CURS VALUTAR

Adevarata bomba a Elenei si pericolul aruncarii democratiei in aer

3 comentarii / 2689 vizualizări / 3 februarie 2015

Din suita declarațiilor fierbinți ale Elenei Udrea se desprinde în mod categoric una care face să pălească acuzele că șeful militar al SRI cerea șpăgi pentru un particular, că numirile în funcții grele se negociau ca la piață, că un parlamentar-afacerist amenința șefii SRI cu împușcarea ori că președintele știa de fapte penale, dar nu făcea nimic. De departe cea mai grea acuzație este cea potrivit căreia Iohannis a ajuns președinte cu sprijinul direct al SRI; fără o anchetă de cea mai mare seriozitate pe subiect, în România nu se mai poate vorbi de democrație.

Există un număr mare, poate chiar majoritar, de voci ale societății civile, ale opiniei publice, ale presei care susțin că declarațiile Elenei Udrea sunt apă de ploaie și că nu au credibilitate atît timp cît vin dinspre o potențială pușcăriașă. Acestea fiind spuse, ele trebuie ignorate.
O gravă eroare.
Și vom demonstra de ce, printr-o comparație extrem de simplă.

În fiecare an, la 112 se înregistrează zeci și sute de amenințări cu bombă. Sunt deja mii de asemenea apeluri, în ultimii 10-15 ani.
Rata de confirmare este zero. Pînă acum, nici o bombă nu a explodat după ce a fost anunțată telefonic.
Și totuși, poliția și serviciile speciale intră de fiecare dată în alertă, oamenii sunt evacuați, locurile sunt scotocite. Operații care costă bani grei, nu glumă.

S-ar putea cere lesne pasivitate în asemenea situații, invocîndu-se falsitatea de pînă acum a amenințărilor.
Nu se întîmplă așa, dintr-un motiv logic: dacă un singur asemenea apel s-ar dovedi întemeiat, pagubele ar fi uriașe.

Și nimeni nu și-ar putea asuma răspunderea, doar pe baza poveștii cu ciobanul și ”Săriți lupul!”.

Afirmația Elenei Udrea potrivit căreia SRI s-a implicat în campania electorală în sprijinul unui candidat, ba chiar doi, e suficient de gravă, prin implicații, ca să determine o cercetare serioasă.

Dacă așa stau lucrurile, democrația intră într-o criză profundă, pentru că se va dovedi că votul românilor, temelia democrației, e inutil, atît timp cît altfel se fac jocurile.
Suspiciuni existau și fără alegațiile fostei ministrese.

O implicare, fie și parțială, a serviciilor în campanie trebuie să ducă automat la demisia lui Klaus Iohannis și la repetarea alegerilor.

Nu altfel s-a întîmplat în SUA, după ce s-a descoperit că oameni care îl sprijineau în cursa electorală pe republicanul Richard Nixon au practicat spionarea adversarilor democrați.

Deși spionii aveau aproate toți legături cu CIA, serviciul nu a fost culpabilizat oficial, dar asta a contat destul de puțin în iureșul care a izbucnit și care a dus la demisia – ca să nu fie demis – președintelui SUA, după ce căzuse, oricum, capul directorului CIA și al altor numeroși oficiali de la Casa Albă și nu numai.

Pe deasupra, a încerca să afli planurile de campanie ale adversarilor cu ajutorul unor oameni din servicii pare infinit mai puțin nociv decît ca serviciile respective să se implice direct în alegeri, să zicem prin organizarea unor proteste de stradă în diaspora, prin stimularea unui impact emoțional, prin manipularea internetului ori prin alte metode.

Nu spunem că așa stau lucrurile, spunem că trebuie verificat, însă, cu maximă seriozitate asemenea posibilitate. Chiar dacă ea ar fi fost fluturată de cineva cu un CV încă mai puțin stufos decît al Elenei Udrea, parlamentar, ministru, șef de partid, consilier prezidențial etc.

Scandalul Watergate a zguduit din temelii societatea americană, a rescris reguli ale politicii și a împins presa cu un pas în față în materie de dezvăluiri privind comportamentul politicienilor. Totul, în numele principiului ”Paza bună trece primejdia rea”.

Deocamdată, la noi pare să se încearcă mușamalizarea scandalului. Președintele în exercițiu tace, la fel și fostul. Comisia SRI, care nu ar trebui să mai doarmă noaptea de treabă, lasă impresia că e terorizată de spaimă.
Serviciul Român de Informații face mișto de opinia publică, anunțînd propria anchetă în scandal. Acuzatul se autoverifică. O anchetă care – nu-i așa? – se va concretiza într-un raport care va rămîne ultrasecret, în fișetele Cotrocenilor, că doar nu trebuie să afle talpa țării ce se întîmplă în laboratoarele regimului.
Se va îngropa și acest scandal electoral uriaș, la fel cum s-au îngropat și altele, începînd cu celebra fraudă de la votul din 2004, invocată de Băsescu și tot de el sufocată?

La cum se prezintă lucrurile acum, răspunsul ar fi unul pozitiv. Totuși, nu se știe niciodată, marile surprize nu sunt excluse. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

3 Comentarii

  1. chiar nu iti este rusine, TBI

  2. Iohannis a ajuns presedinte cu sprijinul masiv al SRI, CIA, Mossad, Media Pro.

    Udrea poate sustine orice, dar asta nu inseamna ca noi trebuie sa o si credem, mai ales ca multe afirmatii se bat cap in cap.

    Serviciile secrete s-au amestecat si in alegerea lui Basescu ca presedinte si la cele doua referendumuri de demitere.

  3. Nici un sondaj exit-poll nu la dat castigator pe Iohanis ca apoi sa iasa detasat. O gloata idioata si o parte ticaloasa s-a bucurat ca ne pun altii sef. Clar, pe Iohanis nu l-am ales noi. Si el stie asta. Sa ne redobandim demnitatea. Sau sa ne luam tara inapoi cum le-a placut lor sa spuna. Acum, pentru fiecare decizie se duce la ambasada SUA. Vai de noi.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *