Victoria lui Viktor Orban
6 comentarii / 1063 vizualizări / 3 octombrie 2023
După ce Ungariei i-au fost suspendate anul trecut fondurile europene, pe care Budapesta ar fi trebuit să le primească în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență, iată că acum, într-un mod aproape miraculos, Comisia Europeană își anulează propria sancțiune. Astfel încât, în a doua parte a acestei luni, Ungaria va putea accesa primele 13 miliarde de euro. Ce s-a întâmplat? De ce s-a sucit UE? Ce semnificație are această decizie pe termen lung?
Ungaria a fost sancționată pentru politicile promovate de Viktor Orban privind conservarea familiei în forma ei tradițională. Cu această ocazie, e bine să reținem că, spre deosebire de România, țara vecină se calificase pentru fondul de 20 de miliarde nerambursabili rezultați din PNRR încă de anul trecut. Guvernul Orban a decis că împotriva Ungariei s-a produs un abuz. Iar reacția Executivului de la Budapesta a fost să ridice la nivel european două probleme de bun simț. Prima se referă la modul în care sunt cheltuiți banii europeni, taxat drept o dovadă de iresponsabilitate de către Executivul de la Budapesta. Motiv pentru care Viktor Orban nu a încetat să someze Comisia Europeană să dea socoteală pentru modul în care consumă fondurile comunitare. A doua obiecție, tot de bun simț, a fost formulată în termenii următori: Dacă UE este incapabilă să acorde fondurile solicitate către statele membre, cum se explică că acestor state li se solicită bani pentru ca UE să susțină un stat nemembru, respectiv Ucraina? Dar Orban nu a rămas doar la stadiul acesta al retoricii. A amenințat – și s-a ținut de cuvânt – că în cazul în care Ungaria nu primește fondurile care i se cuvin își va utiliza dreptul de veto în ceea ce privește susținerea financiară acordată Ucrainei. Și iată că acest litigiu a fost în cele din urmă tranșat. În favoarea Ungariei.
Pentru o înțelegere mai largă și mai profundă a proceselor care marchează în prezent Uniunea Europeană, este însă necesar să privim dincolo de Ungaria. Un stat care deseori a fost taxat drept oaia neagră a Uniunii Europene sau, și mai grav, drept un aliat al lui Vladimir Putin. Și în orice caz FIDESZ-ul este privit de către progresiști drept un partid radical și, în câteva privințe, extremist. Ungaria a încetat să mai fie singurul stat de tip suveranist din Uniunea Europeană. Adică care-și apără cu îndârjire tot ceea ce consideră că face parte din identitatea și din interesul său național. Cu ceva vreme în urmă, un alt partid european, taxat de aceiași progresiști drept extremist, cel condus de Giorgia Meloni, a câștigat alegerile în Italia. Ulterior s-a dovedit că respectivul partid nu este nici extremist, nici pro-putinist și nici măcar anti-UE, deși dorește pe bună dreptate o reformă a acestei asocieri de state. În Slovacia a câștigat alegerile zilele trecute un alt partid taxat anterior în același fel. În felul acesta tabăra suveraniștilor începe să dispună de o importantă masă critică. Evenimente extrem de interesante în acest sens vor avea loc în curând și în Austria, unde un alt important lider politic taxat drept extremist, Harald Vilimsky, a obținut în sondaje nu mai puțin de 30% din favorabilitate și probabil va veni la putere. Și acest lider cere reformarea imediată și radicală a Uniunii Europene. Nu desființarea, ci întărirea ei printr-un proces intern de democratizare. Se manifestă împotriva poziției adoptate de cancelarul Austriei în ceea ce privește neacordarea pentru România și Bulgaria a accesului la spațiul Schengen.
Asistăm așadar, după cum era și previzibil, la un proces de transformare politică internă în interiorul unor state UE și la începutul reformării Uniunii, pentru că după europarlamentare se va schimba și raportul de forțe dintre marile familii politice. În paranteză fie spus, viitorii europarlamentari AUR vor întări consistent familia conservatorilor europeni, din care face parte și FIDESZ. Dar ce face România? Cum înțeleg Guvernul de la București și clasa noastră politică să reacționeze atunci când se pune problema apărării interesului național, apărării suveranității, a identității românilor și nu mai puțin a resurselor naturale? Cred că acești conducători pe care-i avem reacționează în general prin a ridica din umeri și, periculos de frecvent, prin a adopta poziția ghiocelului. Și iată că cel mai recent exemplu este chiar cel legat de banii care ne vin și nu suntem capabili să-i cheltuim din PNRR, astfel încât vom fi siliți să-i restituim. Sau, și mai grav, din fondurile pe care mă tem că nu le vom mai accesa. Și nu mă tem doar eu. Iată că un prim vicepreședinte PSD, viceprim-ministru și ministru al Transporturilor, Sorin Grindeanu, a fost silit ieri să ne prevină asupra pericolului iminent ca fondurile alocate României să fie tăiate. Și a avertizat cu subiect și predicat că, dacă se va întâmpla acest lucru, absolut toate lucrările din domeniul Transporturilor vor fi instantaneu sistate.
Am încercat mai sus să creionez două posturi politice diferite, pentru ca în final să înțelegem mai bine la ce rezultate pozitive sau negative conduc aceste diferențe de abordare a raporturilor din UE.
| 1 USD = 4.5463 RON 
Tovarase SRS, dumneata ce ne poti spune acum despre Rosia Montana, pentru ca la momentul acela ai tacut ?
Va veni timpul sa dati seama cu totii, politicieni si ZOIARISTI, pentru JAFUL national facut incepand cu Decembrie 1989 cand a fost devalizat contul Romaniei unde Ceausescu a depus banii romanilor stransi pentru a plati datoria catre FMI, si reptila Rochefeller nu i-a primit pentru ca voia ca Romania sa plateasca dobanda si sa se mai imprumute.
,,80 DE TONE DE AUR PENTRU CA ROMANIA SA FIE ACCEPTATA IN NATO !!
Toate partidele politice (fără excepții!) sunt angrenate într-un război total împotriva Neamului Românesc!
Acestă conspirație își are geneza în spatele evenimentelor din decembrie ’89 atunci când, pentru justificarea noului regim iudeo-fesenist (Silviu Brukner, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu V. Voiculescu și guvernatorul „coloniei româneˮ, Mugur Isărescu), au fost asasinați mișelește peste 1200 de revoluționari – răpind destinele României și distrugând de atunci milioane de vieți!… Procurorul militar col. (r) Gheorghe Oancea a făcut dezvăluiri incendiare cu referire la dosarul Roșia Montană pe care l-a instrumentat ca procuror militar în secția parchetelor militare. În 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu şi-a trecut în „palmares” vreo achitare…Informațiile din dosarul Roşia Montană, conform declarațiilor procurorului militar col. (r) Gheorghe Oancea, vi le prezentăm mai jos: „Asasinii economici” ai Roşiei Montane. „Eu, ca procuror militar în secţia parchetelor militare, în anul 2002 în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională.
Un ofiţer MAPN a cartografiat zăcămintele, a vândut şi a ajuns director la RMGC. În vizorul SRI era un maior din Direcţia Topografică a MApN care în perioada ’95-’96 (sau mai târziu, nu mai reţin chiar exact perioada), desemnat să desfăşoare misiuni topografice, făcuse în zona Roşia Montană o mulţime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă erau amplasate şi nişte unităţi militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul legate de amplasarea şi structura întregii zone, înregistrate pe nişte dischete. Apoi acest ofiţer şi-a dat demisia din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi a devinit unul dintre directorii companiei canadiene Gabriel Resources [principalul acționar al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC)]. Sesizarea a venit la mine împreună cu alte documente care indicau faptul că acest ofiţer a săvârşit nişte fapte penale. Fireşte că am început cercetările în acea cauză şi nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar către persoane neautorizate ce aducea atingere siguranţei naţionale. Ce am constatat ? Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Cosmin TimisoaraPrin 1996, la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise funcţia de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor şi avea în responsabilitate activitatea minieră. Acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetăţean australian de origine română, un anume Frank Timiş (n.n. – fost Vasile Timiş) care, deşi nu avea nicio specializare în domeniul minier, şi-a arătat aplecarea pentru a investi în mineritul din România. Acest Frank Timiş, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracţiuni legate de traficul de droguri. Cert este că Frank Timiş a venit în România, i s-au deschis toate uşile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului şi Aurului Deva, la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi implicit la mina Roşia Montană. Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril. Prin ’97, după aceste tatonări, s-a realizat, domnule, un protocol de cooperare. Chiar aşa se şi numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources (patronată de acest Frank Timiş), un off-shore care-şi avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands, şi Regia Cuprului şi Aurului Deva. Aici Frank Timiş l-a cunoscut pe Ovidiu Tender (n.a. – se spune că Tender şi Timiş sunt de fapt rude prin alianţă). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care, vă daţi seama, după atâţia ani de activitate, deţinea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospecţiuni, cercetări… Cert este că după ce s-a realizat acest protocol, s-a observat, foarte interesant, că în consiliile de administraţie ale Gabriel Resources şi Tender Group S.A. existau funcţionari ai statului, foşti sau chiar activi, din Regia Cuprului şi Aurului Deva sau ANRM. Pe listele Gabriel Resources apare şi acest director, maiorul din MApN care-şi dăduse demisia şi transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranţa statului. Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu au avizat proiectul de societate mixtă cu Gabriel Resources. Prin 1997 – că aici este problema extraordinară – s-a redactat un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources şi Regia Cuprului şi Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv – şi atenţie la o chestiune care este esenţială!, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esenţă reexploatarea halelor de steril !
Reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat… prin tehnologie avansată… Acest aşa-zis contract – ţin minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect” – a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilităţi majore din cadrul Întreprinderii Roşia Montană, Regiei Deva, ANRM… Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniştri în funcţie în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu, care deşi au văzut că e vorba de o firmă fără experienţă în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, şi-au dat acordul pentru constituirea acestei societăţi mixte.
La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare şi ulterior prin proiectul de contract, iniţial se stipula reexploatarea haldelor de steril, pentru ca mai apoi să treacă pe şest şi la exploatare…Ei au previzionat de la început că vor primi şi dreptul de exploatare. Au plecat 80 de tone de minereu pentru expertiză. Mai mult, odată cu dreptul de explorare, această companie care nu era încă înfiinţată a făcut nişte sondaje, mai exact a recoltat opt containere de minereu, circa 80 de tone, care au fost expediate în Australia. Minereul în discuţie a devenit obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conţinutului de metale preţioase dintr-un minereu prezentat spre analiză.
Am solicitat directorului adjunct al SRI ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispoziţie, să-mi identifice locaţiile din zona Roşia Montană de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atestă acest transport. Şi au venit doi ofiţeri SRI la mine şi le-am spus că există suspiciuni, că era clar pentru mine ca anchetator că, atâta timp cât ei preconizaseră reexploatarea haldelor de steril, n-aveau de ce să trimită sterilul în Australia să constate nu-ştiu-ce conţinut care deja era ştiut. Le-am spus de asemenea să verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu.
După vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofiţeri şi mi-au spus: «Domnu’ procuror, domnu’ colonel, nu am reuşit să identificăm locaţiile şi de unde au fost expediate cele 80 de tone către Australia!» – ceea ce mi s-a părut extraordinar de suspect. Deja, din acel moment am intrat în nişte îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetărilor şi a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept ? Partea română a examinat această operaţiune? Contractul nu era în vigoare. Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru. Aurul de la Roşia, dat pe preţul unei case!… În acel proiect de contract este trecut preţul plătit de Gabriel Resources pentru cele 80% din acţiunile minei Roşia Montană. Era vorba de suma de un miliard şi vreo două sute şi ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari. Unul dintre directorii din 2003 de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale îmi spunea: «Păi, domnule procuror, cu aceşti bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor.» Deci asta reprezenta preţul minei, 80% din asociere, două sute şi ceva de mii de dolari. 80% dintr-un activ subevaluat. Care ar fi realitatea în privinţa zăcămintelor din subsolul Roşiei ? 80% din mina Roşia Montană, din Întreprinderea Minieră Roşia Montană, ăsta este obiectul contractului.” „Au mărit perimetrul minei de câteva ori. De pe vremea împărătesei Maria Tereza şi până când Gabriel Resources a demarat acţiunea de a intra în posesia minei Roşia Montană, aceasta a avut un perimetru strict determinat de 12 km; până la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. La final, perimetrul este de 42,3 km². De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?
Suspiciune de fraudă bursieră. Pentru a forma dosarul de listare a societăţii Roşia Montană la bursa de metale preţioase la Vancouver au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a făcut examinarea probelor de minereu şi care – vă spun sigur – au generat un conţinut aurifer şi argintifer surprinzător de mare, ceea ce atestă clar că probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatată. La momentul acela se achiziţionau terenuri, case, şcoli în acel perimetru. Se cumpărau când noi nu aveam bătut în cuie contractul de asociere.
Dosarul de listare al societăţii la bursă era necesar să cuprindă: contractul de asociere între Gabriel Resources şi autorităţile statului român, analizele din Australia, datele topometrice, topografice de la ofiţerul nostru de cercetare, datele de cercetări, prospecţiuni geologice anterioare dobândite de la Institutul de Cercetări Mineralogice şi Geologice al lui Tender şi alte câteva documente. În 2002, Întreprinderea Minieră Roşia Montană era subvenţionată de stat, se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care subvenţionau activitatea. Certitudinea mea, pe datele efectuate în acel dosar, este următoarea: Frank Timiş, prin Gabriel Resources, a săvârşit o infracţiune de fraudă bursieră, care este o infracţiune foarte gravă, infracţiune federală în spaţiul nord-american. Proiectul de contract a fost prezentat unui cabinet notarial din Alba Iulia. A fost tradus fără precizarea «proiect» şi legalizat. Apoi a fost inclus împreună cu celelalte documente menţionate mai sus în dosarul pentru listarea acţiunilor societăţii şi au început să curgă banii.
Afacerea Roşia Montană şi intrarea în NATO. Nu dai aurul, nu intri în NATO!
Era evident faptul că se urmărea o muşamalizare… Găsisem o fraudă uriaşă.
Apăruseră Legea 78 privind actele de corupţie, Ordonanţa 43/2002 privind înfiinţarea PNA (actualul DNA). Având date şi indicii privind acte de corupţie, de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fals şi înşelăciune, era necesar ca dosarul să fie declinat la organismul competent. M-am dus la Joiţa Tănase, procurorul general din acea perioadă, să îi spun care este situaţia, că trebuie să predau dosarul în urma desecretizării actelor în cazul ofiţerului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor să se continue cercetarea penală. Domnul Joiţa Tănase mi-a spus: «Domnule colonel, faceţi-mi o notă să-l informez pe primul ministru pentru că mi se par foarte delicate problemele pe care le-aţi identificat dumneavoastră».
I-am răspuns: «Domnule procuror general, vă fac o notă şi vă predau dosarul».
«Nu, nu, fă-mi o notă şi ţine dosarul până când îţi spun eu», – mi-a replicat domnul Tănase.
Am redactat o notă de 4-5 pagini şi i-am remis-o. N-am mai ştiut nimic despre problemă vreo lună-două, cert este că m-am dus într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna preşedintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru.
Doamna preşedintă mi-a spus următorul aspect…«Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-a-vis de modul de iniţiere şi derulare a contractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru (n.r. – Adrian Năstase) printr-o rezoluţie pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO.»
Mi-a mai spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien (din acea perioadă n.n.), care
i-ar fi dat aceste informaţii domnului Adrian Năstase. Când am auzit aşa ceva am rămas perplex!
Prin octombrie 2003 s-a schimbat din funcţie procurorul general. A doua zi, vă rog să mă credeţi, am făcut o adresă de declinare către PNA a dosarului existând probe pentru fapte grave de corupţie. S-a aşezat praful de trei degete pe el. Nu se bagă nimeni!” Colonelul a fost întrebat cum crede că s-ar putea închide acest caz. Iată răspunsul său: „Concluzia mea este următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicaţi jucători la bursă americani şi canadieni, şi soluţionarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societăţii Roşia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt care va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea acestor aspecte. Singura soluţionare a cauzei presupune o cooperare între autorităţile române, canadiene, dar şi americane.
«Acoperire» la nivel înalt… Din atitudinea celor de la ANRM şi a ofiţerilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se poate vedea că s-a făcut o presiune deosebită. S-a urmărit nesoluţionarea dosarului. Experţii în situri istorice au tras doar un chiolhan la Câmpeni.
