La cinci ani de la demiterea sa, fostul ministru al Sănătății Vlad Voiculescu revine cu acuzații grave despre morții pandemiei: date modificate la INSP, presiuni politice și o demitere care l-a împiedicat să dezvăluie totul. Voiculescu, demis în aprilie 2021 de premierul Florin Cîțu, a publicat pe Facebook o declarație amplă în care susține că, cu două săptămîni înainte de demiterea sa, a descoperit că statisticile privind decesele COVID-19 fuseseră sistematic modificate la nivel central. O mărturisire cu iz penal, am spune, extrem de aproape de infracțiunea de tăinuire și nu numai.

Declarația, apărută la cinci ani de la evenimentele descrise, reconstituie o scenă în care doi consilieri medici infecționiști l-au condus pe ministru într-o cameră dedicată colectării datelor din spitale — unde discrepanțele erau, spune el, evidente și inexplicabile.„Mi-au arătat numărul de decese COVID raportat de Spitalul Colentina în platforma Ministerului Sănătății. Apoi mi-au arătat numărul de decese de la același spital din statisticile naționale. Cu multe sute mai mic” spune el.

Potrivit fostului ministru, același tipar s-a repetat la mai multe spitale: Victor Babeș, și altele. Singura instituție cu acces de modificare a datelor era, potrivit lui Voiculescu, INSP — Institutul Național de Sănătate Publică, a cărei conducere tocmai încerca să o schimbe, în ciuda opoziției, susține el, venite direct de la Președinție.
Voiculescu leagă explicit falsificarea statisticilor de agenda electorală a guvernului lui Iohannis, pentru că la alegerile parlamentare din decembrie 2020 cifrele reale ale pandemiei ar fi putut reduce scorul electoral al PNL, partid de guvernămînt.

”În 2020, în România au murit cu 39.000 de oameni mai mult decât media anuală a celor 10 ani dinainte. Oficial, doar 16.000 au fost raportați ca morți de COVID. Cei 23.000 rămași nu existau în nicio statistică. Mi-a spus cineva din sistem atunci pe șleau: “trebuiau organizate alegeri în decembrie. Fuseseră deja amînate o dată. Iohannis voia alegeri ca să scape de Orban”.
Iohannis și sistemul lui – cu partea borfașă din PNL – au vrut alegeri parlamentare în decembrie 2020. Cifrele adevărate ale pandemiei îi încurcau” scrie Voiculescu.

Ca argument, fostul ministru citează post-raportările ulterioare: între mai și septembrie 2021, autoritățile au adăugat retroactiv peste 3.400 de decese, dintre care 901 pentru luna noiembrie 2020 și 722 pentru decembrie 2020 — lunile imediat premergătoare și posterioare alegerilor.

Declarațiile făcute după cinci ani de Voiculescu sunt o narațiune publică, dar faptele descrise — dacă ar fi dovedite — ar putea fi încadrate în mai multe infracțiuni prevăzute de Codul Penal, în timp ce fostul ministru ar putea fi anchetat pentru tăinuire.

Modificarea deliberată a datelor oficiale privind decesele, introduse de spitale în platforma Ministerului, ar putea constitui fals intelectual: atestarea în înscrisuri oficiale a unor fapte neadevărate de către un funcționar public. Aceasta este, din punct de vedere tehnic, cea mai solidă posibilă încadrare.
Dacă funcționari publici și-au exercitat atribuțiile în mod defectuos, cu consecința vătămării interesului public — inclusiv prin subminarea răspunsului la pandemie — se poate discuta despre abuz în serviciu, cu atît mai mult dacă există o legătură cu decizii politice.
Un funcționar public care ia cunoștință de o infracțiune și nu sesizează organele competente poate răspunde penal. Voiculescu susține că pregătea dezvăluirea, dar a fost demis înainte de a finaliza investigația internă — aspect care îi atenuează expunerea, fără a o elimina complet.
Strict tehnic, tăinuirea vizează ajutarea la ascunderea urmelor unei infracțiuni. Aplicabilitate limitată în acest caz, dar posibil relevantă pentru cei care au cunoscut falsificarea și au acționat pentru a o menține secretă.

De acord, din punct de vedere juridic, o postare pe rețelele de socializare nu constituie probă. Voiculescu nu prezintă documente, tabele comparative sau înregistrări — ci o poveste din memorie, la cinci ani distanță. Dar asta nu înseamnă că nu ar putea exista o sesizare sau autosesizare a procurorilor, pentru că faptele descrise de fostul ministru, dacă se dovedesc reale, sunt extrem de grave, iar post-raportările retroactive admise oficial de autorități rămîn elementul cel mai concret și mai greu de contestat din tot ceea ce descrie fostul ministru. (Bogdan Tiberiu Iacob)