Pe 7 aprilie, vicepreședintele SUA, J.D.Vance a venit la Budapesta pentru a-l sprijini în alegeri pe Viktor Orban în perspectiva alegerilor din ziua Paștelui ortodox și a ținut un discurs exploziv în fața a mii de auditori, în care a taxat dur actualul leadership european și curentul progresist pe care l-a numit de extremă stînga. Vă prezentăm discursul integral, inclusiv telefonul primit de la Donald Trump în direct, care a ținut să-și manifeste direct sprijinul pentru regimul Orban.

J.D.Vance: Mulțumesc, vă rog, vă rog. Înainte să încep discursul meu, am avut de fapt un oaspete special care mi-a cerut să-i dau un telefon, și vom vedea, sperăm că va răspunde cu adevărat, pentru că altfel va fi foarte jenant.

Bine. Îmi pare rău, persoana pe care încercați să o contactați are o cutie vocală, dar aceasta nu a fost configurată încă. Okay. Să încercăm încă o dată. Trebuie să prind un semnal bun aici. Sună. E un progres.

Alo, domnule Președinte, cum sunteți?

Donald Trump:
Bună. Hei, J.D., poți să-mi acorzi o secundă? Sunt doar…

J.D.Vance:
Wow, asta e… Domnule Președinte, vorbiți cu aproximativ 5.000 de patrioți unguri și cred că vă iubesc chiar mai mult decît îl iubesc pe Viktor Orbán.

Donald Trump:
Ei bine, nu pot să cred asta. Nu pot să cred asta, pentru că eu iubesc Ungaria și îl iubesc pe Viktor ăsta. Vă spun, este un om fantastic. Am avut o relație extraordinară și face o treabă excelentă. Amintește-ți asta: el nu a permis oamenilor să vă ia cu asalt țara și să vă invadeze țara așa cum au făcut alții și să-și distrugă țările, sincer. El v-a păstrat țara bună. I-a păstrat pe unguri în țara voastră și a făcut o treabă fantastică. Și să vă spun, îmi place foarte mult de el, dar dacă nu aș crede că face o treabă bună, nu aș da un telefon ca acesta. Dar băiete, pare o mulțime mare și par genul meu de oameni. Ce mulțime. J.D. trebuie să fi ținut un discurs foarte bun ca să primească un astfel de răspuns.
Cred că… Cum a fost J.D.? A ținut un discurs bun, toată lumea?

J.D.Vance: E foarte devreme, domnule.

Donald Trump:
E devreme. Bine, vreau doar să vă spun că sunt un mare fan al lui Viktor. Sunt cu el pînă la capăt. Statele Unite sunt cu el pînă la capăt. Și este o adevărată onoare să vorbesc cu voi. Sunteți niște oameni cu adevărat incredibili, cu un entuziasm și o strălucire extraordinare, pentru că sunteți oameni străluciți și chiar îmi place asta.
Aveți un om care v-a păstrat țara puternică și v-a păstrat țara bună, și nu aveți problemele pe care le au atît de multe alte țări, pentru că acestea și-au lăsat țările să fie invadate. Și voi nu aveți această problemă datorită lui Viktor Orbán. Acesta este singurul motiv pentru care nu aveți această problemă. A fost multă presiune asupra lui să o facă, iar celelalte țări au făcut greșeli mari. Așa că vă doresc mult noroc și vă iubesc pe toți.

J.D.Vance:
Mulțumesc, domnule Președinte.

J.D.Vance: Ei bine, evident că e greu de urmat un astfel de moment, dar voi face tot ce pot, pentru că trebuie să-l realegem pe Viktor Orbán ca Prim-ministru al Ungariei, nu-i așa? Acesta este de fapt al doilea meu drum la Budapesta, dar primul în calitate de oficial public. Atunci eram mai tînăr și mai puțin cărunt, iar soția mea, frumoasa noastră a Doua Doamnă, era însărcinată cu al doilea copil. Acum ne-am întors la Budapesta. Eu sunt Vicepreședinte, iar ea este însărcinată cu al patrulea. Și în timpul întîlnirii oficiale cu Prim-ministrul, l-am întrebat astăzi dacă am putea beneficia de acele generoase subvenții familiale, dar el a spus: „Din păcate, domnule Vicepreședinte, ele sunt doar pentru unguri.”

