Este un adevărat fenomen. Care nu poate scăpa nesemnalat. Modul în care liberalii îşi schimbă opiniile este uluitor. Şi la fel de uluitor este şi mecanismul prin care se întâmplă acest lucru. Este un fel de gimnastică a minţii. Şi a supunerii. Dacă astăzi vârful partidului semnalizează dreapta, atunci, în câteva secunde, totul se mişcă la dreapta. Sau la stânga. Sau în zig-zag. PNL a devenit un partid al unanimităţii. A fost lovit de acest blestem. Cazul Marian Munteanu a fost doar ultima dovadă. Sau penultima.
De fapt, penultima. Pentru că ultima demonstraţie de disciplină de tip „cazon” este Predoiu. Să recapitulăm! Se pregătesc alegerile locale. Se pregăteşte cea mai importantă desemnare. Cea pentru capitală. Se ştie! Cine ia capitală, poate lua totul. Inclusiv, mai târziu, parlamentarele. Este a doua poziţiei în stat. Cea de primar general. După poziţia preşedintelui. Iar PNL decide. Să-l numească pe un anume domn Buşoi. Un personaj politic care nu are nici în clin nici în mânecă cu Bucureştiul. Şi care nu poate fi niciodată perceput de bucureşteni drept unul de-al lor. Şi, în plus, un politician îndoit. De la mijloc. Lipsit de personalitate. Dovedit drept un yesman.
După un timp, devine clar. Cristian Buşoi nu poate lua capitala. Nici măcar de degetul mic. De la picior. Şi atunci, vârful inteligent al partidului intră în fibrilaţii. Trebuie ales un altul. Şi este ales tot un politician. De asta dată pur-sânge. Un om cunoscut drept luptător. Ludovic Orban. Şi încearcă şi acesta să urce Golgota. Nu se ştie dacă ar fi avut succes sau nu. Poate că da. Sau poate că nu. Dar drumul său este barat. De DNA. Sub un pretext oarecare. În faţa căruia, nimeni de la PNL nu mişcă în front. Pentru că, nu-i aşa? Partidul trebuia să se conformeze principiilor pe care le-a tot enunţat. Conform cărora orice face DNA trebuie executat. Până la proba contrarie. Iar proba contrarie, dacă se produce, este, hăt, după alegeri. Aşa că Ludovic Orban iese din schemă.
Cristian Buşoi a fost promovat drept candidat pentru cel mai important obiectiv local. Pentru capitală. A fost promovat în unanimitate. A fost scos din schemă. În unanimitate. În locul său a fost pus Ludovic Orban. În unanimitate. A ieşit din schemă. În unanimitate. Şi, ce să vezi? În înţelepciunea lor, liberalii au ales un om din afara partidului. Un lider al societăţii civile. Pe Marian Munteanu. L-au ales în unanimitate. După zece zile, l-au scos din schemă. Cum? În unanimitate.
Această blestemată unanimitate a caracterizat mai mulţi ani PDL-ul. PDL-ul lui Traian Băsescu. Iar unanimitatea a dus acest partid unde l-a dus. Dacă nu-l salva o lege tâmpită, a votului uninominal, ieşea total PDL-ul din Parlamentul României. Pardon! Cu o singură excepţie. Un deputat de Diaspora. Săltat ulterior de DNA.
În mod normal, PDL ieşea din orice schemă politică. Dacă nu ar fi existat un proiect. Proiectul Marelui Partid Naţional Liberal. Adică, al dreptei unificate. A fost şi nu a fost să fie. Aparent, dreapta s-a unificat. În realitate, s-a scindat. Efectul Marelui Partid Naţional Liberal a fost, în esenţa lui, egal cu zero. Cu excepţia unui detaliu. Partidul a reuşit să promoveze un preşedinte. Un preşedinte care, însă, nu se revendică decât formal din PNL.
Din punct de vedere politic, dintr-o perspectivă liberală, eşecul este total. Am uitat să precizez! Toate deciziile de mai sus s-au luat cam după aceeaşi regulă. A unanimităţii.
Din atât de multă unanimitate s-a născut o situaţia cu totul şi cu totul neobişnuită. În mod cert, unică în istoria României. Nu ştiu dacă nu cumva şi în istoria lumii. Un partid, considerat a fi de importanţă naţională, schimbă, în mare viteză şi într-o deplină unanimitate, trei candidaţi pentru cea mai importantă demnitate a ţării, după cea prezidenţiala. Şi tot în unanimitate numeşte un al patrulea candidat. De această dată în persoana lui Cătălin Predoiu. Şi acum ce urmează? Ce va ieşi din această atitudine de yesman a liberalilor? Şi din această unanimitate? Va ieşi cumva un primar general?
Blestemata unanimitate face victime. Acum, în ceea ce priveşte PNL. La fel cum, data trecută, a făcut victime la PDL. Singurul rezultat al unanimităţii este eşecul. La fel cum eşec scrie pe orice atitudine de tip yesman pe care ar putea-o adopta liberalii. Şi au adoptat-o.
Nu persoana lui Cătălin Predoiu contează în acest moment. Şi nu performanţele sau contraperformanţele sale politice sunt în discuţie. Deşi, şi asta ar fi o discuţie. Ca şi personalitatea sa. Cătălin Predoiu va pierde Primăria Generală a Capitalei dintr-un cu totul alt motiv. O va pierde pentru că PNL, prin cameleonism, şi-a pierdut culoarea. Iar liberalii, devenind yesmani, şi-au pierdut personalitatea. Sunt două lucruri care nu pot rămâne nesancţionate de către electorat. Iar electoratul din Bucureşti este suficient de sofisticat pentru a-i plesni pe liberali.
Şi, iată cum, răspundem negativ la ambele întrebări din titlu. (Sorin Roșca Stănescu)