De cîteva zile, scena politică stă cu sufletul la gură: cînd își dă Boc demisia? Și cine va fi înlocuitorul lui? Asemenea chestiuni pot influența major toate evenimentele de pînă la alegeri, numai că lucrurile nu sunt simple: Boc e clar că nu se dă dus, iar numele vehiculate ca succesor nu prea ar avea cum să ajute PDL să iasă din mlaștină. Băsescu va fi obligat să forțeze schimbarea premierului, o primă mare lovitură, iar apoi să vină cu a doua, aranjînd desemnarea unui prim-ministru care să dea o mînă de ajutor PDL. Și o variantă spectaculoasă ar exista, în opinia noastră. E vorba de Mircea Geoană.

Intervențiile din presa de azi ale unor nume grele din PDL precum Sulfina Barbu ori Roberta Anastase, vorbind despre probabila schimbare a lui Boc, arată că fidelii Cotrocenilor au fost puternic mobilizați. La fel arată și articolele ”cu șustă” din EVZ, care sugerează că premierul ar putea pierde și funcția de la partid. Dar mai arată ceva: anume că nu există niciun aranjament pînă la această oră, iar micul Boc nu vrea să audă de demisie.

Iar ieșirea nervoasă a lui Ioan Oltean, care spune că nici vorbă să se fi discutat de demisie în PDL denotă că și premierul are un sprijin important.
În cel mai bun caz se poate ajunge la o negociere precum în 1999, cînd premierul Radu Vasile a condiționat demisia sa de obținerea funcției de secretar general al PNȚCD. Și Boc ar putea reclama anumite garanții pentru a părăsi ciolanul cu carne. În cel mai rău caz, s-ar putea ajunge, tot ca în cazul Vasile, devenit emblematic, la demisii spectaculoase din guvern ori PDL, pentru a forța mîna premierului.

Să zicem, însă, că ”amănuntele” de ordin tehnic se rezolvă și Boc acceptă să plece. Marea întrebare e ce premier ar trebui desemnat pentru ca PDL să recupereze parte din procentele pierdute?

Se tot vorbește de un tehnocrat, de Călin Georgescu, Tănăsescu, Isărescu etc.
Categoric ei ar face treabă bună la guvern, cu know-how-ul lor, dar e suficient timp pentru ca roadele să fie simțite și de electorat? Isărescu, nava-amiral a tehnocraților români, nu a putut salva PNȚCD de la prăbușire în 2000, deși pentru asta fusese ales și a fost chiar candidat-locomotivă în alegeri pentru țărăniști. E posibil ca furia populației să fie atît de mare încît un simplu tehnocrat să nu reprezinte o supapă de refluare suficient de mare.

Pe de altă parte, cum ar înghiți baronii partidului, obișnuiți că aibă ușă deschisă la premier, coabitarea cu un tehnocrat care nici nu îi cunoaște, probabil, decît din presă?

Grea problemă.

Există, însă, în opinia noastră, un scenariu care ar putea răsturna scena politică realmente cu fundul în sus.

E vorba de desemnarea ca premier a lui Mircea Geoană, cu mandatul de a organiza alegeri corecte, din postura unui politician cu oarece coloratură de tehnocrat, aflat la o distanță egală de opoziție și putere, cel puțin declarativ.

Numai că alegerea lui Geoană și formarea unui guvern politic, în care UNPR și UDMR și-ar păstra intacte posturile, iar PDL ar recurge la un melanj între politicieni de partid și tehnocrați de valoare pentru anumite ministere, ar crea probleme uriașe de cealaltă parte.

Adică la opoziție.
Un Geoană provenind din PSD și cocoțat la Palatul Victoria ar bulversa social-democrații mai rău decît manevra de acum cîțiva ani, cu George Maior.

În interiorul PSD ar începe o agitație teribilă, pe măsură ce vechile structuri pro-Geoană s-ar reactiva brusc și puternic și s-ar preda necondiționat fostului stăpîn.

În cîteva luni, poate chiar săptămîni Ponta și Iliescu s-ar trezi cu probleme uriașe pe cap.

Urmarea? Fie Geoană și-ar recupera partidul, cu pierderi incalculabile pentru opoziție, fie actuala conducere a PSD ar fi nevoită să recurgă la negocieri cu premierul și la împărțirea puterii în partid.

Poate nu întîmplător Mama Omida a Cotrocenilor, Sebastian Lăzăroiu, vorbea nu demult de o posibilă refacere la guvernare, după alegeri, a alianței PSD-PDL.

E limpede că un greu de talia lui Adrian Năstase nu ar accepta în veci asemenea tîrg, dar să analizăm puțin recenta lui condamnare. Doi ani cu executare el, mult mai mulți ani cei din lotul ”Trofeul calității”. Un mesaj mai mult decît evident: cei doi ani cu executare ar putea deveni ușor cu suspendare la recurs, plus alți ani tăiați de la colegii de suferință, dacă Năstase acceptă să facă niște concesii.
La fel de bine, cei doi ani cu executare ar putea deveni 5 dacă refuză tîrgul, iar ai lui camarazi, speriați de mărimea pedepsei, și-ar da drumul la gură și ar scoate la lumină elemente neștiute pînă acum.

Pentru a vedea PSD îngenuncheat și USL spartă, pedeliștii ar accepta sacrificiul susținerii unui cabinet Geoană. Mai ales că nici relațiile cu el nu or fi chiar așa rele. La urma-urmei, prestația de lider al PSD a lui Geoană i-a făcut cîștigători pe portocalii în ultimii 7 ani.

Scenariul de mai sus nici nu e nou. În 1991, Iliescu l-a scos în față pe așa-zisul tehnocrat Stolojan după debarcarea forțată a lui Roman, pentru a conduce un așa-zis guvern de uniune națională, format însă doar din feseniști și liberali. Trădarea PNL și intrarea în guvern a condus, însă, la bulversarea electoratului opoziției, la spargerea CDR, la ratarea parlamentului de către PNL. Dar și la victoria grupării lui Iliescu. Pentru cîteva portofolii, opoziția de atunci a pierdut, pe mîna PNL, multe procente în alegeri.

Pe mîna lui Geoană, pseudo-adversarul său din ultimii ani, devotat aceluiași licurici american în a cărui patrie se și află, de altfel, la această oră – poate nu întîmplător – Băsescu ar putea reaprinde speranța pentru partidul său. În fond, actualul președinte a dovedit de multe ori că nu e bun la construit, dar e foarte eficient cînd e vorba de distrus. (Bogdan Tiberiu Iacob)