Ori de cate ori increderea populatiei in clasa politica si in institutii este pusa la grea incercare, vocea strazii se face auzita. Tot mai insistent. Sau chiar vehement. Se mai intampla, daca statul este in disolutie sau daca da semne de disolutie, ca populatia, in mod mai mult sau mai putin spontan, sa iasa la atac. Sa ridice baricade. Sa dea peste cap guverne. Sau chiar un regim. De aceea, societatea civila, daca este organizata, reprezinta o supapa. Un tampon. Iar daca societatea civila cunoaste ea insasi disolutia, atunci stabilitatea oricarui stat, in perioade de criza, este intr-un grav pericol. Ceea ce se intampa azi in Romania ne obliga sa meditam la afirmatiile de mai sus.

Pentru a ma face mai bine inteles, le reamintesc cititorilor ca, dupa decembrie 1989, cu o revolutie confiscata, cu un Partid Comunist resapat si reinstalat la carma, Romania dadea in clocot. A fost rolul istoric pe care l-a jucat atunci Alianta Civica. Care a reusit sa polarizeze intreaga forta a societatii civile, indreptand-o catre un obiectiv pozitiv. Constructiv. Si anume sustinerea in alegeri a unui presedinte democrat. Si a unor forte politice care reprezentau speranta. Pentru ca erau clar definite drept anticomuniste. Existenta Aliantei Civice a facut ca statul sa nu esueze. Ca Romania sa nu intre in haos. Ca democratiei de la Bucuresti sa i se ofere o noua sansa. Ce a urmat?

Alianta Civica a gresit. Profund. Dramatic. In dorinta de a deveni un liant al partidelor istorice, a generat o formatiune politica. Partidul Aliantei Civice. Initial acesta a jucat un rol pozitiv. A atras in campul politic largi categori de intelectuali care nu se regaseau pentru moment in niciunul dintre partidele existente. Dupa victoria CDR, Alianta Civica ar fi trebuit sa dispara. Sa se autodizolve. Iar noi politicieni sa se inscrie in partidele existente. Nu s-a intamplat asa. Mai mult chiar, Alianta Civica insasi, pe langa faptul ca a generat un partid pe care l-a scapat de sub control, a intervenit energic pe scena politica. Si-a plasat oamenii in diferite structuri ale administratie publice. In Guvern. Chiar si in servicii. Implicandu-se astfel in politica. Compromitand, intr-un mod lamentabil, ideea de societate civila. Facand practic ca pentru mult timp societate civila din Romania, intr-o forma superior organizata, sa dispara.

Odata cu criza economica, la nivel global si la nivel national societatea romaneasca s-a transformat treptat intr-un butoi cu pulbere. Gata oricand sa explodeze. Alegerile din 2012, marcate prin ascendenta USL, au reusit ca, la limita, sa conduca la evitarea unei uriase implozii sociale si politice. Oamenii au mai luat o gura de aer. S-au mai inarmat cu putina rabdare si cu multa speranta. Pusa in USL. Care, cu sprijinul cetatenilor, a realizat un scor istoric. 70 la suta din locurile din Parlament.

Dupa care balonul sperantei s-a dezumflat. In mod accelerat. Dramatic. Extrem de periculos. Nu are rost sa mai explic de ce.

Esential este ca, in acest moment, milioanele de cetateni activi nu mai au incredere nici in institutiile statului si nici in puterile acestuia. Si nici macar in Parlament. Lupta politica are tendinta de a se deplasa in strada. Si lipsete liantul. Nu mai avem o Alianta Civica.

Cum va putea fi evitata, in aceste conditii, caderea Romaniei in haos? (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews