CURS VALUTAR
1 EUR = 0 RON DOWN | 1 USD = 0 RON DOWN | 1 GBP = 0 RON DOWN

Caracatita birocratiei sufoca Romania

0 comentarii / 1764 vizualizări / 31 mai 2010

După două decenii de democrație, în era internetului și a calculatoarelor ultraperformante, sistemul birocratic din România arată ca o Hidră căreia dacă îi tai un cap, cresc altele două în loc sau chiar mai multe. Degeaba avem sisteme de operare cu mulți giga de ram, cartele electronice și mașini full-option, cu navigație prin satelit, dacă la circa financiară, poliție sau primărie completăm acte tot ca în vremea radiourilor cu galenă și a televizoarelor cu lămpi.

Concesiunea și succesiunea, treburi complicate

Un lucru aparent banal, plata taxei anuale la cimitir pentru un loc de veci de 2 mp, poate fi o problemă complicată și cronofagă. La Sf. Vineri, și nu numai, încasarea banilor se face doar după ce solicitantul prezintă o copie după factura veche de anul trecut, actul de concesiune al locului de veci și o copie după buletinul de identitate al celui ce efectuează plata, indiferent dacă există raporturi de rudenie între acesta și proprietarul mormântului. Angajata dispune de o cartotecă, ordonată, ce e drept, în care deține pentru fiecare figură în parte toate documentele. Căutatul, în schimb, împlică minute bune, degetul e înmuiat în gură de zeci de ori, ca să dea foile, una după alta, privirea aleargă repede ca ochiul mortului pe dosarele aranjate pe litere, iar lumea, marea majoritate de vârsta a III-a și peste, se adună la coadă. Există calculatoare în sediu, dar sistemul, după care oamenii de aici lucrează, funcționează ca în urmă cu două veacuri, probabil de pe vremea când au fost desființate cimitirele parohiale din București.

Succesiunea pentru locul de veci este o treabă mult mai complicată, ce se poate prelungi săptămâni în șir. Până moare omul, probabil. Trebuie completată o cerere specială, luată de la șeful cimitirului unde se află locul, se fac copii după toate actele, factură, și se adaugă două timbre fiscale, indiferent de ce valoare ar fi ele, după care trebuie să te duci la Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane de la Bellu, unde le vei depune la un ghișeu. Respectivul operator (de la ghișeu) te pune să aștepți ceva, pentru mai sunt și alte persoane la rând, apoi te cheamă și îți dă actele semnate, cererea o semnează și o parafează, apoi te trimite la caserie să plătești 10 Ron. De aici, împreună cu factura respectivă și actele, trebuie să mergi la Registratură, unde una dintre cele patru sau cinci funcționare, aflate fiecare la câte un birou, va prelua importantele și misterioasele documente. Demersul are ca scop stabilirea valorii locului de veci, fără de care nu se poate face mai departe succesiunea la notar. Chiar dacă legea nu permite vânzarea locurilor de veci, pentru ca treaba să fie cât mai complicată, cineva trebuie să-i stabilească prețul.
În cele din urmă, se ajunge și la notariat, unde trebuie prezentate următoarele: actul prin care s-a stabilit valoarea, buletinul, certificatele de naștere, căsătorie, etc. în vederea efectuării succesiunii, după care contribuabilul va merge din nou la cimitir pentru constituirea unui alt act de concesiune asupra locului de veci. Un drum, al naibii de întortochiat și de greu, mai ales pentru bătrânii de care statul are atâta ”grijă”!