Am avut deja un program extrem de agitat în această vizită, dar mă trezesc gîndindu-mă la aceleași lucruri ca și în timpul scurtei noastre vacanțe aici, ca simplu cetățean, acum cîțiva ani. Budapesta este un loc frumos. A fost construită de oamenii voștri, de strămoșii voștri, care au folosit arhitectura și peisajul său superb pentru a ridica spiritul uman.

Și este o onoare să vizitez în momentul în care relațiile dintre America și Ungaria au atins noi culmi – o eră entuziasmantă de noi legături, de la securitatea energetică la cooperarea în afaceri și comerț, pînă la legături culturale mai strînse. Așa că vreau să vă spun, dragi prieteni: mulțumesc. Mulțumesc că m-ați găzduit și mulțumesc că sunteți un mare prieten al Statelor Unite ale Americii.
În această seară, doresc să mă adresez fiecărui bărbat și fiecărei femei din Ungaria, tineri și bătrîni, cetățeni din toate regiunile, de toate vîrstele și din toate mediile.

Vreau să vorbesc cu mamele și tații Ungariei, cu bunicii care își amintesc zilele întunecate ale comunismului și primele lumini ale libertății, cu familiile harnice care se străduiesc să le ofere copiilor lor vieți fericite și sănătoase, cu tinerii și tinerele care doresc să-și întemeieze la rîndul lor familii și cariere, și cu toți cei din această sală, în mod special cu tinerii străluciți și patrioți unguri care țin cu pasiune la această națiune puternică și la viitorul ei.

Sunt aici dintr-un motiv simplu: pentru că admir ceea ce luptați voi. Luptați pentru libertatea voastră. Luptați pentru suveranitatea voastră. Și sunt aici pentru că Președintele Trump și cu mine ne dorim succesul vostru și luptăm chiar aici, alături de voi.

Nu vrem și nu cerem mai mult decît să fim aliați împotriva celor care încearcă să împingă Ungaria în jos. Ați atras atenția poporului american și, de fapt, a oamenilor din întreaga lume, pentru că Ungaria s-a aflat în prima linie împotriva unor astfel de dușmani.

În 2016, cînd restul Europei și-a deschis larg porțile, voi ați spus „nu”. Cînd activiști străini au venit să vă spună să vă ștergeți moștenirea, ați spus „nu”. Și cînd un război a izbucnit în vecinătatea voastră, ați fost buni și generoși. V-ați deschis cartierele, casele și spitalele. Dar nu ați uitat niciodată nevoile propriului vostru popor și de ce, pentru Ungaria, ungurii trebuie să fie întotdeauna pe primul loc.

Și pentru toate aceste motive, Președintele Statelor Unite, Vicepreședintele Statelor Unite și poporul american – noi vă admirăm. Și vrem ca voi să luați o decizie despre viitorul vostru fără forțe externe care să vă preseze sau să vă spună ce să faceți.

Nu vă spun exact pentru cine să votați. Dar ceea ce vă spun este că birocrații de la Bruxelles – acei oameni nu ar trebui ascultați. Ar trebui să ascultați inimile voastre, sufletele voastre și suveranitatea poporului ungar.

Spre deosebire de o parte din conducerea de la Bruxelles, eu nu vă ameninț și nu vă spun că vom reține fondurile la care aveți dreptul legal. Voi veți lua decizia despre viitorul Ungariei, la fel cum compatrioții mei americani vor lua decizia despre viitorul Americii.

Așa că nu vin aici ca să vă spun ce să faceți. Vin aici în spiritul prieteniei, pentru a oferi cîteva observații despre civilizația noastră comună și despre cum o putem avansa împreună. Ați clădit această civilizație cu îndrăzneală în ultimii ani și ați făcut-o cu Viktor Orbán în fruntea unei națiuni ungare mîndre. Dar îndrăzneala, știm bine, atrage critici, și despre asta vreau să vorbesc puțin – o amenințare comună din interior pe care o înfruntă ambele națiuni ale noastre.

Vorbesc, desigur, despre o ideologie de extremă stînga care și-a găsit loc în mediile universitare, în presă, în industria de divertisment și, din ce în ce mai mult, printre birocrați de ambele părți ale Atlanticului. Urmașii ei nu văd societatea occidentală ca fiind imperfectă, dar demnă de reformă. Ei consideră însăși fundamentele civilizației noastre comune ca fiind ilegitime.

