În cinci ani de la înființare, USR a trecut prin nu mai puțin de șapte congrese, iar în octombrie vine al optulea, caz fără precedent la noi, fără a mai vorbi că cele mai multe dintre ele nu doar că nu au fost publice, dar nici măcar vestea derulării lor nu a venit decît postum, altă premieră. Formațiunea progresistă care vorbește non-stop de transperanță s-a dovedit cea mai opacă, de departe; pînă și la recentul Comitet Politic presa a fost ținută în afara clădirii. Pe lîngă asta, în jurul congresului din octombrie se ridică serioase semne de întrebare, începînd cu bizara absență din rîndul candidaților a celor mai grei și mai notorii oameni.

Primul congres al USR s-a derulat în august 2016, moment în care aflam de la Nicușor Dan că USB, precursoarea USR, avusese deja patru congrese și că toate au fost cu uşile închise.
„La noi e al patrulea congres la USB, toate au fost închise pentru că este şi un efort de organizare pe care nu ni-l permitem acum, dacă e să-l facem deschis, cu ordinea oamenilor care iau cuvântul, cu toate. Nu avem energie pentru asta acum”, declara el la acea vreme.
În vara anului 2019, USR ajunsese deja la al patrulea congres pe cont propriu, la Teatrul Național București, iar în toamnă venea al cincilea, la Timișoara.
În august anul trecut a venit al șaselea congres, care a aprobat fuziunea cu PLUS, apoi al șaptelea, la comun, care a adoptat Protocolul de fuziune.

În octombrie, useriștii dau piept cu al optulea congres în cinci ani, iar cei care au fost și în USB, cu al 12-lea.
Malițioșii ar spune că mai multe congrese decît procente în sondaje.
Să mai punctăm că aproape toate congresele USR s-au derulat cu scîntei, contestații, acuzații grave de fraudare a votului, modificări permanente de statut șamd.
Nici următorul congres nu e lipsit de controverse.
Începînd cu o imensă scăpare a statutului USR, cel după care se organizează congresul, și care în cel mai fierbinte punct, alegerea președintelui, are prevederi care se anulează reciproc.
Astfel, art.55. spune că:
”(1) Președintele USR este ales prin votul universal, egal, direct, secret şi liber exprimat al membrilor USR, pentru un mandat de 4 ani. (2) Alegerea Președintelui USR se face prin intermediul unei platforme IT colaborative. (3) Rezultatul votului se supune validării Congresului, pe baza raportului realizat de o comisie electorală desemnată de Biroul Național”.

Art.70 spune cu totul altceva:
”(3) Orice membru poate candida simultan la oricare dintre funcţiile de Preşedinte USR, Vicepreşedinte USR, membru al Biroului Naţional. (5) Alegerea tuturor funcţiilor de conducere, arbitraj şi control la nivel Naţional se face prin votul secret al participanţilor la Congres”.

La un articol președintele e ales de toți membrii, înaintea congresului, la altul, de toți delegații, în cadrul congresului!

În acest moment, procedura anunțată oficial constă din alegerea președintelui de către toți membrii partidului pe parcursul a 15 zile, de pe 15-30 septembrie, urmînd ca pe 2 octombrie congresul să valideze scrutinul.

Alegerile din organizațiile județene ale USRPLUS au generat în ultimul an scandaluri de proporții, invocîndu-se permanent fraudarea votului; e foarte probabil că la congresul din 2 octombrie va fi un scandal cel puțin la fel de mare, pentru că ideea votului electronic e viu contestată și la nivel internațional, iar secretizarea lui este, cel mult, o glumă.

Dincolo de asta, alegerile din USRPLUS vin cu alte ciudățenii. Începînd cu formarea echipelor care se vor confrunta în congres și care, venind din partea fiecărui partid implicat în fuziune, exclud complet oameni din altă tabără. Ori, asta nu poate decît să consfințească limpede eșecul fuziunii decise anul trecut; USR și PLUS par mai separate ca oricînd și congresul va accentua falia în loc să o elimine.
O altă ciudățenie mare ține de absența din rîndul candidaților a unor supergrei ai partidului.
E vorba de Nicușor Dan, Clotilde Armand și Dominic Fritz, ca să nu mai pomenim de cea a deputatului Emanuel Ungureanu, cel mai vocal și mai mediatizat om din partid (celebritatea pe bază de umor neintenționat a lui Iulian Bulai nu intră la socoteală).

