Un asasinat bizar și înspăimîntător zguduie omenirea: marele politician japonez Shinzo Abe a fost ucis, aparent pentru o miză măruntă, cu două zile înaintea alegerilor parlamentare. Bizar, pentru că Japonia nu are tradiție în asemenea atentate și are o solidă cultură anti-arme de foc, exact invers decît SUA. Înspăimîntător, pentru că în spatele său ar putea sta interese geo-politice de mare calibru, care să anunțe crize planetare încă mai mari decît cea de acum.

Abe ar fi fost împușcat azi, la un miting electoral, de un bărbat japonez care stătea la 3 metri în spatele său, cu o armă artizanală. Prezumtivul asasin s-a predat fără rezistență și a explicat, sec, că era nemulțumit de el. Un eveniment cu care Japonia nu s-a mai confruntat de aproape un secol.

Tragedia a încins presa mondială, informațiile se succed cu repeziciune. Experți japonezi în arme spun că există o ciudățenie: primul foc a sunat neobișnuit, ca o cracă ruptă, în timp ce al doilea a sunat ca un foc de armă, cu degajare de fum. Aceeași armă să tragă în două moduri diferite? Alte surse spun că ucigașul ar fi susținut că, de fapt, victima sa trebuia să fie un lider religios aflat în apropierea lui Shinzo.
Presupusul ucigaș a fost identificat ca fost marinar militar, arma de elită a Japoniei, iar la locuință i s-ar fi găsit muniții. În Japonia, un om din 400 deține o armă de foc, statul avînd reguli extrem de dure în privința deținerii lor.

Prima ipoteză, evident, e că avem de a face cu un dezaxat psihic. Cum să îți manifești nemulțumirea față de un om care a ieșit din circuitul politicii? Abe nu mai e activ, nu candidează în alegerile de duminică și se afla la miting pentru a sprijini un alt candidat al Partidului Democrat-Liberal. De ce nu s-a „răcorit” asasinul pe Abe mai demult, în condițiile în care măsurile de protecție a liderilor politici sunt, în Japonia, mai relaxate decît în majoritatea statelor?

Dacă, însă, varianta asasinului bolnav psihic va cădea, ceea ce rămîne poate fi terifiant.
Începînd cu ipoteza că pe Abe l-au ucis două poziții politice ale sale deranjante pentru mulți: una mai veche, alta foarte caldă.

Politician foarte puternic, respectat și influent, cu cea mai lungă carieră de premier, Abe a șocat, totuși, țara sa în 2015, cînd a recurs la o manevră foarte ne-ortodoxă. După o vizită la Casa Albă, premierul Abe a operat politic o interpretare forțată a constituției, care permitea implicarea Japoniei în acțiuni militare strict de apărare. Abe a schimbat situația, dînd undă verde intervenției Japoniei peste hotare. La acea vreme, două treimi dintre japonezi au dezaprobat – unii chiar violent – măsura, dar Abe s-a ținut tare. Japonia făcuse un mare hatîr americanilor într-un moment cînd aceștia aveau deschise multiple fronturi de luptă cu terorismul și cu state care îl susțineau, și aveau nevoie de cît mai mulți aliați. Abe s-a dovedit un om pe gustul SUA, chiar împotriva compatrioților săi.

A doua poziționare e recentă.

La 3 zile după invazia lui Putin în Ucraina, Abe a ieșit cu un mesaj care a provocat deranj masiv în anumite cercuri înalte.
Într-un interviu pentru Fuji TV, fostul premier a declarat că a venit timpul ca SUA să anunțe fără echivoc că vor apăra militar Taiwanul de o invazie chineză și vor renunța la ambiguitatea strategică de pînă acum.

„SUA adoptă o strategie de ambiguitate, ceea ce înseamnă că pot sau nu interveni militar dacă Taiwanul este atacat”, a spus el. ”Sugerînd că poate interveni, ține China în frâu, dar, lăsînd loc și posibilității de a nu interveni, se asigură că militanții taiwanezi pentru independență nu scapă de sub control”, a spus el.

„Este timpul să renunțăm la această ambiguitate. Oamenii din Taiwan împărtășesc valorile noastre universale, așa că SUA ar trebui să renunțe categoric la ambiguitate”, a spus el.
Abe a adăugat că „o problemă a Taiwanului devine o problemă a Japoniei”, explicând că insula cea mai vestică locuită a Japoniei, Yonaguni, se află la doar 110 km de insula principală a Taiwanului. ”Dacă China ar declanșa o operațiune miitară, ar căuta mai întâi să stabilească superioritatea aeriană și maritimă în jurul Taiwanului”, a spus el.
„Iar dacă și-ar asigura o superioritate aeriană largă, ar acoperi și spațiul aerian al Japoniei. China ar desfășura operațiuni militare maritime care ar afecta apele teritoriale ale Japoniei, sau cel puțin zona noastră economică exclusivă”.

Fostul premier a propus, de asemenea, găzduirea de arme nucleare americane în Japonia.

„În NATO, Germania, Belgia, Țările de Jos și Italia participă la partajarea nucleară, găzduind arme nucleare americane”, a spus el.
„Trebuie să înțelegem cum este menținută securitatea în întreaga lume și să nu considerăm tabu să avem o discuție deschisă”.

Japonia, victima atacurilor nucleare de la Hiroshima și Nagasaki, a aderat de zeci de ani la trei principii non-nucleare – jurând că nici nu va deține, nici nu va produce arme nucleare și nici nu va permite introducerea lor pe teritoriul japonez. Un acord de partajare nucleară cu SUA ar fi o schimbare majoră de politică și s-ar putea confrunta cu o respingere națională semnificativă.

Cuvintele lui Abe veneau la acea vreme, după cum arăta publicația japoneză Nikkei, pe fondul invaziei Ucrainei de către Rusia și în timp ce țările din Indo-Pacific se gîndeau dacă măsurile actuale de descurajare sunt suficiente pentru a împiedica China să ia măsuri în strâmtoarea Taiwan. Despre situația din Ucraina, Abe a spus: „Poziția Japoniei este clară în sensul că acțiunile violente ale Rusiei nu pot fi tolerate. Împreună cu SUA și G-7, trebuie să susținem Ucraina în diferite moduri”.

Pozițiile lui Abe din februarie ridică două chestiuni nu deranjante, ci de-a dreptul explozive pentru China: poziționarea SUA fără echivoc de partea Taiwan din punct de vedere militar și plasarea de arme nucleare în coasta statutul chinez.

Să nu uităm și că Abe, premier în exercițiu la acea vreme, a fost primul lider mondial care a acuzat public că virusul Covid provine din China, în mai 2020, provocînd replici iritate ale Beijingului.

Asasinarea lui Abe într-un profund context politico-electoral poate reprezenta un semnal clar că Japonia ar trebui să abadoneze rapid ideile ”nesănătoase”.

În 1978, un asemenea semnal s-a dat Italiei prin asasinarea reputatului politician, fostul premier de dreapta Aldo Moro, într-un moment cînd, grație eforturilor acestuia, era mai aproape ca oricînd momentul cooptării istorice la guvernare a Partidului Comunist Italian. O chestie deloc pe placul occidentalilor, din cauza conexiunilor comuniștilor italieni cu Moscova. Răpirea și asasinarea lui Moro de către așa-ziși teroriști nu a reprezentat decît o acoperire străvezie.

Iar dacă acum s-a dorit să se dea un semnal atît de violent, cu asasinarea lui Abe, înseamnă că Taiwanul chiar e o țintă, într-un viitor destul de apropiat.
E doar o ipoteză, dar evoluția evenimentelor de după tragedia de azi e obligatoriu de urmărit în perioada care urmează, pentru că ar putea fi în joc mize geo-politice imense. (Bogdan Tiberiu IACOB)