Presupun că liderul de la Kremlin suferă de tulburări grave. Altfel ar fi foarte greu de explicat cum sunt posibile reacțiile sale la un atentat atât de grav, atât de flagrant și atât de explicit cum a fost cel organizat de ISIS în capitala Federației Ruse și căruia i-au căzut victimă sute de tineri nevinovați. Numai un om cu idei fixe, cum spun psihiatri, poate ignora cu desăvârșire realitatea și numai un personaj obsedat de războiul pe care l-a declanșat în Ucraina poate atribui Kievului oribila crimă în masă.
Pentru prima dată după atâtea zile, Vladimir Putin nu a mai avut încotro și, scrâșnind din dinți, a lăsat să-i scape un cuvânt cheie. Și anume Tadjikistan. Este fosta republică sovietică din care provin fără excepție toți prezumtivii autori ai atentatului. Aceștia au primit rând pe rând și independent unul de altul drept de ședere pe teritoriul Federației Ruse. Unde de altfel, până la organizarea atentatului, au și muncit. Capturați și torturați la greu, aceștia au mărturisit că fiecare dintre ei ar fi primit în ruble echivalentul a 5.000 de dolari pentru a organiza un carnagiu cu prilejul concertului organizat la Moscova pentru sărbătorirea victoriei în alegeri a lui Vladimir Putin.
Deși după zile întregi în care a ignorat această evidență a organizării atentatului de către organizația teroristă Statul Islamic, care și-a și asumat din capul locului acest rol, după ce zile în șir a continuat să acuze fără niciun fel de probe autoritățile de la Kiev pentru această acțiune criminală și deși în sfârșit a mârâit printre dinți cuvântul Tadjikistan, Vladimir Putin continuă să-i acuze pe ucraineni de atentat și să susțină că, prin intermediari, aceștia ar fi beneficiat de sprijinul logistic al serviciilor secrete occidentale, cu trimitere la cele americane și britanice. Propaganda neagră a Kremlinului, bine organizată, a plasat în mediul virtual sute de mii de mesaje prin care se insinuează următoarele:
1). Că Statele Unite au avertizat Moscova și opinia publică internațională asupra atentatului pus la cale la Moscova, tocmai pentru ca ulterior serviciile sale secrete să nu fie acuzate că au pus totul la cale. În felul acesta, în paranteză fie spus, Putin încearcă cumva să explice de ce se serviciile sale se informații nu au reacționat și nu au reușit să prevină atentatul terorist.
2). Au circulat insistent două informații care au fost preluate de sute de mii de site-uri din întreaga lume, conform cărora toți teroriștii aveau acte de identitate ucrainene, postarea acestora dovedindu-se o simplă făcătură și că aceștia, după atentat, urmau să se refugieze în Ucraina, unde ar fi fost primiți cu brațele deschide de reprezentanții administrației Zelenski. Și această a doua informație este falsă. Precum și insinuarea ideii că Ucraina încearcă să mute acest război pe teritoriul Federației Ruse, lovind fără milă în oameni nevinovați. Nu a existat niciun precedent în acest război în care Ucraina să fi atacat cu bună știință comunități de civili.
3). Acuzațiile și insinuările fabricate de propaganda Federației Ruse încearcă să motiveze reacțiile furibunde ale Kremlinului care, imediat după atentat, a ordonat atacarea cu preponderență a unor obiective civile în Ucraina. Drept represalii, vezi Doamne, binemeritate.
Culmea este că sub acte de tortură greu de imaginat, dar evidente sub rezultatul lor, teroriștii capturați nu au putut să fie determinați să spună altceva decât ceea ce autoritățile Statului Islamic au declarat din capul locului. Și anume că această crimă colectivă a fost pusă la cale de ISIS.
Pornind de la informațiile de mai sus, cred că sunt utile câteva comentarii, dincolo de cele care vizează fixația patologică a lui Vladimir Putin. Și dincolo de reacția aberantă în plan internațional a autorităților de la Kremlin. Din nou, cel puțin pentru moment, propaganda occidentală a fost învinsă de propaganda lui Vladimir Putin. Acuzațiile împotriva Ucrainei în special și a occidentului în general, transmise pe diverse canale, sub diferite forme, au fost mai intense și au avut o forță de impact mai mare asupra conștiinței colective, decât acțiunile de contracarare a acestora. Merită în acest context reținută și observația că, în general, reacția guvernelor lumii occidentale, de compasiune față de victime, a fost mult mai slabă decât s-ar fi cuvenit. În definitiv, democrațiile trebuie să apere cu aceeași intensitate viața și libertatea oamenilor, oriunde s-ar afla aceștia. Un exemplu tipic în acest sens l-a oferit România. Președintele Klaus Iohannis nu a formulat niciun comunicat în numele statului român. Nici Guvernul României. Singura reacție este un text absolut formal de câteva rânduri transmis Ambasadei Federației Ruse de către Ministerul nostru de Externe. Așa se face că un simplu particular, dar totuși o personalitate de prim rang, Adrian Severin, a adresat singura scrisoare de condoleanțe către autoritățile de la Kremlin. Care ar fi fost reacția autorităților de la București dacă un asemenea carnagiu ar fi avut loc oriunde, în vreun stat NATO sau UE?
Așadar nu numai reacțiile lui Vladimir Putin conturează tabloul sumbru al unei lumi aflată în mare suferință sub aspect moral.