În istoria occidentală ei nu văd o tradiție mîndră. Ei văd doar nedreptate. În frontierele noastre văd excludere și rasism. În creștinism văd nu eliberare, ci opresiune. Iar în ideea de familie văd constrîngere.
Membrii lor cei mai radicali, desigur, dărîmă monumente ale eroilor noștri naționali sau aruncă găleți cu sînge fals pe opere de artă prețioase din muzee. Organizează asasinate asupra ofițerilor de poliție. Dau foc bisericilor. Declară că nu vor avea niciodată copii ca să nu mărească amprenta de carbon.

Iar noi, desigur, vedem altceva, dragi prieteni. Noi ne apărăm frontierele pentru că știm că cei mai vulnerabili dintre noi suferă atunci cînd străzile noastre sunt lăsate pradă haosului și violenței. Unii dintre ei se numesc feminiști, prefăcîndu-se că le pasă de femei. Totuși, politicile lor au dus la o explozie a criminalității migrante și a agresiunilor sexuale asupra femeilor pe care pretind că le protejează.

Noi credem în securitatea energetică pentru că nu vrem ca cei mai săraci dintre noi să nu-și poată permite să-și încălzească locuințele sau să meargă cu mașina la serviciu. Ei spun că le pasă foarte mult de corupție. O iau foarte în serios. Dar închid ochii la corupția de la Bruxelles, care i-a transformat pe birocrați în milionari amenințînd și constrîngînd suveranitatea popoarelor de pe acest continent frumos.

Știți cu toții asta. S-a vorbit mult despre administrația noastră. Presa europeană întreabă constant: „Trump și Vance au ceva împotriva Europei?” Să fiu clar. Noi iubim Europa. O iubim. Cum am putea să nu o iubim? Statele Unite ale Americii s-au născut din acest continent. Iubim popoarele sale. Iubim cultura sa. Iubim arhitectura sa frumoasă. Și iubim istoria extraordinară a acestui continent.

Dar tocmai pentru că iubim această cultură și aceste popoare, respingem birocrații fără chip care ar crește costurile energetice la cer și ar deschide țara voastră către milioane de străini neverificați în numele progresului.

Iar în Ungaria văd de fapt un progres real sub conducerea unui om numit Viktor Orbán. Văd un partener comercial care va aduce investiții record din Statele Unite ale Americii. Am investit mai mult în Ungaria decît am făcut-o vreodată în istoria noastră. Văd străzi curate unde oameni de diferite credințe și turiști de toate naționalitățile se pot bucura de o băutură sau de o plimbare plăcută în siguranță și securitate. Văd un guvern care investește în propriul său popor, promovînd familiile, creînd locuri de muncă bune și construind un sistem de educație care predă dragostea de țară, nu ura față de civilizație.

Și mai presus de toate, dragi prieteni, pentru că sunt Vicepreședintele Statelor Unite, văd ceea ce birocrații vă ascund multora dintre voi. Costurile energetice sunt mai mari în aproape toate țările din Europa decît în Ungaria. Asta pentru că Viktor Orbán a luptat pentru securitatea energetică, în timp ce majoritatea liderilor politici europeni nu au făcut-o.

Văd felul în care aceiași lideri îi disprețuiesc pe oamenii normali, temători de Dumnezeu, din Ungaria. Văd cum îi numesc pe unguri și pe americani „înapoiați” pentru că vor facturi ieftine la electricitate. Văd felul în care îi privesc de sus pe făcătorii de pace precum Viktor, un om care a făcut mai mult decît orice alt lider european pentru a aduce o rezolvare reușită a războiului dintre Rusia și Ucraina.

Văd felul în care își bat joc de popoarele europene și americane care vor securitate a locurilor de muncă și control asupra migrației. Și mai presus de toate, văd că cei care urăsc cel mai mult Europa – cei care urăsc frontierele ei, independența energetică, oamenii care urăsc moștenirea ei creștină – îl urăsc cel mai mult pe un singur om, și numele lui este Viktor Orbán. Iar dacă îl urăsc, înseamnă că el este de partea voastră.

Și lor le spun: motivul pentru care îl urîți pe Viktor este pentru că el este pentru poporul Ungariei. Iar eu stau aici astăzi pentru că Președintele Trump și cu mine stăm alături de Europa. Stăm pentru suveranitate. Stăm pentru Ungaria. Și stăm umăr la umăr cu omul care a făcut mai mult decît oricine altcineva pentru a apăra aceste valori: Viktor Orbán.

Știți, liderii acestei țări, poate mai mult decît oricare alții din Europa, înțeleg că civilizația occidentală, atît de disprețuită de stînga, nu se susține de la sine. Nu putem sta cu mîinile în sîn și să așteptăm ca totul să fie bine. Civilizația noastră – trebuie să muncim pentru ea. Trebuie să o reînnoim. Trebuie să o apărăm.

Oamenii din această sală înțeleg că suveranitatea și identitatea națională nu sunt probleme – ele sunt o parte necesară a soluției. Și atunci cînd o singură țară își apără suveranitatea, chiar și o țară de 10 milioane de oameni în inima Europei, aceasta ridică întrebări incomode pentru cei care insistă că nu există alternativă. Există o alternativă, și ea se află chiar aici, în Ungaria. Gîndiți-vă la asta: dacă Ungaria își poate securiza propriile frontiere, și alții pot face același lucru.

Iar dacă nu o fac, dacă nu reușesc să controleze migrația, aceasta este o alegere. Dacă Ungaria își poate pune propriii muncitori pe primul loc, nu există niciun motiv pentru care vecinii săi să nu poată face același lucru. Iar cînd nu o fac, și aceasta este o alegere.

Viktor și întreaga conducere politică devin ținta birocraților pentru că el arată că suveranitatea reală este posibilă. El arată că poți fi pro-Europa, pro-America și pro-poporul tău, și o demonstrează cu vîrf și îndesat. Și știți cu toții asta, dar noi nu protejăm doar propriul nostru popor, cetățenii țărilor noastre, ci protejăm ideile care le-au permis acelor oameni să înflorească timp de sute și uneori mii de ani.

Tocmai am sărbătorit Paștele, desigur, toți, și de 2.000 de ani civilizația noastră a fost modelată mai presus de orice de dragostea jertfitoare a lui Isus Hristos. Construită pe legile lui Moise și pe legile Romei, această societate a produs nu opresiune, ci cele mai libere, tolerante și prospere societăți din istoria umanității.

Concepte precum drepturile naturale date de Dumnezeu, simțul datoriei față de aproapele tău, obligația de a proteja pe cei slabi și vulnerabili, credința în liberul arbitru și în conștiința individuală. Niciun set de idei nu a adus omenirea mai aproape de demnitatea și înflorirea umană universală – din aceste principii care au fondat civilizația noastră decurge totul: felul în care ne rugăm, felul în care ne formăm și creștem familiile, simțul nostru al legii și ordinii și felul în care administrăm justiția.

Acestea sunt adevăruri înrădăcinate în Scriptură, dar să fim sinceri, nu toate societățile le împărtășesc. Pentru că civilizația noastră, deși cred că este universal adevărată, nu a fost adoptată universal. Nu este starea implicită a existenței umane.

Măreția Londrei, a Münchenului sau a unui sat pitoresc de pe Lacul Balaton este mai ușor de luat ca atare cînd este lumea în care trăiești deja. Dar acea lume nu a apărut din senin – a trebuit să fie construită. Fiecare cărămidă a acelui frumos Parlament de aici, fiecare arcadă a podurilor peste Dunăre, fiecare lege, fiecare obicei – toate aparțin muncii generațiilor construite de-a lungul timpului.

Dar ceea ce s-a construit de-a lungul generațiilor poate fi desfăcut într-o singură viață. Asta înseamnă că ceea ce au construit strămoșii noștri – de care suntem mîndri și pe care îi iubim – trebuie să protejăm. Cred că această audiență, acest grup de oameni, înțelege în mod unic miza. Pentru că povestea Ungariei – am văzut asta cînd am fost aici acum cîțiva ani, o văd din nou astăzi – este povestea unui popor care a învins în mod repetat pe cei care au încercat să-i șteargă suveranitatea. Și în acel proces, acei oameni au încercat să șteargă ceea ce face Ungaria atît de specială de la bun început.

Cel mai recent, desigur, asta a venit sub forma comunismului – o minciună care a luat nobila aspirație spre egalitate și a pretins că poate fi impusă cu arma la tîmplă. Nu este o coincidență, știți asta mai bine decît mine, că odată ajunși la putere, comuniștii din Ungaria s-au apucat să demonteze fiecare instituție care dădea caracter acestei mari națiuni.

Au închis biserici, au rescris istoria, au prezentat Revoluția din 1848 nu ca o revoluție națională, ci doar ca un preludiu la lupta marxistă. Și nu au făcut-o dintr-o dată, ci bucată cu bucată. Ceea ce ei înșiși numeau „tăierea salamului” – eliminînd una cîte una instituțiile care ancorau viața ungurească. Dar, în cele din urmă, slavă Domnului, spiritul Regelui Sfîntul Ștefan a învins în această națiune. Și astăzi ceea ce vă cer este foarte simplu – vreau ca noi toți să reînnoim împreună acest spirit.

Pentru că, din nou, vedem suveranitatea contestată în Ungaria. Din nou, vedem birocrați fără chip din țări îndepărtate spunîndu-vă cum să trăiți, cum să vă rugați, cum să vorbiți și cum să vă guvernați singuri. Dar aveți o alegere. Vă plecați genunchiul în fața tiraniei sau stați mîndri alături de Sfîntul Ștefan și alegeți un lider adevărat în acest weekend?

Vorbim despre un lider care simte o mîndrie reală față de acest loc, față de istoria sa, față de cultura sa și față de modul său de viață. Un lider care va lupta pentru a păstra aceste lucruri, construind totodată un viitor mai bun. Pentru că adevărata diviziune a timpului nostru este mult mai fundamentală decît etichetele de partid sau politicile specifice. Este, în mod fundamental, între cei care cred în viitor și cei care nu cred.

În Occident, avem o mică grupare de radicali. Oameni care nu cred în viitor și care sunt adesea exact cei care doresc atît de mult să ne guverneze. Este cam ciudat. Dacă nu cred în viitor, de ce vor o carieră în politică dacă nu vorbesc despre reînnoirea națiunilor noastre, ci despre gestionarea declinului celei mai mari civilizații din lume? Unii dintre ei spun lucruri de genul: „Ființele umane nu sunt altceva decît poluare pe Pămînt.” Privesc culturile și frontierele noastre, privesc însăși ideea de națiune și se întreabă cum putem scăpa de ele.

Cred că fiecare poziție a lor decurge din această eroare fundamentală. Ei resping mamele și maternitatea, tații și paternitatea în numele „eliberării”. Condamnă copiii la mutilare și sterilizare în numele „îngrijirii de gen”. Și practică crima instituțională în numele „planificării sfîrșitului vieții”. Iar dacă îndrăznești să vorbești despre asta, vor lupta folosind instrumentele moderne ale rețelelor sociale pentru a te reduce la tăcere prin cenzură.

Noi înțelegem că avem o datorie sacră de a proteja viața, de a apăra valoarea muncii grele a poporului nostru, de a investi în muncitorii noștri, în familiile noastre și în industria noastră, și de a face mai ușor să construim o viață accesibilă pentru toți cetățenii noștri. Suntem angajați față de viitorul nostru pentru că suntem angajați față de însăși ideea poporului nostru. Suntem angajați față de ideea vieții însăși, pentru că este un dar de la Dumnezeu și nu uităm niciodată asta.

Iată de ce sunt aici, doamnelor și domnilor. Iată de ce Președintele Trump m-a trimis să stau aici astăzi alături de Viktor, lucru de care sunt foarte mîndru, pentru că cred că națiunile noastre sunt incredibil de capabile de măreție atunci cînd lucrăm împreună.

Munca noastră nu este cu sumă zero. De fapt, nu poate fi, pentru că scopul nostru este întotdeauna să construim o viață mai bună pentru poporul nostru. Acești birocrați ne-au oferit o falsă alegere. Gîndiți-vă la asta. Ei ne spun că opțiunile sunt între izolare și integrare globalistă. Și-au prezentat proiectul ca fiind viitorul inevitabil, chiar dacă instituțiile lor stagnează și se prăbușesc.

Dar noi știm că există o cale mai bună. Cooperarea între țări cu valori comune și destine paralele – aceasta este povestea Ungariei și a Americii, și vom continua să luptăm pentru ea. Mulți dintre voi poate nu știți asta, dar aceasta este povestea unei prietenii americano-ungare
mult mai vechi. Cînd propria mea țară și-a căutat independența acum 250 de ani, un soldat ungur pe nume Michael Kovacs a ajutat la fondarea primelor unități de cavalerie americană, dîndu-și în cele din urmă viața în lupta noastră pentru independență împotriva Imperiului Britanic.

O generație mai tîrziu, americanii l-au primit pe Lajos Kossuth, eroul din 1848 și părintele democrației ungare. Kossuth a fost întîmpinat în Statele Unite ca o rock star – mult mai bine decît un politician. Sosirea sa și cauza mai generală a independenței ungare au captat imaginația tinerei noastre națiuni. A primit distincția de a fi al doilea străin din istoria națiunii noastre, după Lafayette, care a vorbit în fața unei sesiuni comune a Congresului, iar bustul său se află și astăzi în Capitoliul Statelor Unite.

În timpul acelei vizite – nu știam asta pînă acum cîteva zile – Kossuth a vizitat statul meu natal, Ohio, pentru a pleda pentru independența Ungariei. Avem aici fani din Ohio – excelent. În fața legislativului statal din Columbus, Ohio, el a declarat: „Spiritul epocii noastre este democrația – totul pentru popor și totul prin popor, nimic despre popor fără popor.” Națiunea mea.

A continuat: „Națiunea mea se va ridica, chemată la înviere de principiile eterne ale legii naturii și ale Dumnezeului naturii.” Chiar și atunci, acest mare patriot ungar era conștient de legătura intimă dintre suveranitate, autoguvernare și Creatorul nostru divin. Și sunt mîndru să spun că, potrivit cărților de istorie, partea țării care i-a oferit cea mai călduroasă și mai mare primire în tot timpul petrecut în America a fost orașul meu natal, Cincinnati, Ohio.

Trebuie să vă imaginați: cînd Kossuth a venit la Cincinnati în timpul turului său prin Ohio, liniile de cale ferată erau pline de cetățeni încîntați să-l vadă pe marele luptător pentru libertatea Ungariei. Se spune că 100.000 dintre ei au apărut doar la oprirea din orașul meu natal.

Și afecțiunea – trebuie să spun, sunt puțin părtinitor aici – afecțiunea a fost reciprocă. Oamenii din Cincinnati, a spus Kossuth, „au transformat o sălbăticie de păduri primitive într-un oraș imens despre care există o predicție că pînă în anul Domnului 2000 va fi cel mai mare oraș din lume.” Fără supărare pentru Budapesta, dar cred că are dreptate în privința asta.

Dar vă spune ceva foarte real: cînd Kossuth s-a uitat la Statele Unite ale Americii, el nu a văzut ceva radical diferit – a văzut ceva familiar. În națiunea noastră a recunoscut aceleași forțe care modelau Ungaria. Oameni care construiau ceva al lor, din sălbăticie, cu scop, convingere și o credință profundă în de unde au venit și ce au fost chemați să facă.

Și stînd în Cincinnati, el a văzut în America ceva ce credea că este abia începutul. „Apusul”, a explicat el, „acolo puteți vedea leagănul unei umanități nou-născute.” A fost adevărat atunci și este încă adevărat astăzi.

Dar America, la fel ca Ungaria, nu a fost un loc doar de odihnă. A fost construită în jurul ideii de a crea și a reînnoi. Iar primii americani, la fel ca eroii națiunii voastre, au luat acea moștenire și au modelat-o după ei. Au adăugat la ea. Au întărit-o. Au transmis-o copiilor și nepoților lor, care apoi au făcut același lucru – cu așteptarea că generații mai tîrziu, acei nepoți o vor duce mai departe.

În timpul vizitei sale fatidice în America, Kossuth a anunțat că Ungaria va deveni – și aceasta este poate citata mea preferată – „piatra de temelie a independenței naționale pe continentul european.” Omul acesta a fost un profet. Kossuth a numit-o piatra de temelie a independenței, piatra de temelie a suveranității pe continentul european, și deși nu a trăit să vadă asta împlinindu-se, declar că această profeție este adevărată astăzi, în 2026.

Acum, sub conducerea lui Viktor Orbán, ați păstrat bunurile civilizaționale care fac o țară demnă de a fi locuită – suveranitate, prosperitate, istorie, simțul comunității naționale, natura răscumpărătoare de a aduce viață nouă și familii noi în lume. Aceasta este o responsabilitate uriașă și dificilă, pentru că în mare parte a Occidentului există o incertitudine tot mai mare dacă aceste lucruri mai contează sau dacă merită luptat pentru ele. Dar nu aici. Voi v-ați ridicat împotriva birocraților. V-ați ridicat împotriva nihilismului.

Acum mă întreb: o veți face din nou? Veți sta împotriva birocraților de la Bruxelles? Veți sta pentru suveranitate și democrație? Veți sta pentru civilizația occidentală? Veți sta pentru libertate, pentru adevăr și pentru Dumnezeul părinților noștri? Atunci, dragi prieteni, mergeți la vot în acest weekend, stați alături de Viktor Orbán, pentru că el stă pentru voi și stă pentru toate aceste lucruri. Dumnezeu să binecuvînteze Ungaria și Dumnezeu să binecuvînteze Statele Unite ale Americii. Mulțumesc. (Traducere și adaptare B.T.I.)