România a preluat președinția Consiliului European cu o situație ciudată și fără precedent în istoria sa: o gaură serioasă în guvern provocată de refuzul președintelui de a semna numirea unor noi miniștri în fruntea unor ministere de maximă greutate, Transporturi și Dezvoltare. În paralel, un alt front de luptă politică e deschis de atacurile tot mai dure la adresa CCR, instituție acuzată deschis că execută ordinele PSD. În tot vacarmul stîrnit, se remarcă în mod straniu o liniște de mormînt exact acolo de unde te-ai fi așteptat la reacții dure: la Bruxelles.

Oficialii europeni ne-au obișnuit de ani buni cu reacții nervoase de cîte ori se sare calul politic la noi, reacții uneori excesive, în condițiile în care România e, totuși, un stat suveran și independent.
Ne amintim, bunăoară, că a fost suficient ca, în 2012, liderul PNL, Crin Antonescu, să vorbească public despre ”intrarea în normalitate a Curţii Constituţionale” prin ”schimbarea componenţei acestei Curţi. Presupun, pe scurt, că parlamentul care a numit şase judecători din nouă are dreptul să-i revoce. Eu, Crin Antonescu, consider că în actuala componenţă Curtea Constituţională este o ruşine” că s-a și declanșat nebunia peste hotare.
Nenumărate voci, de la Joseph Daul, Hannes Swoboda, Herman van Rompuy, Martin Schultz și vicele C.E., Viviane Reding, la Angela Merkel, Jose Barroso, ambasadorul Mark Gittenstein ori Wilfried Martens au sărit ca arși în apărarea judecătorilor CCR. „Sunt foarte îngrijorată de atacurile recente la independenţa Curţii Constituţionale a României” transmitea public Reding, la acea vreme.

Astăzi, atacurile în valuri, tot mai dese, la adresa CCR nu mai par să impresioneze pe nimeni la Bruxelles. Imediat după decizia de zilele trecute privind protocoalele ilegale ale serviciilor cu justiția, un partid parlamentar cît se poate de european, USR, a decretat nici mai mult, nici mai puțin decît că trebuie modificată urgent constituția pentru a se schimba modul de desemnare al judecătorilor CCR.

”Decizia de astăzi demonstrează că CCR s-a transformat într-o suprainstanță de judecată în România. Judecătorii CCR au anulat practic decizia Curții de Apel București care stabilise că protocoalele nu sunt acte administrativ-normative. Astfel, deciziile unor politruci ajung mai importante decât cele ale judecătorilor și subminează întregul sistem de justiție din țara noastră. Mai grav este că ordinul lui Dragnea devine de astăzi mai important decât o decizie judecătorească, iar justiția își pierde puterea în România. Nu mai este vorba doar de lupta politică, ci de siguranța României. USR îi cere președintelui Iohannis să convoace de urgență referendumul pe justiție și face apel la toți parlamentarii pentru a declanșa modificarea Constituției astfel încât să fie modificate criteriile de alegere a judecătorilor CCR și pentru a stabili o serie de limite unei instituții care în loc să apere democrația din România, a ajuns la cheremul lui Liviu Dragnea și subminează justiția”, se arăta într-un comunicat oficial al partidului.

Liderul celui mai mare partid de opoziție, Ludovic Orban, s-a ”ocupat”, la rîndul său, de altă importantă instituție a statului, CSM, despre care afirmă că e tot o unealtă a guvernanților: ”Inspecția Judiciară dovedește tot mai clar că urmărește o agendă politică împotriva valorilor democratice”.

De departe cel mai halucinant scandal e cel provocat de refuzul președintelui de a numi ori de motiva în timp real respingerea celor doi candidați de miniștri propuși de PSD la Transporturi și Dezvoltare, după demisiile de anul trecute ale precedenților miniștri. Cînd în sfîrșit se deranjează să explice refuzul, președintele ne bagă pe toți în ceață: candidații nu și-au prezentat cazierul și nu au dat declarații pe propria răspundere că nu sunt incompatibili.
Probabil următoarea respingere va fi motivată de absența certificatului de virginitate a Liei Vasilescu, precum se cerea pe vremuri candidatelor la școlile militare.

Între timp, europarlamentari români precum Cristian Preda, Monica Macovei ori Marian Jean Marinescu se ocupă cu promovarea în P.E. a noi și noi teme de scandal, inclusiv sancțiunea legală aplicată cadavrului neîngropat al presei române, Realitatea TV.

Dincolo de asta, e interesant de remarcat, deși avem de a face cu scandaluri politice majore și derapaje periculoase de la democrație, la Bruxelles e liniște totală pe subiecte.
Nicio declarație nervoasă, niciun Juncker/Timmermans/Klemm/Merkel/Tusk/Tajani nu par îngrijorați de atacurile la CCR, la CSM ori de administrarea Consiliului European de către un guvern descompletat cu intenție.
Cum nu par îngrijorați nici de ideea convocării, în plin mandat de președinție europeană și de scandal cu Brexitul, ba a unui referendum pe justiție, ba a declanșării de alegeri anticipate, ba a modificării Constituției, cum solicită opoziția.
O dublă măsură care a devenit de mult o regulă la nivelul oficialilor europeni și care, lent, dar sigur, începe să fie percepută și de marele public, impactul cel mai probabil fiind o prezență record, în sens negativ, la apropiatele alegeri europene.
Unele la care candidează și mega-coruptul italian Silvio Berlusconi, cu mai multe dosare penale pe rol, care nu a putut să participe anul trecut în alegerile interne din cauza unei condamnări penale pentru fraudă fiscală.
Da, dar Berlusconi e colegul de partid al lui Antonio Tajani, președintele Parlamentului European, ceea ce explică, probabil, de ce șocanta candidatură nu deranjează pe nimeni din capitala belgiană. Ca mai mereu, ”ai lor” sunt mai curați și mai frecventabili decît ”ai noștri”. (Bogdan Tiberiu Iacob)