În 2003, Academia Română a desemnat un colectiv de specialişti pentru a se deplasa în perimetrul Roşia Montană şi a întocmi un raport vizând efectul acestei activităţi faţă de siturile istorice. Mi-au spus cei de la SRI că echipa s-a oprit la un han de la Câmpeni, au tras un chiolhan pe cinste şi n-au mai ajuns la mină.
E trist! ˮ În acest caz putem vorbi lejer de INALTA TRADARE, SUBMINAREA ECONOMIEI NATIONALE, dacă mai avem economie… Iar comisia parlamentară pentru Roşia Montană este necesar să se dizolve de urgenţă, parlamentul să respingă proiectul de lege ce i-a fost înaintat şi să înceapă „curăţeniaˮ prin mai toate instituţiile… Întrebat dacă crede că ne aflăm în război, colonelul a răspuns: „În primul rând vreau să vă spun următoarele: Problematica Roşia Montană este extrem de complexă şi vizează un aspect esenţial: interese străine de România. Dacă nu se-nţelege acest aspect, înseamnă că nu s-a înţeles nimic. România, din punctul meu de vedere – şi în atâţia ani de profesie în care am soluţionat multe cauze economice mi-am dat seama –, este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar Roşia Montană nu face excepţie de la această regulă.ˮ Realitatea cruntă…La câțiva ani după lovitura de stat din ’89, noua conducere a coloniei române a inițiat proiectul „oficial” de destructurare națională prin aderare forțată la organizația criminală internațională a elitei globaliste (NATO). Prețul supunerii avea să ne coste, mult… 80 de tone de aur ! Nu doar că noi, prin conducătorii trădători, am fost de acord cu cedarea istoriei când am intrat în NATO, adoptând varianta scrisă de ei (Legile holocaustului, condiție sine qua non pentru aderare), nu doar că am fost siliți să ne reorganizăm armata conform directivelor lor, ba mai mult, am fost de acord să plătim în aur pentru „privilegiul” de a fi sclavi!
Acest „privilegiu” nu a fost ieftin, iar aurul a fost dat pe bani de nimic… Într-o țară în care presa este liberă și conștiința națională vie, informațiile acestea ar face ocolul României ca un fulger, generând o revoltă populară JUSTĂ, urmând proteste masive care nu s-ar potoli până nu s-ar da sentințe pentru ÎNALTA TRADARE ! Presa nu mai este liberă demult, dar în România este necesar să existe conștiință națională ! Ea va face diferența. Doar aceasta ne mai poate salva ! Internetul este o unealtă care permite oricui să difuzeze informație. Spre deosebire de vremea cenzurii soviete când literatura dizidentă circula sub formă de samizdat, azi internetul ne face treaba mult mai ușoară. Documentul procurorului militar col. (r) Gheorghe Oancea este de o gravitate strigătoare la cer şi este necesar să fie fie cunoscut. Faptul că ni
s-au sustras 80 de tone de aur ca să intrăm în NATO e de natură să stârnească indignare.’’
Orban este cel mai vertical leader european, spre deosebire de slugile romanesti care nu se mai ridica din genunchi. A invins cloaca ue. Bravo lui! Pana si troglodiitii europeni apreciaza un caracter puternic; la slugi se uita cu mila.
@ Leprele bărâne Țiriac și Ioanițoaia, o îndeamnă pe Halep să accepte că s-a dopat, să nu îl mai aștepte pe Iuruc și treacă la al doilea pat , ca să nu își piardă și ei privilegiile oferite de ”manipulanții sportului” ,?
@ Deci, că să se mute de pe axa cu Franța, pe axa cu Londra, să-și ia o, ”Șarlă” , ?
@ A ieșit Ioanițoaia , după Țepelin, să se facă observat de Ringier, cu declarația despre Halep, ?
& La Halep, nu s-au pus de acord, ”Țiri Piri”, ”Jiji Becali”, ”Oracolu’ Dragomir” și ”Ioanițoia” la cine se socotește ”mălaiul și footaiul” din performanțele lu’ Halep, la ”Șarlă al englejilor” sau la ”Manuele al francejilor” și lor ce le rămâne , dacă Halep , la ”dopat”, trece din pat în pat, ?