Jurnalista Floriana Jucan a reușit, recent, performanța de a-l intervieva, la Paris, pe fostul secretar general al ONU, egipteanul Boutros Boutros Ghali, în prezent președinte al Comisiei Naționale pentru Drepturile Omului, care i-a vorbit despre viitorul Egiptului, în lumina evenimentelor care au zguduit și continuă să zguduie Africa.

Principalul mesaj al fostului lider al ONU este neobișnuit de direct și de pragmatic: țara sa nu are drept urgență implementarea democrației, așa cum e înțeleasă ea în Occident, ci asigurarea apei, hranei și habitatului pentru un stat uriaș a cărui suprafață e, aproape total, un deșert.

Astfel, vorbind despre tranziția din Egipt, Ghali spune: ”Sper că aceasta va avea loc, că va fi pacifistă, că va da naştere unui Egipt mai tânăr, că va aborda probleme extrem de complexe ale acestei ţări. Ţin să vă aduc aminte că vom fi, în câţiva ani, 100 de milioane de locuitori, care ocupa doar 5% din teritoriu, 85% fiind deşert. Deci iată o primă problemă, explozia demografică. O a doua problemă este cea a apei. Avem ca sursă unică fluviul Nil. Şi riveranii Nilului au nevoie de apa fluviului. Apa va fi o problemă foarte importantă. Deci tineretul care va conduce această ţară în următorii 10 ani va avea probleme extrem de grave de tratat şi sper că va avea înţelepciunea de a găsi soluţii la toate aceste probleme care domină ţara mea”.

Diplomatul egiptean mai spune că pe continentul african vorbim mai degrabă de o democrație tribală decît de una în sensul clasic, o etichetă destul de dură, dar lucidă: ”Democraţia occidentală nu poate funcţiona în trei sferturi dintre ţările din lume. Ea nu funcţionează în Africa, unde există o altă democraţie, democraţia tribală. Ea nu funcţionează în anumite ţări unde sunt prezente mai multe religii, diferite secte, de o manieră diferită, cum e in Liban. Nu putem spune că Nepalul este un stat democratic, dar are un reprezentant care este preşedintele maronit, şeful Parlamentului este un preşedinte sunit, şeful Guvernului este un tot un sunit. Şi diferite alte religii sau secte au reprezentanţi în Cabinet. Nu putem spune că este o democraţie, însă este o democraţie, desigur una diferită de cea din engleză, franceză sau italiană”. Mai multe citiți aici.