Din punctul de vedere al desfășurării, campania electorală a acestui moment nu are precedent în ultimii 20 de ani: apatie, plictiseală, candidați care refuză cu îndîrjire să se atace, lipsa de mesaje, acțiuni confuze și două televiziuni ale căror emisiuni țin loc de bătălii electorale. De ce oare? Nicio campanie de după 1989 nu a fost atît de atipică precum cea actuală, în sensul unei apatii cu totul neobișnuite, deși miza e mai uriașă ca oricînd. În joc nu e doar un mandat prezidențial de 5 ani, dar și guvernarea pentru următorii trei ani plus desemnarea premierului rezultat din alegerile din 2012. E în joc soarta unor partide și a unor personaje politice de prim rang, care și-ar putea rupe gîtul după alegeri, în caz de eșec. În plus, lupta se duce nu de unul singur, precum Iliescu în 1990 și 1992, ori în doi, ca în 1996 și 2004, ci în patru. Există, acum, un cvartet de figuri politice care au șanse să intre în turul doi. Și totuși, alegătorii nu văd nimic din ce ar putea indica o bătălie electorală autentică. Avem un atac concertat asupra lui Traian Băsescu din partea mai tuturor candidaților, dar care nu face decît să îi popularizeze mesajele și să îi asigure o prezență totală, de dimineață pînă seara. Băsescu e pe toate ecranele, ține pagina întîi peste tot, e hiper-ultra-mediatizat. Nu e de mirare că sondajele de sertar atestă că, de vreo zece zile, a început să urce din nou, lent, dar sigur. Chiar și așa, se vede cu ochiul liber că președintele e atacat cu gloanțe oarbe, precum subiectul Hayssam, care are impact electoral zero. În rest, vorbe, vorbe, vorbe. Talk-showurile țin loc de lupte politice, dar, în afara unor stridențe de limbaj, relevînd un nivel în creșere al mitocaniei, nu există nici atacuri serioase, nici prezentarea unor mesaje importante ale candidaților despre propriile persoane și programe. Urmărind cu atenție vorbăraia de la TV, abia de găsești o informație amărîtă, pierdută în noianul de comentarii sterile. În 2004, pe vremea asta, se lupta cu sînge pe pereți. Băsescu vorbea despre miliardul de dolari dosit de Năstase în Marea Chinei, despre copii exportați în Occident cu vagoanele pentru organe, despre tainul luat de marii lideri europeni de la regimul PSD. La rîndul său, PSD contraataca cu dosarul Flota în instanță ori cu scandalul Băsescu-securist. Acum se vorbește doar de alcoolismul lui Băsescu, de soacra lui Geoană ori de motivul pentru care Crin s-a însurat afară și nu în țară. Mai sunt vreo 10 zile de campanie și nu s-a petrecut nimic interesant. În plus, există suspiciuni serioase că asistăm la un soi de blat pe echipe: Oprescu e suspectat că joacă alături de Crin, Geoană de Băsescu, PDL alături de o parte a PNL, PSD de o parte a PNL, Vadim nu suflă o vorbă despre Becali, deși se bat pe același electorat naționalist și tot așa…Dacă există o ”voce” puternică în aceste zile, e a afișelor și bannerelor. Niciodată pînă acum nu s-a tapetat în asemenea hal țara cu afișele candidaților. Marile artere ale orașelor, dar și drumurile comunale sunt împănate cu bannere și postere gigant, de cea mai bună calitate, luminate a giorno și care au salvat, probabil, zeci de firme de profil de la faliment. Sumele aruncate în joc sunt incomensurabile, de zeci de milioane de euro pentru Băsescu sau Geoană, marii ”răsfățați”. Închirierea spațiilor outdoor, lipirea, întreținerea și păzirea afișelor reclamă fonduri de campanie uriașe. Afișele, însă, oricît de bine făcute, sunt mute. Campania 2009 e, per ansamblu, mută. Lipsă de inspirație, de consilieri capabili, de idei, de curaj? Probabil toate astea la un loc. Plus faptul că situația e atît de complicată, la nivelul reprezentării parlamentare, încît nimeni nu își permite, în afara lui Băsescu, să lanseze atacuri ceva mai tăioase (dar, nici în cazul lui, devastatoare) la adresa adversarilor, pentru a nu se distruge, probabil, punți de negociere care ar fi utile la stabilirea noului guvern. (Demn de remarcat și foarte suspect, totodată, nici măcar Tăriceanu, ca fost premier, nu e atacat de Băsescu și de PDL, deși în primăvară se vorbea chiar de arestarea lui inevitabilă). De fapt, cam asta e impresia de ansamblu a întregii campanii: o mînă de candidați se fac că se luptă pentru Cotroceni, dar gîndul lor și al echipelor din spate este tot la ciolanul guvernării. În locul lor, bătălia o poartă afișele și bannerele. O campanie, aproape mută, pentru actori politici lipsiți de chef și de vînă. (Bogdan Tiberiu Iacob)