Mai mult decît Ceaușescu ori Nadia Comăneci – și, oricum, de mult mai mult timp – legendarul Dracula a reușit să facă România cunoscută pe mapamond, fie și schițînd un portret exagerat de tenebros țării noastre. Despre Dracula se știe că a fost inspirat de figura severului domnitor Vlad Țepeș, cavaler al Ordinului Dragonului, devenit conte vampir în cartea scriitorului irlandez Bram Stoker. Mai nou, însă, Țepeș este brutal dat la o parte de pe acest piedestal și înlocuit cu o figură medievală la fel de celebră: jidovul rătăcitor.

Un articol apărut ieri în presa israeliană – Times of Israel – vorbește ca despre un fapt bătut în cuie despre mitul Jidovului rătăcitor ca inspirație pentru romanul lui Bram Stoker, despre Vlad Țepeș, ori Vlad the Impaler, nepomenindu-se nici măcar tangențial. Informația, trebuie spus, e popularizată și pe siteul oficial al Congresului Mondial Evreiesc.
În ultimele zile, la biblioteca Luke Wadding de pe lîngă Waterford Institute of Technology, din Irlanda, a avut loc o expoziție dedicată prezenței evreiești în literatura irlandeză, concluzia expusă vizitatorilor fiind că aceasta a fost mai mare decît s-ar fi putut crede.

La loc de cinste, figurează informația incontestabilă(?!) că legenda lui Dracula are ca sursă de inspirație pe cea a Jidovului rătăcitor.
Ahaşverus, cizmarul din Ierusalim, e un personaj popularizat în Evul Mediu drept un evreu care l-ar fi agresat pe Mîntuitor cînd acesta a dorit să se odihnească puțin pe drumul spre crucificare. Se spune că răspunsul trist al lui Iisus ar fi fost: “Eu mă voi odihni, însă tu vei rătăci până când mă voi întoarce, la Judecata de Apoi!”.
De atunci, se spune că Ahașverus bîntuie fără odihnă pe întreg pămîntul, întru ispășirea pedepsei.

Povestea acestuia a apărut pentru prima dată în formă închegată într-un roman medieval, în 1602, devenind o sursă pentru nenumărate alte povești și scrieri ulterioare, cu precădere în spațiul germanic.
Mitul Jidovului rătăcitor, din nefericire, a servit de minune creionării unei imagini nu tocmai măgulitoare la adresa evreilor, oricum acuzați că ei l-ar fi ucis pe Hristos.
Totuși, ideea e că el ar fi servit de model altei mari legende, contele Dracula, e oarecum inedită; în mod cert prea puțin răspîndită.

Many, o adolescentă irlandeză de 16 ani care a vizitat expoziția, citată în articol, își mărturisește, însă, entuziasmul: ”Nu aveam habar de vreo scriere conform căreia evreii au influențat chestii precum Dracula. Mi s-a părut foarte interesant”.

Deocamdată, mitul Dracula încă aparține României, cu bune sau rele, deși se spune că nu există reclamă negativă.

Mîine, poimîine…s-ar putea să nu se știe, însă! (Bogdan Tiberiu Iacob)