Bine e ca un autobuz, fie şi cu un singur pasager (o doamnă curajoasă) sau uneori cu doi pasageri (un cuplu dintr-o altă epocă), din cauza închiderii activităţii, a vieţii, a economiei, a distanţării sociale obligatorii, să fie condus de un şofer profesionist, de un şofer care şi-a luat carnetul regulamentar, şi nu contra cost, pe pile, cu mită, şi care poate face dovada unei minime experienţe absolut necesare. Minimele condiţii sunt cu atât mai imperios necesare pentru acelaşi autobuz plin de pasageri, într-o vineri după-amiază în Bucureşti, când străzile nu sunt goale din cauză de pandemie şi stare de urgenţă.
Aceleaşi criterii se impun încă mai acut pentru un director de spital de boli infecţioase, pentru un ministru al Sănătăţii, pentru un prim-ministru al unui guvern ultraminoritar născut cu forcepsul (cu votul „dalmaţienilor” şi al presupuşilor adversari PSD) şi chiar pentru un preşedinte de Republică „ţinut în viaţă (politică – n.n.) artificial” – Cozmin Guşă („Klaus Iohannis nu este un preşedinte bun pentru România, nu a fost nici în primul mandat, nici acum. Este ţinut în viaţă artificial, el având, de fapt, un scor politic foarte slab. Având în vedere împotmolirea lui Iohannis în gestionarea României, este posibilă, în toamnă, suspendarea sa din funcţie, aceasta fiind chiar o necesitate pentru reaşezarea unei ţări căzute în haos. La aceste schimbări se vor implica şi structurile de forţă pentru că acţiunea lor va fi fundamentală pentru interesul naţional” – Cozmin Guşă, Ziua News, 24.04.2020). Să ne reamintim : Cozmin Guşă e cel care a ţinut un discurs funebru remarcat la înmormântarea generalului Iulian Vlad, ultimul şef al Securităţii.
Cozmin Guşă a fost înlăturat (probabil, brutal) din managementul Realităţii TV, rebotezată Realitatea Plus (cine e patronul de ultim recurs al Realităţii şi al multor alte oficine media, nu e cazul să ne mai întrebăm). Împreună cu Guşă au fost demişi (sau şi-au dat demisia ?) realizatorii Denise Rifai şi Octavian Hoandră. Situaţia acestora nu a fost cu adevărat clarificată public, deşi ei au comentat-o în fel şi chip. Acum două zile (23.04.2020), „coşmarul lui Iohannis a fost redus la tăcere” (Valentin Busuioc, luju.ro, 24.04.2020). Este vorba de închiderea site-ului sibian Justiţiarul, condus de Marius Albin Marinescu, adversar politic direct (PNŢCD) al fostului primar de Sibiu şi de departe cel mai serios critic al sibianului sas şi preşedinte improbabil. „Justiţiarul.ro este o publicaţie cu renume în breaslă, activă încă din 2006 (vezi facsimil 3), şi care a publicat dezvăluirile în urma cărora familia Iohannis a pierdut cele două imobile dobândite cu acte false” (idem). Sorin Grindeanu, penibilul fost prim-ministru PSD, director ANCOM, cu un salariu de 35 000 lei începând din 2019 (hotnews.ro, 13 decembrie 2018), îşi arată în sfârşit micimea securistoidă (vezi în continuare) şi calificarea de cenzor amator : „Miercuri seară, în zi de sărbătoare pentru români, Agenţia Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), instituţie controlată de un serviciu secret al României, a blocat vizualizarea publicaţiei „Justiţiarul”, fără să se atenţioneze conducerea publicaţiei” (Prof. Corvin Lupu, „Protest faţă de blocarea de către autorităţile din România a publicaţiei „Justiţiarul”, activenews.ro, 24.04.2020).
La vremuri de pandemie şi de stare de urgenţă, de ordonanţe militare, de Grup de Comunicare Strategică (sună tare !), bine e ca omul potrivit să fie la locul potrivit. Şi amatorilor, impostorilor, ariviştilor le sunt întotdeauna preferabili profesioniştii, oamenii cu morală şi cu frică de Dumnezeu. Dar la noi, cum ştiu şi copiii, lucrurile stau puţin altfel. După 1989, sub şocul prelungit al Revoluţiei, al schimbării de lume în orice caz, am avut cel mai mare număr de preoţi şi de călugări pe cap de locuitor din Europa, inginerii şi-au schimbat meseria şi s-au făcut ziarişti, „atleţi ai democraţiei”. Pentru că industria fostă comunistă era doar un morman de fiare vechi (Petre Roman) şi agricultura era încurcată de lipsa dreptului de proprietate. Şi cei care nu aveau nici o meserie dar se pretindeau activişti profesionişti foşti sau activişti amatori recenţi s-au făcut oameni politici. Pentru că începuse acumularea primitivă de capital. Cea mai scurtă cale spre îmbogăţire a fost şi încă mai este cariera politică.
Doctorii, inginerii, asistentele, agronomii, meseriaşii cu înaltă calificare au plecat cu miile, cu sutele de mii. La fel au plecat la studii înalte sute de mii dintre tinerii cei mai dotaţi. În ţară au rămas preoţii, călugării de după ’90, ziariştii (mulţi foşti ingineri), politicienii, procurorii şi miliţienii, pseudoculturalii şi aproape toţi securiştii. Visul mamei române a devenit acela de a-şi vedea odrasla lucrător la SRI sau la un alt serviciu special. Au rămas pe loc şi pensionarii, săracii, şi mai ales toate pensiile speciale. Şi foarte mulţi „specialişti” în cules de căpşuni şi sparanghel, pe care până la urmă i-am furnizat cu milioanele întregii Europe vestice. Ca şi pe şuţii profesionişti, pe cerşetorii experţi în zone de lux din Paris, Londra, New York, şi pe fetele vesele. Ultimii 30 de ani sociali şi economici îşi aşteapta răbdători arhiviştii, cercetătorii şi istoricii liberi, netimoraţi de cenzura politico-miliţienească.
În aceiaşi ani, în ultimii 30 de după încetarea Războiului Rece şi de după căderea comunismului, alţii au luat-o, economic şi civilizaţional, în sus. Vietnamul, Filipinele sau Nigeria, ţări cu care ne puteam compara în 1989, au demarat o creştere uluitoare. Astfel, după o proiecţie a PwC din 2015 (The World in 2050. Will the shift in global economic power continue ?, PWC, UK, 2015, www.pwc.com), Vietnamul, care ocupa deja în 2016 locul 32 în topul economic al ţărilor lumii, va ajunge în 2050 pe locul 20 (o creştere medie anuală estimată la 5,1 %) ; Filipinele va urca de pe locul 28 în 2016 pe locul 19 în 2050 (o creştere medie anuală de 4,3 %) ; şi la fel Nigeria, de pe locul 22 în 2016 va urca pe locul 14 în 2050 (o creştere medie anuală de 4,2 %).
Integrarea noastră în structurile economice şi militare euroatlantice, prin UE şi NATO, n-ar fi trebuit să ne blocheze în statutul nefericit, dezastruos de colonie (Ilie Şerbănescu a scris mult pe acest subiect, a publicat şi cărţi). Mai mult, integrarea noastră în UE şi în NATO nu trebuia să ne anuleze, aşa cum se întâmplă de ani de zile, capacitatea de a negocia, de a face comerţ cu restul lumii. Cu China, cu Rusia, cu India şi, în general, cu toate statele lumii. Cu multe avem relaţii diplomatice încă de pe vremea lui Ceauşescu şi chiar a lui Dej, avem ambasade, legaţii şi consulate care se dovedesc inutil costisitoare, avantajoase doar pentru cei care le populează, dacă nu sunt dublate şi de relaţii comerciale, de relaţii economice.
Tot după previziunile PwC, în 2050, PIB-ul Chinei va depăşi cu mult PIB-ul SUA, adică va fi de 50 de mii de miliarde de dolari faţă de 34 de mii de miliarde. De ce SUA poate avea relaţii extinse enorme cu China, dar România, vechi prieten al Chinei (România ar fi înlesnit normalizarea relaţiilor sino-americane), trebuie să se ţină departe de China şi să ia prea în serios denigrările propagandistice ale preşedintelui Trump la adresa Chinei ? Clasa politică din România, cu preşedintele Iohannis în primul rând, e a românilor sau a aşa-numiţilor noştri parteneri ? În următorii 30 de ani prognoza arată că SUA va fi depăşită nu numai de China, ci şi de India. Iar Indonezia, Brazilia, Rusia şi Mexicul ar depăşi Japonia, Germania şi Marea Britanie. Noi mergem numai cu trecutul glorios sau suntem atenţi şi la mişcările viitorului ?
România continuă să fie condusă de o gerontocraţie invizibilă (tarabostes, străbunul model dacic), vechi cadre active în vechiul regim de dictatură. Adică o mare parte a pensiilor speciale. Întrebare de 1 000 de puncte : după criza care abia începe, vor mai putea fi plătite pensiile speciale ? Şi încă una : vor fi aruncate în aer aceste faimoase pensii speciale de o inevitabilă inflaţie galopantă ? Mulţi experţi prevăd inflaţie în toată lumea după aruncarea pe piaţă a unor sume colosale, destui nu-i dau şanse de supravieţuire monedei euro, cel puţin în forma ei actuală.
Şoferul actual al autobuzului România, Klaus Iohannis, şi scamatorii care l-au adus pe scaunul din faţă au toate calităţile „normale” ca să ne ducă în şanţ. Se vor confirma măcar o dată previziunile supraexpusului „consultant” Cozmin Guşă ? (Petru Romoşan)