Traian Băsescu a fost comparat în mai multe rînduri, de către adversari ori observatori politici, cu Vladimir Putin, fostul/actual boss de la Kremlin părînd să exercite o atracție magică asupra președintelui român. Într-adevăr, la o analiză atentă, există multe direcții de acțiune ale regimului Băsescu ce pot fi considerate de inspirație putiniană, motiv pentru Emil Constantinescu să declare, spre exemplu, că politica lui Băsescu e o copie caricaturală a politici rusești.

Constantinescu: ”Băsescu vrea să fie premier, în 2014”
Într-un dialog recent cu Inpolitics, Constantinescu și-a manifestat certitudinea că Băsescu va încerca, în 2014, după ce își va fi epuizat al doilea mandat, să preia șefia guvernului, la fel cum a făcut Putin, Asta, dacă nu cumva se va apuca să modifice Constituția pentru a obține un al treilea mandat, la fel cum și Putin dă de înțeles că vrea să revină a treia oară la Kremlin. Dacă e să vorbim de felul în care Băsescu se inspiră de la Moscova, trebuie să ne oprim atenția, însă, asupra unor aspecte încă și mai interesante, care țin de domeniile economic și social. Am putea avea veritabile revelații și am înțelege cîteva direcții de acțiune pentru viitor ale actualei guvernări.

Primul pas al planului: Guvernul Boc se pune cu răul pe cetățean
Guvernul Boc trage din toate pozițiile, în ultima vreme, asupra unor beneficii sociale, în sensul eliminării sau reducerii lor drastice. Unele măsuri sunt deja bătute în cuie, altele sunt încă în stadiul de proiect. Între acestea se numără tăierea pensiilor nesimțite, deși nu e clar cine sunt, cu precizie, ”nesimțiții” de beneficiari sau de ce nu se regăsesc între ei și angajații serviciilor secrete; acordarea selectivă a alocațiilor pentru copii; eliminarea, practic, a burselor de merit pentru elevi prin plasarea lor în sarcina primăriilor; eliminarea fondurilor pentru deplasarea elevilor sau a studenţilor care învaţă în altă localitate decât cea de domiciliu; eliminarea sporurilor profesorilor universitari; impozitarea tuturor pensiilor; impozitarea veniturilor persoanelor cu dizabilități; reducerea cu 50% a pensiilor în caz de pensionare anticipată; reducerea plafonelor la ajutorul pentru încălzire și lista ar putea continua.

Pasul doi: proiectele sociale ale Elenei Udrea
În paralel cu aceste lovituri administrate păturilor necăjite ale societății, au loc, însă, mișcări de alt tip, să le zicem compensatoriu. Spre exemplu, prin vîrful de lance Elena Udrea, ministrul Dezvoltării Regionale și al Turismului, se pregătesc și se aplică programe precum: includerea locuinţelor ANL în „Prima casă”, programul de construcţie „Renaşterea satului românesc – 10 de case pentru specialişti”, programul de reabilitare a termică a locuinţelor etc. Elena Udrea explică, pe blogul propriu, faptul că, prin asemenea programe, ”ministerul Dezvoltării contribuie decisiv la lansarea investiţiilor publice şi la dinamizarea sectorului construcţiilor. Şi astfel, ajutăm la crearea de locuri de muncă(…) La fel şi prin reabilitarea termică. Şi acest program, la rândul lui, înseamnă activitate în construcţii şi locuri de muncă. După cum şi prin programul „10 case pentru specialiştii din mediul rural” – ţinta este 25.000 de case care să acopere toate comunele din România. Şi aici, câştigul este nu numai pe termen lung – dezvoltarea satului, prin stimularea unor tineri, bine pregătiţi lor să se stabilească la sat. Există şi un important beneficiul imediat: construcţia celor 25.000 de case antrenează activitatea economică pe plan local şi atrage muncitori”.

