Considerat unul dintre cele mai misterioase personaje post-decembriste, Mugur Isărescu s-a remarcat întotdeauna prin discreția lui profundă. Tăcut, lunecos și discret, un contrast nu neapărat rău, în raport cu palavragii lideri politici ai vremii. E adevărat, tocmai exagerata muțenie i s-a reproșat adesea, mai ales în privința unor probleme importante. De scurtă vreme, însă, Isărescu dă semne de profundă schimbare în atitudine și asta, culmea, exact cînd, teoretic, nu mai e cazul. O schimbare care întărește zvonurile că omul se pregătește de zor pentru candidatura la președinție.

Cum spuneam, Isărescu a ales postura omului politicos, discret și amabil, care încearcă să nu supere pe nimeni de la înălțimea, totuși, a unei funcții foarte grele. A devenit celebru pentru faptul că îl apuca discreția în momente dificile pentru țară, economic vorbind, iar cînd își deschidea gura, totuși, o făcea ”post-mortem”, cînd faptele erau deja istorie.
Prin 2009-2010, bunăoară, Isărescu tăcea mîlc în fața măsurilor de austeritate anunțate de guvernul Boc și de președintele Băsescu, în schimb se trezea să critice unele măsuri luate de…guvernul Tăriceanu, cu 2-3 ani înainte. Abia după vreo doi ani cuteza să ridice vocea și contra măsurilor pedeliste, cînd erau deja fumate.
Alteori, Isărescu lăsa impresia că e depășit complet de evoluțiile economice, interne ori internaționale. Prin 2009 declara că nu trebuie să ne temem de spectrul prăbușirii economiei, un an mai tîrziu recunoștea că s-a înșelat. Ulterior profețea că economia își va reîncepe creșterea în trimestrul 3 al anului, termen mutat după alte cîteva luni spre trimestrul 4 și tot așa.
Una peste alta, guvernatorul BNR a făcut mai mereu un joc duplicitar, pentru a deranja cît mai puțină lume.

Iată că, de scurtă vreme, lucrurile se schimbă vertiginos.

Isărescu iese tot mai des la rampă și ține discursuri peste condiția de finanțist. Mai precis, discursuri de om politic. Unul îngrijorat de starea economiei, de starea țării în ansamblu.
”Noi simtim – aici la BNR- o preocupare: tara asta n-are viziune! Trebuie sa rupem aceasta nefericita suprapunere cum ca in momentul in care intram in UE toate s-au rezolvat. Cum am intrat in UE cum au fost unii, chiar si dintre economisti, care au spus : sa marim salariile! Asta, uitand ca salariile nu le cresti cu vointa, ci cu productivitatea muncii. Pe aceasta baza trebuie crescute salariile(…) Cand te afli intr-un post de conducere si se declanseaza o criza, trebuie sa fii responsabil. Chiar daca vezi criza, ce poti sa spui: Fugiti si parasiti nava?(…) Ideea asta ca prognozele sunt un lucru usor sau ca liderii nu vor sa ne spuna ce stiu…nu pot sa cred asa ceva. A conduce intr-un moment de criza este foarte dificil. Trebuie sa facem o analiza a vedem daca abordarea noastra a crizei a fost cea mai buna” declara, în iunie, la un simpozion, guvernatorul.

Zilele trecute, altă serie de declarații interesante: ”Daca acceleram cresterea economica mai ales in perioade electorale nu facem decat sa accentuam declinul in perioadele post-electorale. Trebuie sa finalizam infrastructurile din Romania. Sa le terminam odata pentru totdeauna. Nu ma refer numai la infrastructurile de transport, ci si la cele din sanatate si resurse umane.In ceea ce priveste nuantele, vad doua nuante fata de trecut: accent pe stabilitatea economica. Am discutat cu oameni de afaceri de la noi si toti asta cereau:stabilitate si incredere. Primul accent ar fi exact aceasta macrostabilitate pentru ca niciodata nu am dus-o la sfarsit sau, chiar daca am dus-o, imediat am incalcat-o. Primul accent pe care l-as pune pentru urmatorii 10-20 de ani este: Niuciun pas inapoi de la stabilitate. Al doilea accent trebuie pus pe resursele interne, nu pe cele externe.Nu ma refer doar la resurse naturale ci si la cele umane. La forta de munca, care e un factor esentil al cresterii. Ma mai refer la alte active, cum este pamantul. Inca nu e introdus cum trebuie in circuitul fiscal. Drepturile de proprietate inca sunt neclare, justitia functioneaza asa cum functioneaza”.

Foarte spectaculos. Pînă deunăzi, Isărescu abia deschidea gura despre bani, acum descoperă resursele umane, vorbește despre pămînt, schițează planuri naționale pe 15-20 de ani, propune viziuni. De ani de zile este el însuși acuzat de mediile de afaceri că frînează economia, pentru că BNR, prin politica monetar-bancară adoptată de guvernator, ţine prea sus dobînda de referinţă, iar acum iese la atac și identifică vinovați și cauze.
Devine chiar literar-metaforic, după întîlnirea cu reprezentatnta FMI, Christine Lagarde: ”Reformele trebuie sa le facem noi. Hai sa nu ne mai jucam de-a stabilitatea financiara. Ne asteptam la miracol de la madam Lagarde. Va invit la Maglavit, sa-l cautam din nou pe Petrache Lupu daca vrem miracole. Nu trebuie sa vina Lagarde”.

Și se observă cu ochiul liber mesajul liberal ”Prin noi înșine”, pe care
îl tot transmite subliminal de la o vreme.

Plus atacuri neuzuale la politicieni: „Dacă te gândeşti doar în condiţii de ciclu politic, acum cât sunt eu, trei, patru ani, la guvernare să-mi asigur creşterea şi după aia mai vedem, bineînţeles că nu poţi să asiguri o creştere de durată”.

De asemenea, Isărescu face eforturi să se desprindă de haina finanțistului și să o îmbrace și pe cea a afaceristului.

Din postura de patron al unei podgorii mărunte, el tună și fulgeră contra, țineți-vă bine, bancherilor, care jupoaie bieții întreprinzători.

”Colegii mei, bancherii, accepta ca garantii de la vinaria mea doar cisternele de vin. Nu si vinul imbuteliat care cica dispare. Pai cisternele alea sunt cele mai lipsite de valoare active ale firmei. Nu iau in garantie pamantul, nu iau alte active. E si o chestiune de incredere poate. Pai foarte bine, eu am incredere ca tin banii la voi dar voi chiar nu aveti deloc o bruma de incredere ca nu ma apuc sa vand vinuri fara sa fug cu el?” afirmă, cătrănit, Isărescu.

Una peste alta, analizînd prestația din acest an a guvernatorului BNR, care în toamna lui 2014 termină mandatul la cîrma instituției și trebuie să decidă ce face mai departe – un nou mandat e absolut improbabil -se vede limpede că acesta trece printr-o transformare vertiginoasă.
Poate nu întîmplător, la începutul anului a survenit, în premieră absolută, un atac politico-economic la adresa sa din chiar interiorul BNR, prin vocea lui Nicolae Dănilă, membru în CA. Un eveniment ieșit din comun pentru o instituție cu niște restricții infernale în materie de comportament al liderilor (se pare că nu au voie nici măcar să meargă în restaurante obișnuite, ci doar în cele agreate de BNR) și în care mereu s-a vorbit pe un singur ton, cel al președintelui.
Nu e exclus ca lui Isărescu să i se fi dat, preventiv, un semnal de avertisment pentru cazul în care îi vine pofta de aventuri politice.
Deocamdată, guvernatorul chiar dă asemenea indicii, și se insinuează tot mai mult pe dreapta spectrului politic, acolo unde Crin Antonescu se crede singur pe tarla și stăpîn.

Dar, pînă în toamna lui 2014 mai e, iar Isărescu are timp berechet să se desfășoare. Și nu de unul singur, dacă tragem cu ochiul la cît de generoase sunt, în ultima vreme, sondajele de opinie cu persoana sa, în mod oarecum nejustificat, ținînd cont de pasivitatea și discreția dovedite de-a lungul timpului.
Ori, poate tocmai de asta simt, mai nou, românii că ar avea nevoie? (Bogdan Tiberiu Iacob)