2005-2009: La PSD istoria nu se repeta, ci se bilbiie
0 comentarii / 1922 vizualizări / 20 decembrie 2009
Cine are curiozitatea să facă o excursie mentală în trecut, acum exact cinci ani, cînd PSD se pregătea de ”schimbare” și ”reformă” după ce luase papară de la Băsescu și ADA, constată, cu stupefacție, că ceea ce se petrece acum este – puțin spus – tras la indigo după evenimentele de atunci. Ceea ce înseamnă, practic, că timp ce cinci ani partidul lui Iliescu nu prea a învățat nimic și se pregătește, acum, să meargă pe același drum păgubos, care l-a dus, în loc de reformă, la statutul de perdant absolut.Cum e lăsat PSD, sistematic, cu ochii în soareSimilitudinile dintre ceea ce se petrece azi în PSD și ce a fost în finalul lui 2004 – începutul lui 2005 sunt șocante. Și atunci, PSD s-a chinuit să încropească o alianță de guvernare cu UDMR, PC și Minorități, urmînd ca Băsescu să fie obligat, într-un fel sau altul, să desemneze un premier din partea acesteia. „Am discutat despre faptul că, practic, în acest moment Uniunea Națională PSD+PUR și UDMR, precum și minoritățile pot constitui o majoritate parlamentară. Avem disponibilitatea de a crea cea mai bună formulă. Nu deținem o formulă magică, dar a fi dați la o parte doar că lui Traian Băsescu nu-i place PSD este o mare greșeală și va avea consecințe. Președintele țării trebuie să țină cont că alegerile parlamentare au fost cîștigate de Uniunea Națională PSD+PUR” spunea Năstase. La scurt timp, el se trezea că aliații conservatori și maghiari îl lasă cu ochii în soare, iar guvernarea a ajuns la ADA. Doar cîteva zile mai tîrziu, PSD se vedea obligat să lanseze primele atacuri politice la adresa foștilor aliați trecuți în barca puterii: „PSD a primit în ultima perioadă un număr îngrijorător de sesizări privind abuzuri ale actualei puteri asupra angajaților din instituțiile statului, atît la nivel local cît și central, care reflectă tendința Coaliției PNL-PD-UDMR-PUR de promovare a clientelei sale politice, cu încălcarea legilor în vigoare”( Titus Corlățean – 19 ianuarie 2005). Cum reușește PSD să dea, mereu, președintele ”țării”Și atunci, ca și acum, Băsescu amenința cu declanșarea alegerilor anticipate, în cazul în care PSD ar fi obstrucționat formarea guvernului. Și atunci, Adrian Năstase se declara președintele țării, la fel ca Geoană, acum. Singura diferență e că Geoană ”decupează” voturile pro-Băsescu ale diasporei, iar Năstase le ”decupa” pe cele ale Capitalei.”Eu am cîştigat cu 30.000 de voturi în ţară şi s-ar putea spune că Traian Băsescu a cîştigat la nivelul Bucureştiului” spunea fostul candidat prezidențial, care mai adăuga că, din acest punct de vedere ”s-ar putea spune că România are doi președinți”. Și atunci, Năstase vorbea despre necesitatea respectării celor peste cinci milioane de români care au votat cu candidatul PSD, exact cum o face astăzi Geoană. La fel ca în 2009, și în 2005 PSD propusese înființarea unei comisii parlamentare care să ancheteze frauda de la votul din noiembrie: „nu putem să lăsăm ideea că noi am pierdut și că am mai și fraudat ca să pierdem”, după cum explica liderul PDS, Adrian Năstase. Și atunci, în PSD se denunța faptul că pierderea alegerilor prezidențiale a fost provocată de o gafă a lui Geoană după primul tur, cînd s-a grăbit să anunțe că PSD nu e interesat de voturile PRM, ceea a dus la pierderea voturilor Ardealului, așa cum azi, se spune că vizita lui Geoană la Vîntu, între cele două tururi, a fost fatală. Fără demisii din funcții, în numele reformei interneȘi atunci, Năstase anunța că nu e deloc dispus să se retragă de la șefia partidului, în urma înfrîngerii, la fel cum o face azi Geoană. Finalmente, însă, el a sfîrșit prin a nu mai candida la șefia partidului la congresul din primăvară. Cine știe dacă Geoană nu va urma, și el, același traseu…Și atunci, șocul pierderii puterii provoca tensiuni masive în partid, peste care venea, însă, apelul la unitate, la calm, la eliminarea luptelor fratricide și la o reformare înțeleaptă, în special prin promovarea tinerilor, exact cum se întîmplă acum. (Interesant, și