Contactat de Inpolitics, Ungureanu spune că niciunul dintre cei trei candidați la șefia partidului nu i-a făcut vreo propunere de a participa pe lista lor: ”Probabil din cauza faptului că eu obișnuiesc să spun unele lucruri incomode și să punctez unele neajunsuri ale guvernării actuale, dar mie așa mi se pare corect. Nu poți veni la guvernare formulînd niște critici la adresa adversarilor, iar mai apoi să faci tu însuți aceleași erori. Eu sunt foarte activ în denunțarea acestor practici, am aproape 100 de interpelări de la alegeri pînă azi și voi depăși, probabil, 400 în tot mandatul. Iar asta cred că a deranjat” spune deputatul, adăugînd că nu are mari speranțe în relansarea politică a USRPLUS după congresul care urmează. ”Se tot vorbește de unitate, de coeziune, dar văd taberele USR – PLUS mai împărțite, mai separate ca oricînd” mai spune Ungureanu.

Nimeni nu a explicat pînă acum absențele lui Nicușor Dan, Armand și Fritz de pe lista candidaților la congres.
De la victoria răsunătoare la capitală, anul trecut, Nicușor Dan nu a reușit să-și clarifice statutul politic: ține de partidul pe care el însuși l-a creat, USR, sau se mută la PNL?
Pînă și Dacian Cioloș vorbește despre el ca despre ”o enigmă”.
”Îmi e greu să îi înţeleg multe dintre deciziile sale politice. Avem un partid cu potenţial, dar care s-a obişnuit să fie împărţit în tabere. Cred că, dacă Nicuşor Dan ar fi ales să rămână, nu am fi avut astăzi „nicuşorişti”, „barnişti” sau „cioloşişti” şi el ar fi putut fi acum primarul Capitalei cu un mandat mult mai clar şi mai puternic susţinut” afirmă Cioloș, pe bună dreptate.

La rîndul ei, Armand lua în calcul acum cîțiva ani candidatura chiar la șefia USR, împotriva lui Nicușor Dan, și s-a bătut recent ca o leoaică pentru șefia USRPLUS sector 1.
De ce ambițiile sale politice s-au oprit brusc după acel pas nu e clar.

Există însă informații demne de încredere și de interes privind o neașteptată legătură între recenta capitulare în fața Romprest și congresul USRPLUS.
Am aflat, astfel, ca despre o mare realizare, că vineri, primarul sectorului 1 a semnat un protocol cu firma Romprest pentru curățenia în sector. Un protocol prin care firma își înjumătățește activitatea, dar și prețul.
Dincolo de ridicolul situației, e clar că Armand a încasat o teribilă lovitură de imagine, pentru că protocolul în cauză a fost rodul unei negocieri cu Romprest, iar primarul sectorului 1 și-a făcut o deviză de război că nu va negocia nicicînd cu mafia.
Uite că a negociat, și încă pe repede înainte.
Numai că există o informație demnă de atenție, cum spuneam, anume că noul protocol acoperă strict lunile septembrie și octombrie, după care se revine la situația de conflict.
Clotilde Armand pare să fi semnat un armistițiu umilitor doar pe perioada derulării alegerilor interne din USRPLUS.

De ce?

Să fie adevărate zvonurile că pe durata alegerilor s-ar pregăti un atac dur din interior la adresa grupării Barna pe motiv de susținere oarbă a Clotildei în activitatea de la sectorul 1? O activitate care a tras în jos partidul în Capitală – marele său fief electoral – și i-a afectat sever imaginea?
Să fie acesta și motivul pentru care ea a făcut un pas în spate și nu se va regăsi în conducerea partidului în următorii patru ani?
Asta, în condițiile în care Armand e, practic, figura cea mai ”titrată” a partidului, pentru că funcțiile de miniștri ale lui Barna& comp sunt volatile, în timp ce a ei e bătută în cuie pe pe bază de alegeri.
La fel cum titrat e și Dominic Fritz, despre care presa scria acum cîteva luni că ar putea fi nu numai viitorul președinte al USRPLUS, ci chiar viitorul candidat pentru Cotroceni.
Fritz s-a bătut și el pentru șefia USRPLUS Timiș, pe care a obținut-o, iar acum își oprește ascensiunea politică din proprie inițiativă, fără să dea explicații.

De ce s-au topit numele grele ale USRPLUS înainte de congres?
Întrebări legitime, am spune, și care pot avea răspunsuri fierbinți, incluzînd producerea unui scandal la congres, în funcție de cîștigători și perdanți, care ar putea merge pînă la anularea, în viitorul apropiat, a fuziunii. (Bogdan Tiberiu IACOB)