În România, interese politice meschine au dus la elaborarea unei legislații aberante, potrivit căreia președintele țării are dreptul să numească în funcții procurorii șefi, cînd de fapt acest privilegiu ar trebui să-l aibă strict în cazul judecătorilor. Respectivele interese ar fi aparținut nou creatului binom SRI-DNA, în 2005. Nu o spunem noi, ci una dintre cele mai autoritare voci ale Dreptului autohton.

Într-un material publicat aseară pe siteul juridice.co, fostul judecător la CEDO și la ÎCCJ, prof.univ.dr.Marin Voicu, președintele Asociației „Themis-Casatia” a foștilor judecători ai ÎCCJ, demontează riguros științific una dintre cele mai mari mascarade post-decembriste, care a dus la consolidarea statului-paralel: ridicarea procurorilor la rangul de egali ai judecătorilor. În fapt, atrage atenția universitarul, înfăptuirea justiției e atributul strict al judecătorilor, nu și al procurorilor.

”Faptul ca Ministerul Public si parchetele sunt incluse in capitolul din Constitutie, intitulat „Autoritatea judecatoreasca” nu poate induce interpretarea potrivit careia procurorii sunt, astfel, „afiliati” cadrului infaptuirii justitiei, care este atributul exclusiv al judecatorilor.
Conform acestei ordini constitutionale, puterea judecatoreasca este compusa numai din judecatori, singurii care realizeaza justitia, prin activitatea de judecata a proceselor.
De aceea, este inadmisibil sa se atribuie procurorilor si judecatorilor o „misiune comuna”, de la nivelul Presedintelui Romaniei cu prilejul numirii in functie, acreditandu-se oficial, in prezenta tacuta a inaltilor reprezentanti ai CCR, CSM, ICCJ, Ministerul Public, s.a., teza statutului unic si identic al celor doua profesii, desi au prerogative si misiuni total diferite.
Constitutia nu contine dispozitii privind admiterea si numirea in profesia de procuror, rezervandu-i, asadar, un statut legal si nu unul constitutional” scrie fostul magistrat.

El adaugă: ”In mai multe articole, publicate pe JURIDICE.ro si reunite in volumele I si II „Starea Justitiei”, Editura „Universul Juridic”- 2017, am formulat unele observatii critice asupra reglementarii din Legea nr. 303/2004 si sugestii pentru separarea deplina a statutului legal al procurorilor fata de cel al judecatorilor, in acord cu principiile instituite prin art. 124-126 si art. 131-132 din Constitutie si jurisprudenta CEDO. Din pacate, forma finala a Legii nr. 303/2004 este aproape aceeasi, accentuandu-se confuzia dintre cele doua profesii, fundamental diferite, confuzie marcata cu buna stiinta, de inalti demnitari ai Statului nostru de drept, democratic si social”.

Cine ar fi avut interesul întreținerii acestei confuzii privind statutul real al procurorilor?

Unii i-au spus Binomul.

Marian Voicu îi spune ”puterea executorie bicefală” din mandatele lui Băsescu:

”Dupa revizuirea Constitutiei, in octombrie 2003 prin Legea nr. 303/2004, modificata si completata substantial in 2005, spre a-i folosi puterii  executorie bicefale in urmatoarele doua mandate, s-a dat o reglementare aproape identica statutului judecatorilor si procurorilor, contrara ordinii constitutionale, instituita prin art. 126 si 132 din Constitutie, adaugandu-se norma in baza careia si procurorii sunt admisi/numiti in functie de Presedintele Romaniei si nu de CSM (!), reglementare care  a „legitimat”, astfel, si prerogativa Presedintelui de a numi procurori in anumite functii relevante de conducere, din Ministerul Public.
In acest cadru si in contextul circumstantelor interne si externe din sem. II/2017, reglementarea statutului judecatorilor si procurorilor a ramas, esentialmente, neschimbata, atat cu privire la admiterea-numirea in functie, cariera profesionala, interdictiile si incompatibilitatile, incetarea exercitarii functiei, pensia de serviciu, s.a., solutie urmarita, cu obstinatie, de Ministerul Public, sustinut energic de la cel mai inalt nivel politic si de stat.
In concluzie, dupa aceste succinte observatii, potrivit Constitutiei, numai judecatorii sunt numiti in functie de Presedintele Romaniei si devin inamovibili, procurorii neavand acest statut constitutional.
Prin Legea nr. 303/2004, amendata, substantial in 2005, s-a acordat acest „statut” si procurorilor, admiterea lor in functie si numirea fiind data in competenta Presedintelui Romaniei, toate celelalte competente ale statutului si carierei profesionale primind o reglementare comuna, acreditandu-se, contrar dispozitiei art. 131-132 din Constitutie, teza virala a misiunii unice, pe care s-au legitimat „parteneriate” si „protocoale comune”, indeosebi la nivelul ICCJ, Parchetul de pe langa ICCJ, CSM si alte autoritati publice.” mai spune magistratul.

Întreaga demonstrație o puteți urmări aici. (Bogdan Tiberiu Iacob)