atunci, și acum, se vehiculau exact aceleași nume de tineri care trebuie promovați: Ponta, Diaconescu, Corlățean). Numai că, după Sărbătorile de iarnă, în locul acestor atitudini, s-a ajuns la escaladarea accelerată a tensiunilor, un congres marcat de trădări murdare și la promovarea tînărului Marian Vanghelie drept candidat la primăria generală, pe locul lăsat liber de Băsescu, primul pas spre o carieră spectaculoasă în PSD.Anul acesta, dezertările au început mai devremeÎn februarie 2005 începeau primele dezertări parlamentare din PSD (gheața a spart-o deputatul de Călărași Constantin Tudor) în favoarea noii puteri, acum ele au început încă din decembrie și la o scară mult mai amplă. Azi, în PSD se vorbește explicit de un alt partid de stînga, în ianuarie 2005 se vorbea de o ”a treia cale”, pritocită de un grup în care se regăseau nume precum Miron Mitrea, Liviu Dragnea, Valeriu Sgonea, Dan Ioan Popescu, Codrin Ștefănescu și mulți alții. Un partid popular, se vehicula, care să beneficieze de puternicul sprijin al popularilor europeni, grupare care în România nu era reprezentată decît de UDMR, după dispariția PNȚCD și care să adune nume sonore din PSD, PUR, PD, PNL, PRM și să constituie o alternativă la ADA. A treia cale nu a mai apărut, dar golul popular a fost ocupat, ulterior, de PD-ul lui Băsescu. ”Ciocul” anti-Băsescu e mai mic azi decît în 2005Din anumite puncte de vedere, se poate spune chiar că îndîrjirea PSD a scăzut, în 2009, în raport cu 2005, pentru că atunci, să reamintim, teoria suspendării lui Traian Băsescu din funcție, a apărut în primele săptămîni după validarea sa ca președinte. „Nu excludem, în aceste condiţii, ca în numele celor cinci milioane de cetăţeni români, care l-au votat pe Adrian Năstase la Preşedinţie, şi a milioane de români, care au sprijinit şi sprijină PSD, să declanşăm procedurile constituționale, de suspendare din funcţie a lui Traian Băsescu”, declara, pe 14 ianuarie 2005, Titus Corlăţean. Declarația sa venea la două zile după una similară a lui Năstase, făcută într-un interviu dat ziarului ”Adevărul”: ””Dacă Traian Băsescu ne mai dă sfaturi, dacă se mai amestecă în problemele parlamentului, sigur, o astfel de acțiune (suspendarea-n.n.) poate să devină posibilă”. În februarie 2005, Năstase devenea și mai dur: „În situaţia în care Traian Băsescu continuă pe actuala sa linie de acţiune, aflată dincolo de prevederile constituţionale, orientînd România tot mai mult spre un regim autoritar şi unipersonal, PSD va trebui să acţioneze mai precis şi mai direct pentru respectarea legii, mergînd pînă la propunerea procedurii parlamentare de suspendare a sa”, se arăta într-un raport al preşedintelui PSD, în care acesta mai vorbea și de posibilitatea retragerii PSD din Parlament. Azi, PSD pare mult mai ”timid” în fața lui Traian Băsescu, sau, poate, doar mai resemnat. 2005-2009: Fripturișii s-au curățat pînă s-au înzecitDupă pierderea alegerilor din 2004, Ion Iliescu găsea și o fațetă pozitivă: „Statutul de opoziţie pentru un partid poate să se transforme într-un beneficiu (…) Este un purgatoriu necesar, care are şi frustrările lui, dar, în acelaşi timp este un prilej pentru un partid de a se debarasa de oportunişti, de fripturişti, de oameni care se învîrt precum fluturii în jurul lămpii puterii”. (februarie 2005). Cinci ani mai tîrziu, debarasarea de fripturiști dă roade ”spectaculoase”: în PSD e o adevărată cursă cine să prindă un loc la masa puterii reprezentate de PDL & comp, iar un greu al partidului, Marian Sîrbu, are tupeul să ceară pe față dispensă pentru a intra, de unul singur, în noul guvern. Sunt doar cîteva exemple de similitudini între acțiunile – și rezultatele – politice ale PSD, la alegerile din 2005 și cele din 2009, care par să sugereze, din păcate, că social-democrații sunt o formațiune încremenită în proiect, de cinci ani, și care se pregătesc, acum, cu voioșie, să meargă exact pe urmele pașilor de odinioară, care i-au dus la statulul actual, de al doilea partid al țării și de perdant de serviciu al alegerilor. (Bogdan Tiberiu Iacob)
Comenteaza