Președintele Traian Băsescu și liderii PDL ”sunt de pe altă planetă” dacă vor ca județul Vrancea să aibă capitala la Constanța și nenumărate porturi la Dunăre și Deltă, afirmă liderul liberal Varujan Vosganian, pe blog.

”Conducătorii sunt la fel de înțelepți ca deciziile lor”
”M-am nascut la Craiova, dar am copilarit la Focsani, Asa scria, de altfel, pe buletinul meu de identitate pe care l-am primit la paisprezece ani: Focsani, judetul Vrancea. Niciodata nu am fost atat de mandru ca acum de faptul ca sunt din acest judet. Caci, iata, prin decizia inteleapta a conducatorilor de azi ai Romaniei, la fel de intelepti ca si deciziile lor, judetul meu va avea, in curand, iesire la mare. Va avea si porturi la Dunare, si Delta. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca judetul meu se va invecina cu trei state, Republica Moldova, Ucraina si Bulgaria. Prilej de mandrie si de bucurie. Dar, vorba lui Creanga din povestea cu capra cu trei iezi. Bucuria vrancenilor nu fu proasta. Caci daca stai si cugeti mai adanc, iti dai seama ca aceasta idee este atat de aiuritoare incat din doua una: fie ca cei care au gandit-o nu sunt din tara asta, fie vorbesc ca sa nu se plictiseasca ori ca sa nu-i lase pe altii sa se plictiseasca.

”Trebuie să fi de pe altă planetă să vrei o astfel de reorganizare”
Sa ne intoarcem, asadar, la vrancenii nostri. Capitala lor de judet va fi, inteleg, Constanta. Falnic oras, cu o administratie care face mandria tarii intregi. Partea proasta este ca, pentru a se bucura nemijlocit de binefacerile unei administratii atat de traditional ospitaliere, precum cea din Constanta, un locuitor al Tarii Vrancei va trebui sa parcurga drumul cu masina pret de sapte ceasuri. Despre tren nu mai vorbim. Drumul de la Soveja la Constanta dureaza, cu putin noroc, cat drumul de la Bucuresti la Cluj. Daca ai norocul sa locuiesti in Focsani, adica la campie, scapi cu numai cinci ore. Trebuie, cum spuneam, sa fii de pe alta planeta ca sa construiesti in Romania judete in care locuitorii, pentru a merge in capitala de judet, sa strabata patru sute de kilometri pe drumuri inguste si adesea aproximativ asfaltate”, scrie Varujan Vosganian. (R.Gheorghe)