Situația din SUA este subiectul nr.1 în presa lumii, iar din Marea Britanie vine o analiză excepțională, deși cîtuși de puțin optimistă legat de viitor. Siteul de știri și analize UnHerd, deținut de miliardarul britanic Sir Paul Marshall, publică un material – pe care îl reproducem integral – care vorbește despre o posibilă lovitură de stat în SUA, comparabilă cu cea din URSS, în 1991, iar Biden s-ar putea să fi fost forțat să semneze retragerea din cursă la fel cum Gorbaciov a fost forțat să semneze declararea stării de urgență, iar URSS a fost în pragul războiului civil.

”Duminică, imposibilul a devenit realitate. Joe Biden, după ce a jurat că numai Domnul Atotputernic însuși îl poate obliga să se retragă din cursa prezidențială din 2024, a dezvăluit brusc că este terminat. Anunțul, care a venit doar sub forma unei postări pe rețelele de socializare, i-a luat complet prin surprindere pe proprii săi colaboratori. Chiar și cei care lucrează la Casa Albă au aflat de decizia sa abia de pe X.

A spune că aceasta este o situație fără precedent riscă să subestimeze unicitatea momentului actual. Nu numai că ne aflăm pe un teritoriu foarte ciudat din punct de vedere electoral (avînd în vedere apropierea anunțului de convenția partidului), dar există, de asemenea, sentimentul că ceva a mers foarte prost cu însuși sistemul politic.

Crește îngrijorarea – la limita paranoiei – că Joe Biden s-ar putea să nu fi semnat de fapt scrisoarea sa de demisie. Se fac comparații între semnătura scrisorii și cele de pe ordinele executive anterioare, iar alte detalii curioase, inclusiv absența antetului oficial al Casei Albe, sunt, de asemenea, analizate. Oricare ar fi meritul acestor afirmații conspiraționiste, faptul de bază rămîne că este vorba despre o demisie comunicată prin intermediul rețelelor de socializare, printr-un cont pe care Biden însuși nu îl controlează, în timp ce omul însuși era de negăsit. Noaptea trecută, (luni spre marți n.n.) Casa Albă încă nu publicase planuri oficiale pentru ca Biden să se adreseze națiunii. Este supărat? Este incapacitat fizic? Faptul că se pun aceste întrebări – că există un oarecare grad de incertitudine în legătură cu toate acestea – este în sine un moment important.

A trăit America propria sa versiune a loviturii de stat din 1991 din Uniunea Sovietică, cînd Mihail Gorbaciov a fost reținut în casă, cu toate liniile de comunicare întrerupte și presat să semneze o scrisoare prin care se declara stare de urgență?
Angajatul care a publicat vestea demisiei lui Biden a acționat la ordinele lui Biden însuși? Sau altcineva a luat această decizie? Fiecare oră în care Biden nu risipește public aceste zvonuri sporește sentimentul de irealitate. Inutil să spun că aceasta nu este tocmai o stare sănătoasă pentru „cea mai mare democrație din lume”.

Dar indiferent de detalii, s-a ajuns la o concluzie: Joe Biden a ieșit și Kamala Harris a intrat. Acest lucru este întîmpinat în prezent cu bucurie în rîndul multora din dreapta americană: Harris este un candidat slab notoriu, care este predispusă la gafe și a fost complet incapabilă să avanseze în alegerile primare democrate din 2020.

Dar nu este niciodată înțelept să-ți numeri puii electorali înainte ca aceștia să eclozeze, și cu siguranță nu în aceste vremuri extraordinare. Biden însuși a fost, de asemenea, un candidat slab notoriu (a încercat să candideze la președinție de mai multe ori și a eșuat spectaculos de fiecare dată), chiar mai predispus la gafe decît Harris, și a devenit candidatul democrat în 2020 doar ca parte a unui complot intern concertat pentru a-l opri pe Bernie Sanders. Nici Harris, nici Biden nu ar putea spera vreodată să cîștige un scrutin primar democrat cît de cît competitiv, chiar dacă viața lor ar depinde de asta. Dar, după cum am învățat în 2020, o incapacitate de bază de a cîștiga o cursă primară nu înseamnă că un candidat nu poate cîștiga apoi cursa prezidențială.

Și totuși, 2024 nu este un an care se pretează la previziuni ușoare. În decurs de puțin mai mult de o săptămînă, SUA a văzut un candidat la președinție împușcat, iar celălalt s-a retras în circumstanțe neclare. Ideea că Trump are acum o cale automată spre victorie miroase a aceeași automulțumire care l-a făcut să piardă în 2020 și care a stîrnit atîtea speranțe pentru un „val roșu” masiv în alegerile intermediare din 2022.

Dar, în timp ce este imposibil să estimăm cu încredere rezultatul alegerilor din noiembrie, viitorul foarte apropiat este destul de ușor de prezis: mai mult haos politic, paranoia și incertitudine. Decizia lui Biden de a rămîne președinte chiar dacă recunoaște acum că nu este apt pentru campania electorală pentru realegere nu este deloc sustenabilă.

Din ce în ce mai mulți republicani afirmă deja evidența: dacă nu ești suficient de sănătos pentru a candida la președinție, este clar că nu ești suficient de sănătos pentru a fi președinte. Există șanse ca o adevărată bătălie pentru înlăturarea lui Biden din Biroul Oval să fie pe cale să înceapă – fie convingîndu-l sau forțîndu-l să demisioneze „voluntar”, fie prin invocarea celui de-al 25-lea amendament. Acesta din urmă ar fi un moment de răscruce fără precedent, dar momentele de răscruce fără precedent par să fi devenit ordinare în America, în ultima vreme.

Există un vechi proverb african: atunci cînd elefanții se luptă, iarba este cea care este călcată în picioare. Este tentant să analizăm aceste mișcări ample și haotice din interiorul sistemului politic american doar din punctul de vedere al cursei politice: ce ar fi însemna pentru marii donatori dacă Biden ar fi continuat să candideze? Dar, deși acest lucru ar putea fi interesant, contextul mai larg al acestui haos este mai important. Cine este chiar la conducere în acest moment? Este Barack Obama, sau Nancy Pelosi? Este Joe Biden însuși, în ciuda tuturor semnelor contrare? Sau nu este nimeni la conducere?

Puțini par capabili să răspundă convingător la aceste întrebări și pare din ce în ce mai puțin probabil ca alegerile să rezolve această ruptură fundamentală. O victorie a lui Trump este puțin probabil să calmeze paranoia care s-a infiltrat în pereții conștiinței politice americane; o victorie a lui Harris, mai ales în acest moment, ar putea să nu fie acceptată ca legitimă de un număr foarte mare de republicani.

Așadar, deși America nu se află încă la același nivel de criză ca Uniunea Sovietică în 1991, doar ideea de a admite o paralelă pune SUA într-o lumină proastă. Este adevărat că interpretările din ”Lacul lebedelor” nu rulează încă la nesfîrșit pe CNN și MSNBC, îndemnîndu-i pe cetățenii sovietici ai Americii să rămînă calmi în timp ce tancurile urcă pe Pennsylvania Avenue. Dar credința începe cu siguranță să scadă. Unii ar putea spune că plecarea lui Biden este dovada că sistemul politic american funcționează. Dar, la fel cum ultimele luni au dovedit contrariul, să nu fiți surprinși dacă și următoarele luni vor face același lucru”. (Traducere și adaptare Bogdan Tiberiu Iacob)