Azi a bubuit știrea că AEP a sesizat Parchetul pentru nereguli comise de Nicușor Dan în campania prezidențială, urmată de altă știre că, de fapt, sesizarea e din aprilie anul trecut. Chiar și așa, meritul știrii ar trebui să fie ridicarea unei întrebări în spațiul public: în aproape un an, ce a făcut Parchetul cu sesizarea AEP, a deschis sau nu dosar penal? Mult mai interesantă, însă, e reacția președintelui, care devoalează o plagiere clară a stilului lui Donald Trump. Ce ne facem, ni se trumpizează președintele macronist?

”Referitor la informația privind plîngerea penală a AEP în legătură cu campania mea electorală, aceasta nu este o știre nouă, ci preluarea unei știri din aprilie 2025. Chestiunea importantă nu este persoana mea, ci funcționarea instituțiilor, care caută virgule lipsă în documente și se fac că nu văd fapte vizibile de pe Lună.
AEP nu a înțeles nici în 2025 donațiile online, deși și în campaniile din 2016 și 2020 mi-a aplicat aceleași amenzi, anulate ulterior de instanță, și a făcut aceleași plîngeri penale, cu care nu s-a întîmplat nimic. Dar nu a văzut nicio neregulă în finanțarea campaniei lui Călin Georgescu.
ANI a făcut un raport în 2022 în care m-a declarat incompatibil și în conflict de interese, anulat de instanță, și a făcut o plîngere penală cu care nu s-a întîmplat nimic. Dar nu-mi aduc aminte să fi găsit în ultimii ani vreun funcționar public sau vreun politician care să nu își poată justifica averea, deși e suficient să te uiți la mașinile din parcările marilor primării.
Nu mai vorbesc de ISC, care nu vede construcțiile ilegale nici cînd i le sesizezi, dar hărțuiește exact primăriile și funcționarii care respectă legea.
Boala este lungă, complicitățile sunt mari și sudate în timp, de aceea este nevoie de mult efort și de timp pentru a reforma instituțiile” a scris președintele pe Facebook.

Asemănări notabile cu stilul caracteristic lui Donald Trump: elementele populiste, victimizante și anti-sistem apar clar.
Să o luăm metodic.
Nicușor – victimă a „vînătorii de vrăjitoare”
În comunicat, Nicușor Dan se prezintă ca țintă a unor instituții care „caută virgule lipsă în documente” și ignoră „fapte vizibile de pe Lună”. El minimalizează acuzațiile ca fiind vechi și repetate, sugerînd o persecuție sistematică.
Trump folosește frecvent această tactică: acuză investigațiile (cum ar fi cele legate de Rusia sau asaltul Capitoliului) ca fiind „înscenări” sau „vînători de vrăjitoare” motivate politic, nu factual. De exemplu, Trump a repetat adesea că instituțiile federale precum FBI sau DOJ sunt părtinitoare împotriva lui, ignorînd infracțiuni reale ale oponenților, cum ar fi familia Biden, Clintonii, Obama etc. Asemănarea e în tonul de victimizare personală, care transformă acuzațiile în atacuri asupra „omului onest” vs. sistemul corupt.

Avem și atacuri selective la instituții și acuzații de părtinire.
Nicușor critică AEP, ANI și ISC pentru dublu standard: nu văd nereguli la alții, cum ar fi finanțarea lui Călin Georgescu, averi nejustificate ale politicienilor, construcții ilegale, dar îl hărțuiesc pe el. Vorbește de „complicități mari și sudate în timp”, sugerînd un „deep state” românesc care protejează corupții și atacă reformatorii.
Asta miroase de la o poștă a trumpism: Trump acuză constant „deep state” de conspirație împotriva lui, ignorînd infracțiuni ale aliaților săi. Exemple: atacuri la FBI pentru investigațiile sale, dar laude pentru loialii care scapă (cum ar fi în cazurile de grațieri). E un stil care polarizează: „ei”, adică sistemul, vs. „noi” adică poporul/oamenii onești.

Avem și minimalizarea acuzațiilor proprii și pivotarea la probleme mai mari.
Comunicatul prezidențial deviază de la persoana lui – „chestiunea importantă nu este persoana mea” – către o critică sistemică, cerînd reformă – „este nevoie de mult efort și de timp pentru a reforma instituțiile”. Asta diluează suspiciunile personale, transformîndu-le în luptă eroică.
Trump face asta magistral: cînd e acuzat – spre exemplu pentru plăți către pornovedeta Stormy Daniels -, pivotează la „fake news” sau probleme naționale mai mari precum imigrație, economie, criminalitate, prezentîndu-se ca salvator. În cazul lui Nicușor, referința la „donațiile online” neînțelese de AEP seamănă izbitor cu felul cum Trump apăra donațiile sale ca fiind „din partea oamenilor obișnuiți”, nu a elitelor.

Nu lipsesc tonul populist și exagerările.
Expresii ca „fapte vizibile de pe Lună” sau „boala este lungă” adaugă un aer dramatic, populist, care apelează la frustrările publicului față de birocrație.
Trump e regele hiperbolelor („cea mai mare vînătoare de vrăjitoare din istorie”, „fake news media”). Nicușor pare să împrumute stilul lui pentru a se conecta cu alegătorii dezamăgiți, mai ales într-un context în care alegerile au fost controversate.

E drept, Trump e mai agresiv, cu atacuri personale (porecle ca ”Hillary escroaca”, ”Biden adormitul”), în timp ce Nicușor rămîne, cel puțin pînă acum, mai cerebral, invocînd instanțe și reforme.
Cît despre fraza „De ce mă verificați pe mine și nu vedeți finanțarea lui Călin Georgescu?”, pe lîngă că este o strategie clasică de a invalida autoritatea celui care te acuză, ar putea fi interpretată și ca o sugestie – să spunem doar atît – la adresa organelor de a înteți anchetele în cazul fostului candidat prezidențial, ceea ce nu e prea cușer din partea unui șef de stat, am opina. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: AI