Aberația votului uninominal clocit de minți ”luminate” ale politicii și societății civile în 2008 produce, în prezent, un șoc de proporții: la cererea poporului de a se reduce parlamentarii pînă la un număr de 300, s-a răspuns cu majorarea spectaculoasă. Cu o sută, zic datele oficiale, cu două sute, spunem noi – și vom demonstra de ce -, lucru care, coroborat cu o altă aberație legislativă, ar putea avea efecte greu cuantificabile azi în privința structurii noului parlament.

Așa cum scriam acum cîteva săptămîni, incapacitatea schimbării legii electorale este vina exclusivă a guvernării PDL, dar și a Curții Constituționale, care a respins anul acesta uninominalul pur propus de USL. Cu această din urmă lege, poate nu perfectă, dar mai bună decît cea în vigoare, România ar fi avut șanse mari de a realiza o importantă polarizare politică, pînă la dispariția PDL și, eventual, a UDMR din parlament, și rămînerea pe eșichier a două mari partide, unul de stînga și unul de dreapta, PNL și PSD, indiferent care ar fi venit la guvernare.
Nu s-a întîmplat așa. Nici măcar norma legală privind paritatea aleși-cetățeni nu a fost modificată de PDL, pentru a se micșora numărul de parlamentari chiar în absența modificării Constituției.
Așa se face că, grație legii din 2008, avem acum 118 parlamentari în plus, o sfidare la adresa contribuabililor.

Beleaua e că nici măcar asta nu e totul.

Puțini vor fi observat că, pentru a ”n”-a oară, la urne a fost chemat un număr aberant de cetățeni cu drept de vot, peste 18,2 milioane, adică exact cifra de care ne ciocnim la toate alegerile de 20 de ani încoace. Asta, deși datele referendumului de anul trecut atestă o scădere gradată și clară a populației țării, pînă spre 19 milioane, în raport cu numărul din 1992 sau 2002. (Poate nu întîmplător Băsescu a somat de mai multe ori guvernul, în campanie, să facă public numărul exact de alegători).

Pe baza acestor date, care se încăpățînează să fie ignorate, deși trebuiau aplicate încă de la alegerile locale, România ar fi trebuit să aibă cu cca.60-80 de parlamentari mai puțin. Adăugat celor 118 de aleși în plus, rezultă o diferență de aproape 200 de parlamentari peste ceea ce ar fi fost normal să existe.

Viorel Hrebenciuc lansează, acum, varianta revenirii la votul pe liste; pînă în 2016, însă, dezastrul produs de legea votului pseudo-uninominal se va extinde dramatic, în opinia noastră.

Și asta, cu ajutorul altei aberații, celebra decizie a Curții Constituționale prin care, în premieră absolută, s-a stabilit acum un an și ceva că un partid poate deveni parlamentar și fără să fi trecut prin focul alegerilor, e vorba de UNPR.
Prin decizia CCR, e posibil și chiar probabil că în interiorul uriașului grup de parlamentari actuali se vor produce importante permutări și rearanjări, de la apariția partidului popular pritocit de Frunzăverde pînă la eventuala renaștere a PNȚCD șamd.

Să nu uităm că în interiorul USL există acum cca. 30 de parlamentari aleși din rîndul celor care compuneau celebra listă de 50 de traseiști a lui Ludovic Orban. O parte sunt uneperiști, o parte sunt foști pedeliști transferați la PSD și PNL. La aceștia, se adaugă alți ”stranieri” strecurați pe listele PPDD, care, probabil, nu vor aștepta prea mult pînă să se reorienteze.

Noul parlament va fi oricum, numai stabil nu. Poate nici guvernarea.
Cea mai bună dovadă e că au trecut doar trei zile de la alegeri și apar deja informații despre întîlniri de taină și negocieri ”ilicite” ale unor lideri useliști cu emisari ai președintelui.
Dacă mai luăm în calcul și avertismentul aceluiași Orban, care postează pe Facebook o mini-analiză în care atrage atenția că au loc mișcări interesante, precum oferta făcut de Ponta UDMR, separarea PC ca grup parlamentar ori fuziunea UNPR-PSD, toate conducînd spre ideea unei alianțe la guvernare fără PNL, tabloul e complet.

Imediat după alegeri, peisajul politic s-a înfățișat ca unul dominat autoritar de o forță masivă, USL, căruia nimic nu i se poate opune. S-ar putea ca pînă la expirarea ciudatului și neavenitului termen de 20 de zile pînă la desemnarea noului premier de către președinte să se producă, însă, schimbări neașteptate. Nu ar fi nici prima, nici ultima dată cînd desemnarea noului guvern aduce cu sine mari surprize. (Bogdan Tiberiu Iacob)