În vara anului 2004, un incident petrecut la liceul Sf.Sava din București făcea turul presei și atrăgea atenția românilor. O absolventă a ținut la festivitatea de închidere a anului școlar un discurs cutremurător, în care denunța punctual tarele sistemului educațional românesc, de la corupția profesorilor la inocularea unor principii greșite în mințile tinere ale elevilor. A fost un moment magnific pentru ambasadorul SUA de la acea vreme, care declara public că asemenea discurs curajos denotă că România are viitor. 20 de ani mai tîrziu, discursul se repetă prin gura altei eleve curajoase. O radiografie cutremurătoare a situației, care relevă clar că în două decenii România educată nu a făcut nici cel mai mic progres. Viitorul ambasadorului american se amînă pentru altă eră.

Vara lui 2004 – Discursul elevei Roxana Iosif, Colegiul Sf.Sava din București:

Școala ne-a învățat că minciuna e cel mai bun mod de a ne descurca în viață

„Știu că lucrurile doar cu greu s-ar putea schimba, mai ales într-o societate care nu știe cum, într-o societate în care nu au existat multe precedente.
Este de înțeles cît de greu îi este unui elev să își susțină punctul de vedere, de unul singur, împotriva unui sistem în care unii își acoperă altora greșelile fără să se recunoască dacă ceva ar merge vreodată prost – poate este tardivă intervenția aceasta, dar cu atît mai mult este importantă.
Nu mi se pare corect că la sfîrșitul a patru ani în timpul cărora au existat multe nemulțumiri atît de partea profesorilor, cît și de partea elevilor, să fie totul dat uitării prin aceste specacole de sfîrșit de an. Cred că nemaiascunzînd metehnele acestui sistem, nemaiprefăcîndu-ne că ele nu există, am putea schimba ceva.
Iată la ce mă refer: timp de patru ani domnul Georgescu a profitat de inocență și neștiința noastră și de statutul dumnealui pentru a construi o relație în care noi elevii să fim în inferioritate.
Timp de patru ani am fost învățați că nu avem dreptul să comentăm, să avem o altă părere decît cea care ne este impusă, că minciuna e cel mai bun mod de a ne descurca în viață, că necinstea poate fi o calitate, că a fi corupt nu atrage pedeapsa, că putem cîștiga fără să muncim, că păcăleală și copiatul sunt paravane în spatele cărora ne putem ușor ascunde.
În alte cuvinte, doar să ne prefacem că facem, să ne prefacem din ce în ce mai bine, cu din ce în ce mai multă convingere – și să ne displacă să ne fie dezvăluite minciunile.
Am fost învățați că demnitatea noastră nu e ceva pentru care să merite să lupți; am dobîndit calitățile unor servitori care nu au nici un fel de putere, a căror șansă constă în capacitatea de a se adapta, acceptînd orice le-ar fi impus; am fost învățați că trebuie să ne supunem sistemului favoritismelor; am fost învățați că e periculos să ne apărăm colegii căzuți în dizgrație.
Ni s-au predat aceste lucruri timp de patru ani, astfel încît am început să credem în ele. Și acum, cînd prefăcătoria nu mai este necesară, cînd am putea să renunțăm la acest comportament, găsim că e mai confortabil să menținem minciunile. Majoritatea elevilor – cel puțin elevii domnului Georgescu – părăsim acest liceu cu un sentiment de ușurare, și asta este trist.
Toți cei care l-au avut profesor pe dînsul au suferit un tratament incompatibil cu demnitatea umană, incompatibil cu prestigiul unei asemenea instituții de învățămînt. Dar rămîne de văzut cîți sunt gata să susțină protestul nostru.”

Reacția ambasadorului american la București, Michael Guest:

„Am fost fericit să aud că unul dintre absolvenții din acest an ai Colegiului Sf. Sava – cu siguranță unul din liderii de mîine – a denunțat un profesor care a cerut mița pentru note bune. Ce lecție extraordinară pentru cei cărora le-a fost teamă să ia măsuri împotriva corupției ! Acest act de curaj unic mi-a redat încrederea în viitorul acestei țări !”

Vara lui 2024 – Discursul elevei Iulia Cociuba, Colegiul „Mihai Viteazul” din Ineu – 2024:

Ce m-a învățat școala? Să mă conformez, să mint! Să-mi șterg cu buretele personalitatea

„Mă numesc Cociuba Iulia și, deși unii nu m-ați vrut aici, diferența fiind de doar 3 sutimi, iată-mă! Astăzi vreau să împărtășesc cu dumneavoastră o perspectivă diferită asupra anilor de liceu. Poate că nu e discursul clasic de mulțumire și celebrare, dar este unul sincer și reflectă în mod real experiențele mele.
Am petrecut ani de zile învățînd pentru note și validare academică și am realizat abia acum cît timp am pierdut. Am dobîndit cunoștințe, nu și valori, pentru că asta înseamnă, din păcate, școala. În loc să fie un loc al învățării și dezvoltării, școala a devenit o sursă de frustrare și dezamăgire pentru mulți dintre noi. Ne-am simțit deseori în imposibilitatea de a ne exprima punctul de vedere, de a gîndi diferit sau de a fi autentici.
Ce m-a învățat școala? Să mă conformez, să mint, să-mi șterg cu buretele personalitatea și să mă ascund în spatele unor standarde absurde.
Școala a devenit un loc unde performanțele noastre sunt atribuite meritelor instituției și profesorilor, iar eșecurile ne sunt puse în cîrcă.
Am avut parte de un sistem care ne-a învățat mai degrabă cum e să fim superficiali și ipocriți, decît să ne dezvoltăm etic și moral. Astăzi, în fața dumneavoastră, îmi reafirm dorința de a fi autentică și de a lupta pentru valorile în care cred.
Știu că acest discurs deranjează, dar sper să fie și un pas spre conștientizarea unor probleme care au fost băgate sub preș atîta timp.
În încheiere, vreau să transmit un mesaj clar: școala ar trebui să fie un sprijin, nu un obstacol. Nu voi mulțumi sistemului care m-a dezamăgit, însă vreau să-i celebrez pe acei dascăli care au dat o bucățică din ei de fiecare dată cînd s-au așezat la catedră și care au fost mereu acolo pentru noi.
Cu bune și cu rele, liceul ne-a unit pentru că aveam un scop comun: să absolvim. Și uite că am făcut-o! Mult succes! Mulțumesc!”. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: Unsplash.com