Voucherul, un „trofeu” greu de obținut

Tichetul valoric, pe care scrie clar suma cât face, ”voucerul” este, de asemenea, un „trofeu” greu de câștigat, în lupta cetățeanului cu birocrația. El n-are, de fapt, nicio valoare în fața dealerului auto, decât însoțit de niște documente, pentru care clientul trebuie să umble până îi sar capacele. Și ochii din cap. În „concurs” mai sunt și alți participanți, așa că la fiecare birou, casierie sau ghișeu, oamenii așteaptă la rând, iar de partea cealaltă a ușii, funcționarii completează de zor acte ”de mână”, cu pixul. Omul merge la Remat, cu copii după cartea de identitate, buletin, talon auto. Angajatul preia automobilul vechi și îl trimite pe fostul proprietar al mașinii, cu copiile ștampilate, la un ghișeu ca să-i elibereze „bon de cântar”. Două femei se apucă imediat să scoată roțile rablei. Nu mai e loc de sentimentalisme. Gata! S-a dus Skodița sau Dăciuța! Cetățeanul se așează, cu actele în mână, la o coadă luuungă, la un alt birou. Într-un final, iese o doamnă și le ia pe rând. Se așteaptă mai bine de o oră, până ce, de aici, obții certificatul de distrugere și vreo 14 ron, nu se știe exact pentru ce. Actele obținute de la Remat trebuie, însă, legalizate la un notar. Treaba asta face vreo 70 de lei. Mai departe, trebuie obținut certificatul de atestare fiscală de la Administrația Financiară. Trebuie să ai nervi de beton sau să execuți un exercițiu de Yoga ca să nu înnebunești. Fuga la Administrația financiară! Aici se completează o cerere, în care se specifică seria motorului și a șasiului. În prealabil, trebuie achitat impozitul pe toate mașinile pe care le are contribuabilul, nu numai pe cea pe care vrea să o scoată din evidență, și pe numărul de luni scurse de la începutul anului! Se mai plătește o taxă de 2 lei și se fac, din nou copii, după toate actele. Dacă persoana care face această operațiune are vreo executare judecătorească și contul de la Administrația Financiară este blocat, lucrurile se complică extraordinar de mult. După ce a obținut certificatul de atestare fiscală, cetățeanul trebuie să-și facă radierea la Poliție. Certificatul de radiere se obține după predarea numerelor rablei (opțional se pot păstra), a talonului mașinii, a copiilor Xerox după buletin și a actelor de la Administrația financiară, a copiei după cartea de identitate. În cazul în care rabla a avut asigurare plătită pe tot anul, proprietarul își poate recupera o parte din taxa plătită, aferentă lunilor în care nu mai beneficiază de acest serviciu. Cu tichetul valoric, (voucherul), împreună cu o copie de pe buletinul proprietarului, certificatul de radiere și cel de distrugere, legalizat viitorul posesor de mașină nouă nouță se poate prezenta, în sfârșit, la reprezentanța auto. Aici încep negocierile, pe parcursul cărora potențialul client este amețit de către vânzător cu promoții și reduceri uluitoare. Chipurile pentru el și numai pentru el, clientul, stâpânul, regele, probabil unicul client din ziua aceea în Showroom se poate aplica un discount. „Mașina are în realitate prețul de 15998 de euro, dar stiți, noi v-o scoatem cu 3500 mai ieftin, ne mai dați și trei vouchere și ajungem undeva la 9300.”, este placa pe care ți-o pune orice dealer auto. Când i se pare că a ajuns prea jos cu prețul își aduce aminte că mașina are faruri de ceață iar singurul model disponibil are și trapă, așa ca mai adaugă câteva sute de euro. Plus costul actelor, se oferă să facă și RCA-ul, etc. Clientul constată cu amărăciune că s-a zbătut aproape de pomană să-și ia voucherul, în fața „jongleriilor” pe care le face dealerul cu prețurile, când în sus și când în jos, iar valoarea tichetului nu se delimitează clar în prețul plătit. Și dacă acesta din urmă chiar vrea să-și bată joc de cumpărător, îi spune, la ieșire, că de banii aștia putea să-și ia una nouă.

Patroni sub jugul birocrației

Sistemul este și mai complicat în cazul proprietarilor de firme, astfel că, nici patronii nu sunt de invidiat. Anual un astfel de „boss„ trebuie să plătească în jur de 100 de taxe la care se adaugă încă 450 de taxe parafiscale. Toate, însoțite de documentație pe măsură, rapoarte, bilanțuri, hotărâri, formulare de semnat, completat și neaparat ștampilat. Unele dintre taxe au valoarea de 1 leu, mai puțin decât valoarea mandatului poștal cu care se expediază. Statisticile au arătat că patronii români plătesc aproape de 50 de ori mai multe taxe decât cei din Suedia, țara cu cel mai relaxat sistem fiscal din Europa.(Răzvan Mateescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *