Reputatul jurnalist Horia Tabacu, reprezentant al unei generații care i-a dat pe Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu sau Sorin Roșca Stănescu, și-a făcut curaj și a dat publicității, în aceste zile, prima sa carte de proză, intitulată ”Drumul pînă la Piața Romană”, conținînd momente și schițe

”Momentele si schitele lui Horia Tabacu din cartea Drumul pana la Piata Romana sunt ca un vin bun facut pentru cunoscatori” afirmă, despre carte, criticul literar George Cușnarenco și probabil știe ce spune. ”Ochiul de prozator al lui Horia este subtil si ascutit, asa cum era si al lui Caragiale (in momente si schite). Si la fel ca in cazul lui Ion Luca, nu trebuie sa ne lasam inselati de observatia sagalnica, uneori umoristica: dincolo de toate acestea, clocoteste o lume grea, nerabdatoare, frenetica. O lume de la periferia societatii, chiar daca ea traieste la sat sau in centrul orasului, undeva in perimetrul dintre Piata Universitatii si Piata Unirii. Uneori, lucrurile se petrec Inainte ca inspectorul scolar Iorgu Pandele sa soseasca la Scoala Generala nr. 1 din C, cand toate profesoarele se coafasera permanent. Alteori, ca in Cehov, personajele lui Tabacu sunt cuprinse de o frenezie aleatorie, faptele marunte de viata se anima brownian, uneori doar pentru o clipa. Apoi, la fel de brusc, peste toate se asterne linistea zilei, linistea anotimpurilor rotitoare. Alte personaje sunt culese de prin frizerii, ICRAL-uri sau holurile Facultatii, parca rodul unui hazard neiertator. Uneori, tot hazardul este cel care desface drumurile pentru ca ulterior sa incerce sa le recompuna. Ca in povestirea Fata din Tahiti. O poveste care incepe pe litoralul anilor ‘70, se termina dupa o iubire sezoniera, pentru a continua dupa 40 de ani pe Facebook. Micuta tahitiana de la Venus, azi mama a sase copii, bunica si viceprimar intr-o localitate de pe langa Lille, il descopera pe Internet pe ghidul care a incantat-o pret de cateva saptamani in acea vara incinsa de pe litoral. Corespondenta digitala incearca sa recompuna un puzzle sentimental care parea definitiv pierdut. Dumas era mic copil!
Frumoase povestirile lui Tabacu, ca niste cupe de argint neatinse de patina vremii. Profesori, ceapisti, hotelieri, studenti, povestea unei vechi agende de telefon, indragostiri nabadaioase, despartiri de opereta, este in prozele lui Horia Tabacu tot spiritul Generatiei 80, inalterat, desi intre timp au trecut 30 de ani” mai scrie criticul.