La nivelul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) există 839 de licenţe miniere acordate, din care 429 aşteaptă aprobarea Guvernului. Această aprobare depinde de promovarea unei noi Legi a minelor, care întârzie sa apara.

„Nu toate minele propuse spre închidere în urmă cu 15 ani ar fi trebuit cu adevărat închise […]. Atunci când s-a întocmit lista cu minele ce urmau să se închidă au fost incluse, de-a valma, şi unele exploatări care erau viabile şi care ar fi putut funcţiona foarte bine până în ziua de azi. Ar fi de dorit să reluăm activitatea în aceste unităţi, dar pentru asta – ca şi pentru demararea noilor proiecte –avem nevoie de noua Lege a minelor” declara la un moment dat Ştefan Hîrşu, directorul general al ANRM.
Autoritatile romane incearca sa isi rascumpere greselile facute in urma cu 15 ani. De la intentie la fapte este insa o cale lunga pe care guvernul continua sa o parcurga cu pasi marunti, de parca nu am avea de recuperat atata amar de vreme. În prezent, fostele zone industriale ale tarii au devenit polurile sărăciei. Cândva motoarele unei întregi economii, acestea s-au transformat radical prin
disponibilizări masive și strategii incoerente. La câtă glorie au adunat în ultimul secol, de atâta decădere au avut parte în ultimele două decenii. In conditiile in care peste 400 de proiecte sunt blocate in mod constient, prin intarzierea unei legi, degeaba ne mai intrebam de ce economia noastra este la pamant. Nu are rost sa invinovatim trecutul pentru esecurile din prezent. Avem sansa sa mergem inainte, dar noi alegem sa ramanem blocati in acelasi punct de ani de zile. E vorba de vietile a zeci de mii de oameni, de locuri de munca, de viitorul copiilor lor si al familiilor lor. Reprezentantul ANRM a mai anunţat că la Agenţie s-au prezentat „foarte mulţi“ investitori interesaţi să dezvolte proiecte miniere, dar şi să preia unele islazuri tehnice formate pe haldele de steril. Prin urmare ne mandrim cu incapacitatea noastra de a gestiona proiecte complexe, singurul nostru talent fiind de a crea “cozi de asteptare” kilometrice pentru investitorii straini. Demararea investitiei de la Rosia Montana ar putea functiona ca exemplu pe viitor in ceea ce priveste marile proiecte. Pentru prima data in ultimii 12 ani, statul face o miscare inteligenta prin înființarea companiei ”Minvest Roșia Montană”, devenind astfel partener cu atribuții de control asupra exploatației miniere de la Roșia Montană. De asemenea, se incearca negocierea castigului statului roman intr-o varianta cat mai profitabila.