Candidatul prezidențial al Mișcării Populare ar fi trebuit să fie, în viziunea Elenei Udrea, ”un om tânăr, care nu a trăit în comunism, care a învăţat şi s-a dezvoltat în România de după 1990. Viitorul preşedinte trebuie să fie un om curajos şi integru, care să fi construit ceva în viaţa lui, să fi lăsat ceva în urma sa. Urmaşul lui Traian Băsescu trebuie să fie un garant al funcţionării independente a Justiţiei şi un susţinător al statului de drept”

În mod curios, a fost ales unul cu profil exact contrar: comunist de frunte, activist-propagandist, ofițer de securitate, marxist notoriu și zelos, împărțitor al legii într-un regim dictatorial, iar mai apoi, ministru al Justiției în perioada în care corupția ajunsese la apogeu, adică regimul Năstase. În plus, cu o nevastă la fel de comunistă și anchetată penal după revoluție pentru prejudicii de milioane de euro.

Nu o spunem atît noi, cît ziarul ”Evenimentul zilei”:
”Potrivit documentelor aflate în posesia EVZ, Diaconescu a intrat în rândurile PCR în aprilie 1982. Înainte de Revoluţie, traseul social-democratului a bifat însă şi legături cu Securitatea, funcţii UTC, cursuri aprofundate de marxism şi aprecieri superlative despre ambiţia şi pregătirea sa ideologică.

Astfel, într-o autobiografie, scrisă de mână şi datată 20 decembrie 1983, Cristian Diaconescu dă referinţe exacte despre împrejurările în care s-a intersectat cu Securitatea: „Între anii 1978-1979, mi-am satisfăcut stagiul militar ca militar cu termen redus la U.M.0835 trupe de securitate“.

Un document al Direcţiei de organizare, control, personal şi învăţământ din Ministerul Justiţiei menţionează şi gradul cu care Diaconescu a fost lăsat la vatră, în ’79 – cel de sublocotenent.

Liderul PSD priveşte episodul cu detaşare. Nu dă amănunte şi se rezumă la a susţine că a făcut „doar instrucţie de front“.

În justiţie, Diaconescu a debutat în 1983, ca avocat stagiar la Găeşti. Cu un an înainte fusese cooptat în Partidul Comunist, dar calitatea de membru nu a primit-o gratuit. Conform unei fişe a Ministerului Justiţiei, era urmarea logică a „activităţii apreciate pozitiv“ şi a „rezultatelor bune în organizaţia UTC“.

Contactat de EVZ, Cristian Diaconescu a negat că ar fi deţinut funcţii pe linie politico-ideologică. Totuşi, dosarul său reţine că a fost „secretar adjunct cu probleme politico-ideologice al biroului A.S.C. pe an de studii de facultate“. În plus, „ca avocat stagiar este apreciat ca un element preocupat de formarea politică“.

Nici după ce a ieşit din avocatură şi a devenit judecător, Cristian Diaconescu nu şi-a neglijat devenirea ideologică. Când funcţiona la Judecătoria Sectorului 4, din Capitală, actualul deputat era „permanent preocupat de pregătirea politică şi profesională, fiind cursant al Universităţii de Marxism din cadrul Cabinetului Municipal de Partid“. Episodul e menţionat în fişa de apreciere aferentă anului 1988, cu un an înaintea Revoluţiei.

Simţul răspunderii pe linie de partid nu era însă o trăsătură izolată, specifică doar tânărului Diaconescu. Tatăl său, Mihai, activa ca avocat încă din 1954. Despre Diaconescu senior, la 28 decembrie 1983, preşedintele Colegiului de avocaţi Dâmboviţa nota: „Tov. Avocat Diaconescu Mihai a obţinut rezultate foarte bune în activitatea politică, obştească şi profesională“.

Nici soţia liderului PSD, Mariana Diaconescu, nu făcea excepţie de la regulă. O fişă din 1985 punctează esenţialul: „membru de partid, este activistă la CC al UTC. (…) Este apreciată ca o activistă disciplinată şi conştiincioasă“.

Absolventă de ASE, Mariana Diaconescu a fost preşedinta Eximbank. Ea a intrat şi în atenţia DNA, pentru un prejudiciu de câteva milioane de euro, pe care l-ar fi produs băncii pe care a condus-o” mai nota prestigiosul cotodidian sus-pomenit. (B.T.Iacob)