CURS VALUTAR
1 EUR = 0 RON DOWN | 1 USD = 0 RON DOWN | 1 GBP = 0 RON DOWN

Victor Ponta se caţără pe pereţi

1 comentariu / 1710 vizualizări / 26 aprilie 2016

Fostul premier a comis-o. A vorbit despre funie în casa spânzuratului. Despre ofiţeri acoperiţi. Chiar la vârful PSD. Şi, somat să explice, a dat în bâlbâiala. A recurs la subterfugii. Cât se poate de ieftine. Nedemne de statutul său real. De om recrutat cândva de Serviciul de Informaţii Externe. De ce s-a aruncat Ponta cu capul înainte? Şi de ce, acum, încearcă să se agaţe de pereţi?
Ceea ce este cu adevărat straniu este că acest lider politic, deloc lipsit de inteligenţă şi destul de experimentat, şi-a pierdut, brusc, răbdarea. Şi se dovedeşte incapabil să-şi fructifice atuurile pe care le are. Şi, de aici, a fost doar un pas până când s-a lansat într-o aventură nebunească. Şi, până la urmă, inutilă. Privind lucrurile la rece şi refuzându-mi orice antipatie aş avea pentru acest personaj, sunt obligat să aştern, în continuare, câteva propoziţii simple.
1. Victor Ponta a fost premier, una peste alta, un mandat întreg.
2. A fost cel mai tânăr premier din istoria României.
3. A avut şansa post-crizei. A prins perioada de creştere economică.
4. A avut şansa, pe fondul creşteri economice, să repare o serie de grave nedreptăţi făcute de Guvernele anterioare.
5. A condus cea mai puternică alianţă de partide şi s-a aflat în fruntea unei majorităţi de care nu a mai beneficiat decât Ion Iliescu, în primul său mandat.
6. A reprezentat statul român în UE şi NATO.
7. A fost în situaţia de a deveni preşedinte al României. Cel mai tânăr preşedinte din istorie. Şi, probabil, pentru mulţi ani de aici încolo.
8. A ieşit de la guvernare într-un moment pe care l-a apreciat drept oportun şi şi-a putut permite ca, imediat, să devină un critic virulent şi convingător al celor care i-au urmat. Atât în Executiv, cât şi la preşedinţie.
9. Deşi s-a auto-exilat, îşi păstrează o poziţie bună de unde poate să-şi ia un nou start, în cel mai puternic partid al României.
10. Este beneficiarul unor informaţii privilegiate pe care le poate utiliza, în viitor, ca un veritabil spadasin politic.
Ce rezultă din decalogul de mai sus? Faptul că Victor Ponta, dacă nu imediat, în mod cert într-un ciclul viitor electoral, ar putea să aibă un cuvânt greu de spus. Nu a fost doborât şi erodat de guvernare. În ciuda unor greşeli grave pe care le-a făcut, a reuşit, cumva, să plutească deasupra lucrurilor. Poate reveni în forţă.
Şi atunci ce s-a întâmplat? De ce acest tânăr politician şi-a pierdut controlul? Unde s-a produs declicul?
Am semnalat de câteva ori în ultima vreme un fenomen straniu. Şi anume faptul că Victor Ponta, în loc să-şi concentreze tirul de artilerie împotriva adversarilor săi politici din alte partide şi împotriva Guvernului Cioloş, care l-a înlocuit, se bate, cumva, cu morile de vânt. El a pornit la război într-o direcţie greşită. A rămas marcat de pierderea alegerilor prezidenţiale şi lasă impresia că se află, în continuare, într-o campanie electorală pentru Cotroceni. Războiul lui împotriva lui Klaus Iohannis este un război pierdut. Nu fiindcă domnul Klaus Iohannis nu poate fi criticat. Sau chiar demonizat. Nu fiindcă instituţia pe care o reprezintă el însuşi ar fi ferită de erori grave. Ci, pur şi simplu, întrucât, Klaus Iohannis este abia în prima treime a primului său mandat prezidenţial. Chiar dacă popularitatea sa scade dramatic, puterea lui efectivă creşte. O luptă a lui Ponta împotriva lui Klaus Iohannis este contraproductivă. Şi sortită eşecului.
Obsedat însă de pierderea alegerilor prezidenţiale, Victor Ponta şi-a pierdut controlul. Şi a început să aplice lovituri din ce în ce mai bezmetice. Cui? Celor pe care îi identifică sau doar îi crede adversari ai săi.
Aşa se face că Victor Ponta a tras o ultimă rafală chiar în propriul său partid. Formulând acuzaţia, cu subiect şi predicat, că, acolo, există cârtiţe ale serviciilor secrete. Adică, ofiţeri acoperiţi. O acuzaţie extrem de gravă. Care nu poate să nu decredibilizeze partidele politice, Parlamentul, Executivul şi, evident, serviciile secrete. Pentru că existenţa ofiţerilor acoperiţi în politică, în Parlament, în Executiv înseamnă încălcarea flagrantă a legilor statului. Faptă pedepsită, de mai multe ori, cu sancţiuni penale.
Problema este că, acum, Victor Ponta trebuie să facă şi demonstraţia a ceea ce a spus. Şi este prins ca într-un cleşte. În fălcile căruia s-a băgat singur. Dacă nominalizează nişte cazuri, pentru a scăpa cu faţa curată, va trebui să demonstreze că a aflat despre ele de curând. Pentru că dacă a aflat de mai mult timp, atunci înseamnă că a tăinuit infracţiuni grave. Dar Victor Ponta, acum, este un personaj semi-izolat. El nu putea obţine informaţii privilegiate decât atunci când era pe val. Şi este normal să fie pusă întrebarea de ce a tăcut atât de mult timp.
Presupun că şi el îşi pune tot cam aceleaşi întrebări în acest moment. Şi fiindcă nu găseşte un răspuns, se urcă pe pereţi. Şi îi zgârie. Sau, altfel spus, se dă cu capul de geam. O soartă tristă pentru cel mai tânăr fost prim-ministru al României. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Un comentariu

  1. la cate prostii a facut Ponta asta, una plus nu mai conteaza, stie precis cine sunt cei cativa acoperiti la varful PSD, de fapt nu este doar unul, dar s-a complacut cu ei cand era premier, acum in postul Pastelui ar vrea sa se lepede de satana, e cam greu si cu glumite penibile de genul GorghiuIsar nu prea merge, cazul lui si cel al lui Turcescu arata cam ce fel de specimene de acoperiti recruteaza serviciile!!

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *