CURS VALUTAR
Clubul Roman de Presa a supus, duminica, spre dezbatere, o propunere de reglementare a relatiilor profesionale dintre patronatele din mass-media, editori si jurnalisti. In imagine, directorul cotidianului Ziua, Sorin Rosca Stanescu

Bubuie axa Lazăr-Iohannis

0 comentarii / 652 vizualizări / 25 octombrie 2018

Tudorel Toader le-a dat lovitura. Nimicitoare. Raportul său nu este doar despre procurorul general Augustin Lazăr. Ci și despre președintele României, Klaus Iohannis. Ambii au fost prinși cu mâța în sac. Lazăr, când și-a depus dosarul pentru a deveni procuror general, a avut la inventar un minus și un plus. Minus – calificativul obligatoriu. Plus – un mesaj scris despre Klaus Iohannis. Iar președintele s-a făcut că nu vede nici una, nici alta.
Scandalul cel mai puternic al acestor zile nu este generat, așa cum pare, de concluziile la care a ajuns ministrul Justiției și de solicitarea pe care acesta o face privind revocarea lui Augustin Lazăr din funcția de procuror general al României. În definitiv, acest rezultat era previzibil. Scandalul adevărat se propagă însă într-o direcție total surprinzătoare. Spre Palatul Cotroceni. Spre Klaus Iohannis însuși.
Din dosar, atunci când Iohannis a semnat decretul de numire, lipsea o piesă indispensabilă. Dovada că Augustin Lazăr fusese analizat profesional și obținuse calificativul „foarte bine”. La acea dată, Augustin Lazăr nu a avut niciun calificativ. Pur și simplu nu avea ce să depună la dosar. Ministrul care l-a propus, faimoasa doamnă Prună, nu avea dreptul să-l desemneze în aceste condiții. Dar a făcut-o. Secția pentru procurori a CSM avea obligația să observe absența acestui document și să constate că domnul Augustin Lazăr nu întrunea condițiile pentru a fi numit procuror general al României. În consecință, trebuia să dea un aviz negativ. Dar a avizat pozitiv. Și, la capătul drumului, președintele Klaus Iohannis, analizând dosarul, trebuia să constate că nu sunt întrunite toate elementele legale pentru a putea da decretul de numire al lui Augustin Lazăr. În caz contrar, trebuia să refuze. Dar președintele l-a numit. Pe tot acest traseu, după cum ne demonstrează ministrul Justiției, Tudorel Toader, legea a fost încălcată.
Se pune desigur întrebarea de ce instituția prezidențială a suferit în acest caz de orbul găinii. Este o simplă greșeală imputabilă și ea? Sau este o greșeală intenționată? Răspunsul la această întrebare extrem de importantă ni-l oferă o ciudată coincidență. În timp ce calificativul în urma unei evaluări lipsea de la dosar, altceva era pus în loc. O piesă care îl viza direct și personal pe președintele Klaus Iohannis. Augustin Lazăr a introdus în dosar un document, care demonstra că el, pe când era procuror general al Parchetului Alba, a pus capăt statutului de cercetat penal, pe care Klaus Iohannis l-a avut câțiva ani la rând. A făcut-o pentru a obține recunoștința președintelui și numirea sa prin decret? Sau pentru a-i arăta pisica? Poate că ambele explicații sunt valabile.
Contextul era destul de tulbure. Printr-o mișcare fulgerătoare, Laura Codruța Kovesi, pe atunci șefă a Direcției Naționale Anticorupție, i-a făcut un dosar lui Tiberiu Nițu, care, pe vremea aceea, era procuror general. Pentru că folosise în interes personal mașina și șoferul instituției. Astăzi, Justiția a stabilit în mod definitiv că Tiberiu Nițu era nevinovat. În paranteză fie spus, Laura Codruța Kovesi a omis să-și facă un autodenunț atunci când a plecat în concediu în străinătate gardată fiind de un SPP-ist plătit din bani publici. Tiberiu Nițu trebuia măturat pentru a i se face loc lui Augustin Lazăr, un om din interiorul sistemului. Pe atunci, binomul juca pe cai mari iar statul paralel călărea în toată regula statul român.
După ce i s-a arătat pisica și i-a fost cumpărată favoarea, demonstrându-i-se că din „penal” ajunsese „nepenal” grație lui Augustin Lazăr, președintele Klaus Iohannis a semnat ca primarul decretul de numire a noului procuror general. Asta mi se pare a fi adevărata bombă. Și asta este ceea ce ar trebui cu adevărat cercetat. Cu atât mai mult cu cât președintele Klaus Iohannis nu era la prima operațiune de acest gen. După ce i-a fost închis un alt dosar de către președinta Înaltei Curți, Livia Stanciu, el i-a răsplătit această favoare, tot în calitate de președinte al României, desemnând-o judecător al Curții Constituționale. O mână o spală pe alta. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *