Pentru Klaus Iohannis, guvernarea de după alegeri nu e chiar o mare problemă. Cu două partide de forțe aproximativ egale, dintre care unul îi e supus, iar celălalt nu foarte ostil, plus ceva partidulețe balama pe care serviciile se pregătesc să le strecoare în legislativ, plus dreptul de a desemna premierul, situația nu se anunță foarte cenușie. Lucrurile sunt nițel mai complicate la președinție, unde actualul coborîtor în sondaje de la Cotroceni are motive de îngrijorare. Iar singura metodă de a le mai domoli e să acționeze de pe acum.

Ceea ce se întîmplă deja, după cum arată semnele. Iohannis își dorește cu ardoare un al doilea mandat, la fel și grupul său de susținători. Viața la palat se dovedește al naibii de dulce și de lipsită de griji. Competiția, în 2019, se anunță, însă, extrem de dură, de pe acum. Sondajele nu sunt deloc generoase cu președintele, pe de altă parte, așa că arma perfectă de luptă a rămas executarea din timp a potențialilor contracandidați.

MUGUR ISĂRESCU

Așa se face că scandalul Bogdan Olteanu poate fi interpretat în chei diferite de varianta actuală, conform căreia cel vizat ar fi, de fapt, Tăriceanu. Posibil, nu zicem.
Dar, dacă adevărata țintă este Mugur Isărescu?
BNR este o citadelă, un stat în stat, o instituție cu o forță ucigătoare, care controlează nu doar finanțele, ci, în bună parte, însăși economia națională. Iar BNR înseamnă Mugur Isărescu, omul care o conduce de 26 de ani încoace.
În 2019, guvernatorul își încheie mandatul actual, după ce a intrat în cartea recordurilor ca cel mai longeviv bancher.
La 70 de ani, cît va avea, e exclus să mai primească încă un mandat.
Ar putea fi, însă, tentat să-și încheie apoteotic cariera, printr-o candidatură, de data asta pe bune, la președinție.
Aproape de o seamă cu Hillary și mai tînăr decît Trump, guvernatorul ar avea vîrsta optimă, dar nu numai. Într-un sfert de secol, Isărescu și-a creat o mașinărie formidabilă de relații, inclusiv externe, bani, influență în mass-media etc. Omul are know-how economic, are carismă, are experiență. Are, în mod cert, și bune conexiuni în servicii.
În spatele său se vor găsi lesne forțe care să se grupeze în campanie. Independent ori ba, Isărescu se anunță un potențial candidat redutabil.
Cu cît mai devreme se lucrează la șubrezirea soclului său, cu atît mai bine. Isărescu e o piesă prea grea ca să fie doborâtă cu un singur glonț. Cazul Bogdan Olteanu, primul mare oficial din BNR băgat după gratii, poate crea breșa necesară în mașinăria lui Isărescu, pînă la a-i face candidatura mult mai dificilă sau chiar improbabilă. Și nu e întîmplător că cel care zguduie cel mai tare schela guvernatorului e Lucian Isar, soțul prea-devotatei iohanniste Alina Gorghiu.

LAURA KOVESI
Un alt potențial contracandidat, care, de asemenea, își încheie mandatul în 2019 e Laura Kovesi. O eventuală victorie a lui Hillary Clinton la președinția SUA va stimula puternic curentul feminist în politică – mai ales într-o țară cu o clasă politică atît de slugarnică față de Washington – și va potența candidatura actualei șefe a DNA. E greu de crezut că ”femeia de fier”, cum i se spune, se va resemna cu întoarcerea în vreun post mărunt în procuratură, sau cu vreunul de ambasador. Se vede de acum că nu ambițiile îi lipsesc, inclusiv cele politice.
Mai complicat e contextul, în cazul ei: în spatele lui Kovesi s-a aflat, mereu, temutul Florian Coldea, același care a pus umărul decisiv și la alegerea lui Iohannis. Pentru cine va ”trage” Coldea în 2019?
Pentru Iohannis, oricîte asigurări ar primi, nu ar fi garantată liniștea, așa că singura soluție e să-l trimită la plimbare, curînd, pe Coldea, pentru a nu risca nimic. Informația e plauzibilă, dacă o fi adevărat că directorii adjuncți recent promovați la SRI sunt oamenii lui Coldea, ceea ce înseamnă că acesta face tot posibilul să lase în urma sa oameni de încredere.
O soluție să scape de Kovesi ar fi fost, pentru Iohannis, refuzul de a înnoi mandatul acesteia, acum cîteva luni, și chiar au existat niște emoții pentru șefa DNA. A venit, însă, straniul caz Black Cube, și Iohannis s-a grăbit să semneze, probabil pentru a nu risca acuzația că face jocuri oculte. Deocamdată, ”rezolvarea” problemei Kovesi s-ar putea dovedi mai complicată decît pare.

MIHAI RĂZVAN UNGUREANU

Despre șeful SIE se știe aproape cert că nu concepe să rateze o candidatură în 2019. Informații mai vechi acreditează ideea că desemnarea sa ca premier, în 2012, trebuia să fie preambulul unei candidaturi în 2014, dar zborul i-a fost frînt prin debarcarea brutală, nu pe de-a-ntregul clară, de la palatul Victoria. MRU visează la revanșă, iar zvonurile privind dihonia dintre el și Iohannis s-ar putea să provină chiar dinspre el, șeful SIE avînd interesul să ia distanță clară, în ochii electoratului, de nepopularul președinte. O soluție abilă de a scăpa de el ar putea fi, însă, pentru președinte, forțarea fuziunii între SRI și SIE, strategie scoasă iar de la naftalină în ultima perioadă de anumite voci.

CRIN ANTONESCU

Interesant și oarecum neașteptat, fostul șef al PNL s-ar putea să nu-și fi spus ultimul cuvînt în politică. Deși susține mai mereu contrariul. Cu Antonescu s-a întîmplat un fenomen aparte, în sensul că, prăbușit în plină glorie de pe un piedestal înalt în condiții nici pînă azi elucidate, el a început să intre într-un con de legendă, ajutat și de prestația dezastruoasă a urmașilor săi la șefia PNL. Crin a început să urce în sondaje și ar putea deveni, în ritmul ăsta, o soluție tentantă pentru 2019. Soluția este ca ex-liberalul să fie ținut sub control atent; astfel, ispitirea sa de către cuplul Alina Gorghiu-Teodor Atanasiu cu un loc pe listele PNL din toamnă s-ar circumscrie perfect acestui scenariu. Deocamdată, Crin nu mușcă momeala și dă semne că e conștient de creșterea cotei sale.

CORINA CREȚU

Deși nu mai e în prim planul politicii, Corina Crețu ar putea deveni un candidat redutabil pentru președinție, în 2019, an în care i se încheie și mandatul de comisar european, o trambulină politică serioasă, oricum am da-o. Ca și șefa DNA, Crețu ar putea beneficia de același culoar larg deschis pentru femei de o eventuală victorie a lui Hillary Clinton, ca și de faptul că, în PSD, la această oră, nu se prefigurează vreun candidat notabil la orizont. Un politician încă tînăr, nu foarte carismatic dar, în egală măsură, complet lipsit de suspiciuni de corupție, fost vicepreședinte al Parlamentului European, consilier prezidențial, senator, vicepreședinte PSD, eurodeputat șamd, Corina Crețu poate fi ”modelată” lesne spre a deveni un candidat redutabil. Atacurile la adresa ei au început, deocamdată sub formă mai degrabă de ”testare”, vezi acuzația lui Pacepa că ar fi ”rîndunica KGB” ori scandalul relativ recent în care a fost acuzată de chiul de la Bruxelles, de fumat în birou(?!!) ori de folosire neprincipială a angajaților din dotare. Fie că nu s-a putut găsi mai mult de atît, fie se consideră că nu e acum momentul, pesedista încă nu e o țintă autentică pentru echipa lui Iohannis, dar e probabil că nu va mai sta liniștită prea multă vreme. (Bogdan Tiberiu Iacob)