Kievul este in flacari. Nu in sarbatoare. Ultima manifestatie a numarat nu mai putin de doua sute de mii de persoane. Ei reprezinta acea parte a Ucrainei, nu stim in acest moment cat de consistenta, care doreste o apropiere a acestui stat nu fata de Federetia Rusa, ci fata de Uniunea Europeana. Exista, fireste, argumente pro si contra. Cert este ca opinia publica s-a scindat. Nu era firesc, in aceste conditii, ca presedintele Ianukovici sa-i fi chemat pe oameni la un referendum? Ceea ce este cu adevarat ingrijorator este ca nu a facut-o si ca nici campionii democratiei nu i-au solicitat acest lucru.

Este Ucraina, in realitate, abandonata de catre Uniunea Europeana? A fost ea impinsa, prin miscari oculte, de unii reprezentanti ai statelor europene in bratele Moscovei? Este Ucraina parte a unui targ politic incheiat cu Moscova? Tot ce se poate. Cand inviti ca membru asociat un stat atat de mare cum este Ucraina si care, in plus, este plasat intr-o zona cheie sub aspect geopolitic, nu poti face acest lucru cu jumatati de promisiuni care de cele mai multe ori se dovedesc, asa cum UE a procedat si in alte situatii, inclusiv Romania, mai mult conditionari si pretentii. Un rol extrem de activ l-a jucat, din aceasta perspectiva, Berlinul. Nu cumva tocmai la insistentele doamnei cancelar Angela Merkel i s-a pus Kievului conditia, sub aspect politic umilitoare, de a o pune in libertate pe Iulia Timosenko nu numai condamnata politic, dar si principalul rival al lui Ianukovici? Nu cumva aceasta conditie a fost pusa atat de insistent de catre Berlin tocmai pentru a primi un refuz raspicat al autoritatilor de la Kiev? Pana la urma de ce nu a avut Uniunea Europeana o strategie coerenta de atragere a Ucrainei pe orbita sa?

Sunt intrebari extrem de dureroase pentru sutele de mii de ucraineni aflati acum in strada. Dar si pentru milioanele de ucraineni care nu au iesit in strada, dar au si ei o opinie intr-un sens sau altul. Sunt intrebari dureroase si pentru cetatenii Republicii Moldova. Neasocierea Ucrainei la Uniunea Europeana ar putea periclita pana la urma si primirea Republicii Moldova daca acest proces nu este urgentat printr-o strategie speciala. Si, automat, intrebarile sunt dureroase si pentru cetatenii Romaniei. Pentru toti cei care isi doresc cu adevarat ca, intr-o buna zi, in interiorul Uniunii Europene sa aiba loc cel putin o reunificare de facto daca nu cumva si de iure.

Interesele economice si politice ale Moscovei sunt limpezi si nimeni nu le poate trata cu indiferenta. Nici nu ar fi corect. Federatia Rusa, chiar daca nu mai este a doua mare puterea a planetei, este totusi un jucator global, iar interesele pe care le urmareste sunt pe masura. In consescinta, Ucraina reprezinta pentru Moscova un obiectiv major pentru care lupta cum poate. Si cum stie. Pe CorectNews am publicat o analiza extrem de interesanta, facuta de un institut specializat in geopolitica de la Kiev, extrem de bine documentat si informat, si care ne arata cum, intre alte actiuni, Moscova are si un plan de discreditare a unor europarlamentari implicati activ in atragerea Ucrainei in directia Uniunii Europene. Intre aceste tinte este si Adrian Severin.

Daca pot intelege interesele reale ale Uniunii Europene, daca as putea intui interesele speciale ale Germaniei care joaca la doua capete, aflandu-se si intr-un parteneriat special cu Moscova, daca la fel de bine stiu ce interese au romanii de-o parte si de alta a Prutului, este totusi de neinteles pentru mine de ce nimeni nu a insistat pentru ca, inainte de a inaspri legile impotriva manifestantilor, autoritatile de la Kiev sa organizeze un referendum. Sa intrebe pur si simplu populatia incotro doreste sa mearga.

Ocolirea unui referendum atunci cand situatia o impune caracterizeaza intotdeauna o autoritate politica drept ostila regulilor democratice. Asta cat priveste Kievul. Dar de ce marile democratii europene s-au transatlantice nu au facut nici un fel de solicitare in acest sens? Nu cumva fiindca jocurile au fost deja facute in culise? (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews