Viața lui Sergiu Nicolaescu a fost un film al cărui regizor a fost el însuși, afirmă ministrul liberal Varujan Vosganian.
”Bravii fedayni armeni, luptatori in munti, aveau o vorba: patul e facut pentru somn, moartea se primeste in picioare. Sergiu Nicolaescu nu a luptat cu arma decat in filme – socotind ca Revolutia din 1989 a fost tot un fel de film neorealist – dar, auzind vestea pe cat de dureroasa, pe atat de surprinzatoare a mortii lui, nu pot sa nu ma gandesc la cuvintele fedaynilor. Eu nu l-am cunoscut decat dupa 1989. Pe vremea cand lucram la Palatul Victoria, prin ianuarie 1990, apoi in Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala si apoi in Senat. Avea aceeasi eleganta de invidiat, vocea aceea inconfundabila si mersul marilor actori hollywoodieni ai filmelor western, apasat si, totusi, usor leganat pe fiecare pas. Era gata, oricand, sa ajute o initiativa pentru sustinerea culturii, se arata indarjit in a apara cauze pierdute si facea parte din categoria aceea rara a romanilor care socotesc ca nu trebuie sa dusmanesti pe altii pentru asta, gasind suficiente motive de mandrie in tine insuti. Era tot asa ca in filme. De altfel, viata lui Sergiu Nicolaescu, o viata care a meritat traita, a fost un fel de film al carui regizor a fost el insusi. E mare lucru sa poti trai in felul asta. Chiar daca, in ultima clipa, viata ne aduce aminte, in mod implacabil, ca exista un regizor mai mare decat noi toti…”, scrie Varujan Vosganian, pe blog. (R.G.)