USR și Forța Dreptei, la care s-ar putea alipi și REPER.

Foarte interesant de observat, calendarul electoral operat de guvern poate aduce alte surprize.
Devansînd bizar prezidențialele, ele sunt aduse foarte aproape de momentul marii euforii pe care o va declanșa victoria lui Nicușor, altfel spus edilul va intra, practic, în noua campanie electorală cînd încă nu se vor fi stins aplauzele, ceea ce ar fi un mare avantaj electoral.

Dar și mai important e că o eventuală victorie la Cotroceni va avea un impact major la parlamentarele din noiembrie-decembrie, pentru că în spatele noului președinte ales se vor îngrămădi rapid, în pura tradiție mioritică, o droaie de interesați, ceea ce ar putea spori masiv forța Alianței Dreptei. Unii își mai amintesc, poate, că mulți din poza de victorie a lui Geoană, în seara alegerilor din 2009, au ajuns cîteva ore mai tîrziu în poza de victorie a lui Băsescu.

Urmarea ar putea fi un parlament în care să avem trei poli politici majori de forțe relativ egale, tradiționalele PNL și PSD de-o parte, oamenii lui Nicușor, plus AUR și eventual UDMR pe post de balama. O configurație care să-i permită lui Nicușor Dan jocuri politice identice cu ale lui Iohannis, rotații periodice la guvernare, care să nu permită coagularea unui curent anti-prezidențial prea solid.

Una peste alta, cu ochii la potențialele suprize Geoană ori Kovesi, nu prea l-am luat în calcul pe primarul general, ultimul progresist rămas pe poziții în politică de cînd cu marea ofensivă a suveraniștilor. Am uitat că dacă am avut 10 ani drept președinte un fost primar de mic Sibiu, am putea avea unul de mare București în următorii 10 ani.

Să fie PSD și PNL, cu al lor joc politic aiuritor, parte într-o piesă imensă orchestrată din afara țării și menită să transpună în viață scenariul de mai sus? Nu știm cu precizie, dar nici nu putem exclude. Cîteodată, prea multă incompetență devine suspectă.

Calendarul electoral sus pomenit care pare să-i vină mănușă lui Nicușor Dan poate fi dat peste cap doar de anularea OUG de comasare de către CCR, și ar fi absolut firesc să se întîmple astfel, dat fiind că avem de a face cu cel mai grosolan abuz post-decembrist față de sistemul electoral.
Dacă CCR va închide ochii, însă, va trebui să ne așteptăm la surprize de proporții. Cum au fost în cam toți anii cu alegeri prezidențiale.

P.S. E interesantă siguranța de sine pe care Nicușor Dan a început să o manifeste în ultimele apariții publice. Destul de asemănătoare, am zice, cu a lui Iohannis în 2014. (Bogdan Tiberiu Iacob)