Un efect pervers al uriasului scandal generat de punerea in circulatie, la nivel planetar, al unor documente secrete americane, de catre WikiLeaks, este beneficiul pe care il inregistreaza Traian Basescu. De ce afirm eu ca el are de castigat din aceasta afacere? In esenta, pentru doua atuuri pe care, fara sa vrea, WikiLeaks i le pune in mana. Unul vizeaza politica externa, in general, si in special initiativa lui Traian Basescu privind bazinul Marii Negre, iar cealalta este legata de lupta sa impotriva jurnalistilor.
In timp ce Julian Assange este din ce in ce mai incoltit de catre autoritatile unor state occidentale, intrand sub arestul politiei londoneze, numarul simpatizantilor sai, din toata lumea, creste exponential. Guvernele, si in primul rand Guvernul Statelor Unite, sunt puse in situatia de a incerca sa contracareze in forta scurgerile de informatii. Este limpede de ce. Orice informatie secreta, care ajunge pe mana opiniei publice, poate demonstra vulnerabilitati in comportamentul guvernantilor. Sau cinism fata de drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Este de datoria guvernelor si a serviciilor secrete, pe care le au in subordine, de a-si proteja secretele, intarindu-si sistemele de securitate sau instituind acte normative de natura a-i speria pe cei care incearca sa deschida Cutia Pandorei. De cealalta parte a baricadei sunt cetatenii, care sunt interesati sa-i determine pe politiceni la o cat mai mare transparenta. Motiv pentu care presa, care face dezvaluiri, este pretutindeni protejata de catre populatie. Cu atat mai mult in statele in care nivelul de educatie al cetatenilor este ridicat si unde democratia are o traditie. De aceea, simpatizantii lui Julian Assange nu pot fi caracterizati prin anti-americanism. Ci, mai degraba, printr-o atitudine pro democratica.
Intre documentele decriptate pana in prezent, care vizeaza Romania, pana una alta, doua il favorizeaza pe Presedintele Traian Basescu. Unul este un raport critic la adresa tandemului Iliescu – Nastase, aflat anterior la pupitrul de comanda al Romaniei. Cel de-al doilea se refera la politica vizand bazinul Marii Negre. Unde demnitarii americani recunosc faptul ca nu au sustinut suficient demersul initiat chiar de Presedintele Traian Basescu, avand ca obiectiv o schimbare a axei de putere in bazinul Marii Negre. Noi stim ca Presedintele roman a fost utilizat in acest caz, de catre americani, ca un balon de incercare. Opozitia ferma a Rusiei si a Turciei la o, hai sa-i spunem, democratizare a bazinului Marii Negre, a condus la esuarea demersului sefului statului roman. El a ramas practic intr-o pozitie de spagat in aceasta afacere. Mai mult chiar, lasat de americani din mana, Basescu a constatat ca relatiile cu Rusia si Turcia s-au racit si mai mult.
Este usor de presupus ca ingenuncherea, fie si temporara, a lui Assange, precum si inasprirea unor masuri restrictive – poate chiar legislative – adoptate in Statele Unite, isi vor produce efectele si la Bucuresti. Basescu are mana libera sa forteze adoptarea prin Parlament a faimoasei sale strategii de aparare, in care presa figureaza ca pericol pentru siguranta nationala. Si, de asemenea, va putea transforma CNA in Ministerul Cenzurii. (Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)