Fostul președinte al TVR, Valentin Nicolau, a postat pe blogul propriu un material, pe care îl redăm integral, în care acuză conducătorii postului public de ticăloșie și duplicitate, evidente mai ales în cazul Adrian Sobaru, și spune că îi e rușine de faptul că a fost cîndva conducătorul unei asemenea instituții.

”Nu am amintirea unei întâlniri cu Adrian Sobaru. Poate că ne-am intersectat pe holuri, poate chiar am schimbat cândva câteva cuvinte. Îl am acum în minte doar zburând… Am evitat mult să pun pe hârtie aceste gânduri, dar fapta lui m-a marcat, mi-a impus respect. Reacţia celorlalţi însă m-a indignat, iar tăcerea colegilor m-a dezamăgit şi m-a dezgustat.

Am spus de multe ori că TVR e o Românie în mic. Inertă, laşă, duplicitară, cu conducători cinici care se spală pe mâini, catalogând curajul ori disperarea drept nebunie. Într-adevăr, în toate societăţile alienate doar „nebunii” mai au curajul să spună adevărul. Ticăloşia conducătorilor merge până la „dărnicia” – ca semn al grijii purtate angajatului – de a-i oferi consultanţă psihiatrică în locul unui trai decent şi al unei vieţi demne. Mă apucă deznădejdea de fiecare dată când conaţionalii mei îmi aduc aminte că trăiesc într-o ţară unde curajul şi onoarea nu sunt nici pe departe preţuite, ci ajung fapte inutile, bune doar de ştiri senzaţionale. Nu provoacă treziri de conştiinţe, ci doar ochi puşi în pământ în cadenţă de turmă.

TVR a redevenit un monstru bleg, de aceea nu mă aşteptam să se ridice cu forţă în apărarea lui Adrian Sobaru. Dar nici nu-mi închipuiam ca toţi colegii lui să tacă. Speram ca măcar câţiva, cu care am lucrat şi despre care credeam că nu s-au vândut cu totul, vor avea glasul revoltat, vor face un minim gest de solidaritate. Tăcerea i-a făcut complici ticăloşiei. TVR nu a ajuns doar televiziunea cu ecranul cel mai mic, ci şi cu cele mai puţine caractere care-şi respectă demnitatea profesională şi umană şi n-o dau la schimb pentru un post de consilier, de realizator de emisiuni, de director, de supravieţuitor într-o instituţie-fantomă.

Preţuire şi admiraţie, Adrian Sobaru!

Sunt jenat că am condus cândva o instituţie care a ajuns în aşa decădere”.