Proiectele Elenei Udrea au fost inventate la Moscova
Ce legătură au, însă, măsurile mai sus pomenite ale Guvernului cu masivul pachet de programe pe care îl pregătește Elena Udrea? Răspunsul îl găsim la Moscova. În 2005, în mandatul prezidențial al lui Putin, s-a demarat un amplu program național de lichidare a unor beneficii sociale de care se bucurau pensionarii, văduvele, elevii, veteranii de război, handicapații, bolnavii incurabili șamd, pe motiv că acestea reprezentau o moștenire a regimului sovietic. Între aceste beneficii se numărau gratuitate la transport (autobuz, metrou, tren), gratuitatea la doua curse de avion pe rute interne, dreptul la o operație gratuită pe an, la consultație și medicamente gratuite etc.

Evident, toate aceste decizii aveau să creeze mari tensiuni și nemulțumiri sociale, dar Putin avea ”antidotul” pregătit: proiecte sociale la nivel național în domeniile educației, sănătății, agriculturii, construcțiilor de locuințe etc. De aplicarea acestora s-a ocupat nimeni altul decît Dmitri Medvedev, actualul președinte, ajutat de ministrul pentru Dezvoltarea Regionala, Dmitri Kozak (pînă și denumirea funcțiilor seamănă, nu-i așa?).

La fel ca Elena Udrea azi, Medvedev explica, la vremea respectivă, că „proiectele naționale”- care au beneficiat de bugete enorme – constituiau „investiții in oameni” și duceau la crearea de locuri de muncă șamd. Prin aceste proiecte s-au consumat fonduri de zeci de miliarde de dolari în doar cîțiva ani, dar nu a trecut mult timp pînă cînd au apărut și marile întrebări: unde s-au topit, exact, banii respectivi?

Răspunsul e simplu: în buzunarele acelor oligarhi care l-au sprijinit pe Putin să ajungă la Kremlin și care au primit spre executare celebrele ”proiecte naționale”. Opoziția rusă a început să arate, tot mai des, că ”proiectele naționale” erau, de fapt, doar niște perdele de fum electorale, care mascau dezastrul economico-social, sărăcia în creștere din Rusia. După cum evidenția într-un material de acum cîțiva ani analistul Vladimir Alexe, presa rusă a dezvăluit, spre exemplu, că 22 dintre ”proiectele naționale” în domeniul imobiliar sfîrșiseră prin a deveni unele de lux, construite cu fonduri federale, dar și cu participarea unor giganți privați. (La fel cum Udrea invocă tot mai des, azi, parteneriate stat-privat pentru realizarea a diverse obiective: stațiuni de lux, terenuri de golf, muzeu Guggenheim etc).

Pe cine îmbogățesc marile proiecte sociale?
Așa s-a ajuns ca „proiecte naționale” destinate rusului obișnuit să devină „orașe ale milionarilor”, precum: „Rublevo-Arhanghelskoe”, „Northern Valley”, „Konaia Lahta” etc. Lucrurile nu au stat diferit nici în agricultură sau în sănătate publică. Seamănă, cumva, toate acestea cu proiectul Elenei Udrea privind vînzărea către chiriași, la preț redus, a locuințelor ANL, în numele sprijinirii tinerilor? Sigur că da, pentru că ”tinerii” care au beneficiat de locuințele ANL sunt, în majoritatea lor, politicieni și odrasle ale acestora, afaceriști, vedete etc. La fel ca în cazul proiectelor sociale rusești, care au îmbogățit și mai mult oligarhii ruși, și în spatele proiectelor pe care guvernul Boc le derulează, mai ales prin ministerul Elenei Udrea, se află firmele, de construcții și nu numai, ale marilor susținători financiari ai PDL.

În fapt, măsurile de reducere a ajutoarelor sociale pentru cetățeni preconizate de guvernul Boc sunt, adesea, doar modalități de scurtcircuitare a relației stat-cetățean, prin interpunerea, la mijoc, a oligarhului de partid, care devine principalul beneficiar al fondurilor guvernamentale. Cu ani în urmă, premierul în exercițiu Radu Vasile emitea constatarea că, în România, ”nu a mai rămas mare lucru de furat”. Răspunsul e că a mai rămas destul, dar e nevoie de metode mult mai rafinate. (Bogdan Tiberiu Iacob)