Faptele contrazic discursul. Oficial, discursul NATO și al fiecărui reprezentant în parte al statelor membre cuprinde două premize și o concluzie. 1). Federația Rusă nu va ataca niciun stat NATO. 2). Dacă ar face acest lucru, s-ar activa automat articolul 5 din Tratat. Iar concluzia este că, în consecință, NATO nu va intra în război împotriva Federației Ruse. Conflictul militar rămâne în Ucraina. Cât de adevărat este acest tip de raționament? Există sau nu există acte și fapte care-l contrazic? Intră sau nu intră în cele din urmă NATO în război?
Astăzi are loc la Bruxelles o întrunire a miniștrilor apărării ai NATO. Este exclus ca, în continuare, să se discute aceleași teme pe care de acum le știm pe de rost vizând întărirea flancului sud-estic. De altfel, deciziile esențiale s-au luat și sunt puse zi de zi în operă. Tot mai multe trupe și tot mai multă tehnică militară se instalează în special în România și Polonia. În nordul Mării Mediterane, cu sau fără acest summit NATO de azi, sunt poziționate 200 de nave de război. 130 de avioane de luptă compun forțele NATO de reacție. Din ce în ce mai multe baze militare ale aliaților sunt instalate în România. Dacă nu suntem expuși unui atac al Federației Ruse, după cum se afirmă oficial, atunci care este explicația acestor operațiuni? Ne apărăm pur și simplu pentru ipoteza absurdă a unei agresiuni? Sau ne pregătim să intrăm în luptă? Pe frontul ucrainean?
Pare straniu, dar o dezlegare a enigmei ne-ar putea veni, tot astăzi, de la Curtea Internațională de Justiție de la Haga. Acolo, Ucraina a reclamat că este victima unei agresiuni. Curtea de Justiție ar putea să decidă astăzi că Federația Rusă se face vinovată de o agresiune. Un asemenea verdict în sine nu are aparent decât urmări morale. Curtea de la Haga nu poate pune pistolul la tâmpla lui Vladimir Putin. Sau poate? Acest verdict previzibil de astăzi ar putea fi urmat de o decizie a Adunării Generale a ONU. Adunarea Generală a ONU, unde e clar că Federația Rusă nu are nici drept de veto și nu dispune nici de o majoritate, poate decide înființarea unui tribunal penal. Teoretic, acest tribunal penal, în baza verdictului Curții Internaționale, poate declanșa împotriva lui Vladimir Putin un proces pentru crime de război. Și tot teoretic, la capătul acestui proces, liderul Federației Ruse ar putea fi condamnat. Aceste decizii cu caracter juridic, unele așteptate azi, altele care s-ar putea produce în perioada următoare, ar putea constitui fundamentul moral ca, în baza Tratatului NATO, statele Pactului Nord-Atlantic să decidă o intervenție militară în Ucraina.
Dintr-o altă perspectivă, o asemenea intervenție ar putea fi motivată, cum s-a întâmplat și în Irak, deși acolo informația s-a dovedit a fi falsă, de utilizarea de către armata Federației Ruse a unor arme interzise. Cum ar fi armele chimice în înțelesul clasic al temenului sau bombele cu fosfor, despre care deja sunt avansate probe că au fost utilizate în Donbas, făcând acolo prăpăd în rândul populației civile.
Un al treilea argument, desigur tot ipotetic, derivă din reacțiile Chinei, pe de-o parte la solicitarea lui Putin de a fi ajutat financiar pe calea unor importuri masive de petrol și gaze și, pe de altă parte, de a fi susținut în acest război în plan politic și chiar militar. Se știe că Statele Unite au atenționat în repetate rânduri China asupra riscului la care se expune – e vorba de sancțiuni economice – în eventualitatea în care ajută Federația Rusă să facă față crizei economice și financiare, depășind astfel pericolul încetării de plăți și deci a falimentului. Există semnale cât se poate de serioase conform cărora China nu se va conforma solicitărilor ultimative ale Washingtonului. În consecință, s-ar putea crea o axă economică și militară Beijing-Moscova. Numai că acest lucru nu se poate întâmpla instantaneu. Va necesita timp. Statele NATO ar putea decide să nu le mai lase celor două state timp pentru a se coaliza și pentru a opune o rezistență eficientă. Cu atât mai mult cu cât, într-o asemenea eventualitate, omenirea ar trece prin cea mai mare catastrofă geopolitică de până acum. Întregul sistem economic global ar putea fi aruncat în aer. Iar consecințele pentru Statele Unite și Uniunea Europeană ar fi devastatoare. Ele ar putea plăti un preț la fel de mare ca cel plătit în prezent de Federația Rusă sau care ar putea fi plătit în viitor de către China.
Deci timpul nu așteaptă. Și ca dovadă că lucrurile se precipită, tot astăzi au loc consultări între NATO și state non-NATO. Consultări nu numai cu UE, ci și cu Finlanda, Suedia, Georgia și Ucraina. Cu alte cuvinte, cu statele care teoretic încercuiesc Federația Rusă. Și care, conform statutului lor, mai puțin o parte dintre statele UE și Ucraina, nu ar trebui să intervină militar în acest conflict. Dar care totuși pot asigura un suport moral și eventual logistic în beneficiul NATO.
Analiștii politici, la unison, evident analiștii Vestului, susțin: 1). Că armata Federației Ruse este confuză, dezorganizată, neaprovizionată, demoralizată și indusă în eroare de o mână de generali, care i se împotrivesc lui Putin. 2). Că resursele umane ale Federației Ruse s-au epuizat, că alte resurse nu mai pot fi aduse în Ucraina, decât cu riscul de a lăsa neapărat teritoriul Rusiei și, ca atare, chiar dacă ar fi cucerite toate orașele din Ucraina, situația nu va putea fi ținută sub control atâta timp cât populația se opune cu înverșunare acestei agresiuni. 3). Federația Rusă este pe cale de a-și epuiza toate resursele financiare și de a intra în stare de faliment.
Dacă Moscova trebuie să primească o lovitură în moalele capului, acum este momentul optim, după cum estimează respectivii analiști.