Analizînd la rece evenimentele din ultimele două săptămîni e greu să nu remarci un lucru ciudat: cu cît USL a deschis mai multe fronturi de luptă contra vechii puteri, cu atît mai puțini combatanți din rîndurile ei au rămas în linia întîi. Nici nu e de mirare că, în plan mediatic, tabăra lui Băsescu a ajuns să facă regulile după bunul plac, iar de cealaltă parte, se creează impresia că singurul care mai are forța să se bată e Ponta.

USL se prezintă ca o barcă rămasă cu o singură vîslă: insuficientă și, dacă se încăpățînează să o folosească, totuși, nu înaintează, ci se învîrte în cerc.
Ar fi fost de așteptat ca acest ultim și decisiv asalt asupra a ceea ce a mai rămas din fosta putere, în frunte cu palatul Cotroceni, să adune laolaltă toată floarea cea vestită a liberalismului și a social-democrației. Să nu ai loc de ei pe televizoare, radiouri, ziare, rețele de socializare, prin piețe etc.

Nici vorbă de așa ceva.
Ba, pare că, mai degrabă, măreții fii ai USL nu știu cum să se fofileze mai tare.

Să fie spaima de eventualele dosare care îi așteaptă, în cazul în care jupîn Traian revine la palat? Posibil, mai ales că pînă și ai săi pedeliști sunt convinși că el e cel care taie și spînzură în justiție, vezi chiar dezvăluirile prezidențiale pe această temă.
În cazul acesta, însă, nu era mai corect să se analizeze lucrurile cu luciditate încă înainte declanșării războiului și să se evalueze onest șansele? Sau, mai corect, absența lor?

Să o luăm metodic: Crin Antonescu, deși marele beneficiar al operațiunii de suspendare, pare decis să adopte tot mai mult modelul Văcăroiu, atît de drag președintelui.
Cazul STS e emblematic: în locul unei reacții dure și prompte, măcar în sensul interpelării publice a conducerii serviciului pe tema telefoanelor secretizate instalate la sediul pedelist de campanie, Antonescu a ieșit cu o declarație moale, din care s-a reținut vag ceva despre eleganță și toleranță. Nu am reușit să aflăm dacă este sau nu deplin în spiritul legii acest demers al serviciului și dacă nu, de ce s-a recurs la el. Și cine ar trebui să dea socoteală.
În plus, Antonescu a lăsat impresia în ultimele zile că nu are alt scop decît să îi bage bețe în roate lui Ponta, prin declarații care se băteau cap în cap cu ale premierului, vezi scandalul listei cu cerințe a UE.

Cît despre înlocuitorii liberalului, aici jalea e și mai mare. La Senat, Petru Filip, care a căpătat peste noapte o anvergură politică de excepție, ca înlocuitor al lui Crin, face figurație și tace mîlc, probabil cu gîndul la concediu.
La partid e și mai rău: din măreața panoplie de lideri ai PNL, nu s-a găsit drept locțiitor decît un ilustru anonim, Daniel Chițoiu, de care nu auzise nimeni pînă la desemnarea ca ministru al Economiei. Agramat și complet lipsit de carismă, venit la cîrma PNL direct de pe ștatele de plată ale statului, individul e mut ca peștele. Ceea ce, probabil, e mai degrabă o binecuvîntare, după mostrele de declarații a la Igaș ori EBA pe care a apucat să le sloboadă public.

Alte voci grele ale PNL au plecat, deja, în concediu, pînă și pentru susținerea amendamentelor (respinse) la legea referendumului nefiind găsit decît un personaj caricatural precum Ioan Ghișe, cunoscut mai degrabă pentru inițiative trăsnite decît pentru seriozitate și responsabilitate.

Pare un veritabil blestem pentru partidul Brătienilor, menit să susțină interesele afaceriștilor, să încapă numai pe mîna unor lideri bugetari.

Mulți grei ai celor două partide, aleși la locale, au preferat să se retragă în funcțiile administrative ca în cochilii, cu excepția, desigur, a măscăriciului politic Radu Mazăre, ocupat cu travestiul în sultan.

Victor Ponta a fost lăsat singur, se vede cu ochiul liber, în lupta pe care USL a declanșat-o în grup; de dimineață pînă seara, premierul e obligat să se împartă între ședințe de guvern, Bruxelles și televiziuni, unde încearcă să explice, pe o unică voce, ceva ce ar fi trebuit să fie un uriaș mesaj colectiv.
Ministrul de Externe, Andrei Marga, i-ar fi putut fi un important secondant în această bătălie, la fel și cel al Justiției, Titus Corlățean. Dar, cine apucă să îi vadă la față?
Strategia de imagine a USL e jalnică, pare că toate fisele au fost plasate pe Antena 3, în timp ce adversarii se vaită în cor de izolare mediatică, dar sunt prezenți pe 75% din presă, de dimineață pînă seara.
Pînă și gestul profesoarei Cristina Anghel, de a intra iar în greva foamei în semn de protest față de pozițiile liderilor europeni apare ca ridicol, acum.
La Bruxelles, toți europarlamentarii PNL și PSD la un loc nu au reușit să facă valurile pe care le-a făcut Macovei de una singură, ca să nu mai vorbim de dezastrul de imagine produs de perindarea lui Adrian Severin pe la DNA exact în aceste zile. Cît despre doamna Adina Vălean Antonescu, am reținut doar laudele recente la adresa lui Băsescu(?!), de parcă nu avea destule dinspre corul portocaliilor.

Întîrzie suspect, de asemenea, cu mici excepții, rezultatele mult trîmbițatelor audituri ministeriale, menite să scoată la iveală abuzurile fostei guvernări. Ceea ce ar fi trebuit să fie o artilerie de tunuri precum cele din Navarone sunt doar niște pocnitori de revelion.
Nici nu e de mirare că la ordinea zilei în presă e tot plagiatul lui Ponta ori somnolența lui Crin, într-o țară în care gașca lui Blejnar & comp a furat cu vagoanele, iar pe președintele ales l-a salvat imunitatea de pușcărie.

De zile bune, USL creează limpede senzația că cedează, pas cu pas, teren în fața lui Băsescu și a PDL. S-a renunțat la toate deciziile radicale anunțate în prealabil, mai rămîne doar să se anuleze, prin vreo ordonanță aiuritoare de urgență, efectele suspendării lui Băsescu și tacîmul ar fi complet.

În acest moment, șansele marinarului de a reveni în funcție, întărit și cu moralul ridicat spectaculos, sunt maxime.

De cealaltă parte, Antonescu va trebui fie să părăsească politica, așa cum a promis, fie să se facă de rîs prin recurgerea la vreun tertip care să îl absolve de efectele făgăduielii.
În ambele cazuri, va fi dezastruos pentru USL, în perspectiva singurei speranțe care i-a mai rămas, alegerile parlamentare din toamnă.

Văzută de sus, USL arată, așa cum spuneam, ca o bărcuță care se tot învîrte în cerc, spre hazul piraților lui Băsescu, cei care stau pe mal după ce au scufundat nava România și așteaptă, încrezători, să mai prindă vreun tur la guvernare, peste cîteva luni.

Exact pe dos față de evreul din bancul celebru, PNL și PSD și-au scos din casă, temporar, capra jegărită doar pentru a-și face viața un calvar și mai mare cînd o vor băga din nou înăuntru. (Bogdan Tiberiu Iacob)