Alegerile locale 2012 au loc sub semnul unei ciudățenii maxime, ca să nu spunem al unei fraude de proporții naționale. Mai precis, comparînd datele oficiale, rezultă că astăzi sunt așteptați la urne MAI MULȚI alegători decît la alegerile europarlamentare din iunie 2009.

Să vedem cifrele concrete: în 2009, la europarlamentare, pe listele electorale apăreau 18.237.627 alegători, organizați în 18.317 secții de votare, dintre care 190 se aflau în străinatate.

În 2012, astăzi, sunt așteptați la vot 18.315.880 de alegători români, cărora li se adaugă 37.704 cetăţeni ai UE cu drept de vot care se află în evidenţele Oficiului Român pentru Imigrări şi au domiciliul sau reşedinţa în localităţi din România.
Făcînd abstracție de cetățenii UE, rezultă că alegătorii s-au înmulțit cu 78.253 de oameni față de acum trei ani.

Nimic rău în asta, dacă nu ar fi micul hop al recensămîntului din 2011, care a relevat scăderea populației pînă la nivelul de 19.042.936 de oameni, populație stabilă, plus 910.264 persoane plecate pe perioade îndelungate din țară. Total 19.953.200.

Or, se știe că numărul tinerilor fără drept de vot este, în România, de cca. 3,8-4 milioane, ceea ce ar da un total de nici 16 milioane de alegători.

După recensămîntul din toamnă, reprezentanții guvernării Boc au declarat public în mai multe rînduri că noile alegeri vor fi organizate pe baza datelor acestuia.
În prefectura București, spre exemplu, potrivit informațiilor Inpolitics, acum 10 zile încă se mai așteptau datele respective, pentru a se întocmi listele electorale.
Brusc, cineva, undeva, a decis să se lase totul baltă, și să se folosească datele recensămîntului din 2002, cînd România avea 21.698.181 locuitori.

Unul dintre miniștrii care vorbeau acum cîteva luni despre folosirea în alegeri a noilor date, Sulfina Barbu, a declarat azi, pentru Inpolitics, că din informațiile sale, s-a decis renunțarea la folosirea noilor date pe motiv că ”Institutul Național de Statistică nu a reușit pînă acum validarea rezultatelor anunțate la finele anului trecut. Ei spun că numărătoarea arată, într-adevăr, o scădere importantă a populației, dar nu s-ar fi reușit pînă acum verificarea riguroasă a datelor respective și că aceasta ar fi gata abia în toamnă, așa că se vor folosi vechile date”. Fostul ministru recunoaște că acest lucru poate însemna o viciere gravă a rezultatelor votului ”pentru că una înseamnă, să zicem, 10% dintr-un număr de alegători, și alta dintr-un alt număr, mai mic ori mai mare, unele partide ar putea fi avantajate, iar altele dezavantajate de acest lucru”.

Situația este halucinantă, pentru că aici nu vorbim de litera și spiritul legii, precum în alte cazuri, ci vorbim de o masă cuantificabilă fizic, care nu mai există, pur și simplu. Imaginați-vă, bunăoară, că România ar anunța participarea la operațiunile militare din Irak cu 500 de soldați, dar numai în acte, pentru că în realitate nu ar mai exista disponibilități în acest sens. Oare ce mutră ar face americanii?

În concluzie, indiferent ce motivații legale s-ar găsi, un lucru e cert: în acest moment, pe liste apar peste două milioane de români care nu mai există, de fapt.

E exclus ca, peste vară, INS să-și prezinte public scuze și să spună că, după verificări minuțioase, s-a constat că populația României nu a scăzut, ci, dimpotrivă, a crescut.
Deocamdată, așa stau însă lucrurile, conform informațiilor oficiale, și cineva va trebui, la un moment dat, să dea explicații publice în acest sens. Mai ales că, interesant de observat, decizia de renunțare la datele recensămîntului de anul trecut nu a fost comunicată public de niciun oficial, în ultimele zile.
Ceea ce ar putea spune multe, credem noi. (Bogdan Tiberiu Iacob)