În 2010, TVR a schimbat un consiliu de administrație, dar nu și năravul de a jongla după bunul plac cu banii publici, ceea ce face ca noul an să debuteze sub auspicii nu dintre cele mai grozave. Adevărata dramă este, însă, că de scamatoriile – elegant vorbind – din televiziune nu pare să îi pese nimănui.

Finalul lui 2010 aduce TVR un eșec pe toată linia: moral, economic, editorial.

Moral, pentru că TVR s-a dovedit incapabilă să mențină o cotă ridicată a deontologiei profesionale, vezi cazul Păunescu, iar abaterile grave au fost semnalate chiar de comisia de etică a postului. Să nu amintim și felul jenant în care directorul de la Știri, Rodica Culcer, a refuzat să dea cea mai mică explicație comisiei amintite, ori consiliului de administrație, pentru gafele sale. Au mai fost și scandalurile cu Cristian Tabără acuzat de viol, Cosmina Păsărin animatoare prin cluburi de noapte ori cu directorul TVR 2, Răzvan Nicolescu, implicat în procesul prostituatelor din Dîmbovița, scandalul votării noii comisii de etică șamd astfel că, per ansamblu, imaginea postului a ieșit mai mult decît șifonată.

Economic, pentru că televiziunea publică are un deficit de peste 30 de milioane de euro, care își va cere curînd tainul. Eforturile disperate ale deputatei Raluca Turcan de a spori considerabil felia TVR la discutarea bugetului de stat au eșuat lamentabil. Cum e greu de crezut că guvernul Boc se va îndupleca, și în continuare, să astupe gaura din bugetul statului, e clar că, în cîteva luni, s-ar putea ajunge la soluții extreme, precum vînzarea unor bunuri din dotarea TVR. Asta, deși mai-marii postului continuă să spargă bani într-o veselie: în ultima ședință de CA a anului trecut s-au aprobat trei noi contracte de achiziții filme, de milioane de euro, cu firme obscure precum Daro, din Monaco, Prorom Media GmbH din Germania sau Orient Henghe din China.
De ce s-a ajuns la un asemenea deficit?

Simplu, pentru că TVR, spre deosebire de presa privată, habar nu a avut ce înseamnă măsuri de criză. Raportul dintre plecări și angajări, bunăoară, este favorabil, anul trecut, celor din urmă, altfel spus au venit mai mulți oameni decît au plecat, conform unei grile prezentate într-una dintre ultimele ședințe de CA, și asta într-un an în care toate organele de presă responsabile a trebuit să disponibilizeze masiv. Mai mult de atît, s-au angajat oameni din afara postului cu salarii uriașe, de peste 90 de milioane de lei vechi, comparativ cu ale celor din interior. Un alt motiv e felul în care s-au antamat și realizat anumite programe, precum emisiunea ”În trecerea anilor”. Dincolo de achiziționarea unui format refuzat de trustul Intact, deci unul susceptibil de eșec din start, TVR a recurs la manevre cel puțin ciudate. Astfel, realizatorul Mircea Radu a fost angajat în TVR pe ușa din dos, la redacția Minorități, apoi au fost angajate serviciile unor colaboratori ai firmei Iedera Show SRL, care a vîndut TVR formatul emisiunii, apoi s-a realizat decoruri de două ori mai scumpe decît era necesar. ”Opţiunea mea de decor a fost în jur de 76.000 de Euro. De ce opţiunea mea a fost de 76? El costa, în mod real, 35-32, însă am considerat că este o oportunitate să avem nişte elemente care sunt permutabile…” a explicat directorul Titi Dincă membrilor CA.

Risipa a atins cote halucinante, pe alocuri: a fost angajată o firmă externă care să contribuie la luminarea platoului pe care e filmată emisiunea, deși TVR are atît de mulți electricieni încît se revarsă peste balustradele parlamentului, și a fost angajată o altă firmă care să învețe echipa din platou cum să …poarte costumele de epocă, deși TVR are proprii stiliști. A fost nevoie, în anul de grație 2010, să se aducă din afară, de la Intact, inclusiv un specialist în grafică pe computer. ”Aşa, în teorie, sunt mulţi oameni, dar când ai nevoie, punctual să-ţi rezolvi ceva… le-am dat să facă şi nu a ieşit nimic” se lamenta Alexandru Lăzescu într-o ședință a CA. Păi, dacă specialiștii TVR nu sunt buni, de ce mai sunt plătiți, în continuare?
În treacăt fie spus, deși TVR are un număr gigantic de angajați, mult peste necesarul său, 2500 din cei 2700 de oameni au prestat, teoretic cel puțin, anul trecut, ore suplimentare și au fost plătiți pentru ele, costul total fiind de 46.000 de euro pe lună. Numai naivii ar putea crede că la mijloc e altceva decît o mînărie, pe spezele banului public. Cine nu ia ore suplimentare, se descurcă așa cum poate: din TVR se fură pînă și piane, ori mash-urile gigant de pe fațada clădirii. Sau se merge cu aparatura TVR și se prestează pe la televiziunile concurente, de s-a ajuns, la un moment dat, să se organizeze o veritabilă pîndă pentru prinderea ”trădătorilor”.

În fine, editorial vorbind, noua conducere a TVR a dat chixuri răsunătoare, deși se spera mult de la primul președinte de profesie ziarist. Un eșec de proporții a fost programul de Revelion, care a fost compus – o decizie aiuritoare – din selecția pentru Eurovision. Consecința a fost că TVR a înregistrat cel mai slab rating de Revelion din întreaga existență, mai prost și decît jenantul program coordonat de Paul Everac în 1993, cînd s-a crezut că se atinsese pragul cel mai de jos posibil. Postul public a ajuns să fie surclasat pînă și de canale de nișă, precum Etno TV, al lui Prigoană, după cum relevă paginademedia.ro.

Un alt eșec este programul care s-a dorit să fie nava-amiral a emisiunilor TVR, ”În trecerea anilor”, marele pariu al lui Lăzescu. Încă de acum cîteva luni, au fost voci lucide care avertizau că o emisiune care scoate de la naftalină vedete ale anilor 50-60, nu va atrage decît, cel mult, publicul septuagenar.

Așa a și fost, din păcate. Deși firma Splendid Media estimase un rating mediu de 7-8 puncte de rating per ediție, acesta se plasează, în realitate, la jumătate. Nu numai că șefilor TVR nu le-a trecut prin cap renunțarea la emisiune, ci au decis filmarea în avans a tuturor edițiilor rămase, total 11. Spre comparație, în marile televiziuni ale lumii, orice program serial este testat, prealabil, cu o ediție pilot, restul edițiilor putînd fi difuzate chiar și după un an de zile, răgaz necesar ajustărilor, pentru a corespunde feed-backului de la public.

”În trecerea anilor” este și un dezastru financiar, costurile reale fiind ținute secrete. Lăzescu susține în fața CA că e vorba de cca.20.000 de euro per ediție, dar recunoaște că asta nu include onorariile invitaților și ale colaboratorilor. În realitate, se pare că prețul este de peste 60.000 de euro pe ediție, față de încasările de cca.16.000 de euro, iar în CA au apărut deja comparațiile cu serialul ”La urgență”, de acum cîțiva ani, care a avut costuri de peste 120.000 de euro pe episod, și după o viață scurtă pe micul ecran, a lăsat în urmă o gaură financiară de proporții. O anchetă ulterioară a descoperit că numai banii înghițiți de carburanții folosiți de realizatori ar fi permis ocolirea pămîntului de multe ori.

Desigur, asemenea cheltuieli ”cu dedicație” trebuie compensate, așa s-a ajuns la netransmiterea de către televiziunea publică a meciului lui Lucian Bute, ori a unor partide ale naționalei de fotbal, lucru care nu se întîmpla nici pe vremea lui Ceaușescu.

Există, să fim onești, și realizări de care postul public ar trebui să fie mîndru: în 2010, succesul repurtat de telenovelele sud-coreene a fost atît de mare, încît și alte televiziuni străine s-au repezit să le cumpere. Dacă am fi malițioși, am spune că, în 20 de ani de piață liberă, marea reușită a TVR a fost să treacă granița Coreelor, de la filmele nord-coreene care îl preamăreau pe Kim Ir Sen, la serialele siropoase produse în sud. Dar pentru că nu suntem, ne vom abține. (Bogdan Tiberiu Iacob)