In exclusivitate pentru inpolitics.ro, sociologul Vasile Dancu face o analiza a starii Romaniei, din perspectiva raportului dintre increderea si neincrederea populatiei in masurile adoptate de puterea politica. Este preludiul unui studiu de piata, care urmeaza sa fie publicat in aceste zile. Un studiu unic in felul lui. Pentru ca, pentru prima data, societatea romaneasca este vazuta prin prisma acestui raport. In esenta, luand ca baza aceasta unitate de masura, incredere – neincredere, 2011 va fi catastrofal. In continuare, voi incerca sa subscriu la teza excelentului sociolog Vasile Dancu, utilizand propriile argumente.
Inaintea celui de-al doilea tur de scrutin al ultimelor alegeri prezidentiale, in doua convorbiri telefonice, pe care le-am avut cu profesorul Vasile Dancu, acesta mi-a semnalat, pentru prima data, un criteriu la care nu ma gandisem. Si la care putini dintre romani s-au gandit. Era vorba de emotie, ca instrument electoral. De fapt, despre mai multe emotii induse, in mod intentionat sau neintentionat, populatiei si care aveau sa faca diferenta intre cei doi candidati. Cum ar fi, de exemplu, exacerbarea imaginii si comentariilor legate de copilul lovit de Traian Basescu. Dancu imi demonstra, utilizand argumente sociologice, ca un lucru bun – dezvaluirea unei fapte probabile a unui candidat prezidential – mediatizat in mod exagerat conduce la un rezultat rau. Si anume, ii aduce taman candidatului vinovat un avantaj. Emotia in exces genera o contrareactie. Si au fost, in acea campanie, nu unul, ci patru momente de acest fel. Ascultandu-l atunci pe Vasile Dancu, am avut, pentru prima data, presentimentul, in ciuda pariurilor pe care le-am facut, ca Basescu poate castiga. E adevarat, nu luasem in calcul si frauda masiva.
Acum, din nou, Vasile Dancu lanseaza pe piata un criteriu surpriza. Masurarea stiintifica a increderii. Si ajunge la concluzia ca aceasta s-a diminuat excesiv de mult. Adica, dramatic. Daca intr-un SRL in care lucreaza, de pilda, 10 angajati, acestia nu mai au incredere in management, managerul insusi incepe sa nu mai aiba incredere in deciziile pe care le ia. Iar ezitarile il fac sa nu mai aiba curaj sa fie lipsit de creativitate. Pana la urma, sa nu-si mai urmeze instinctul managerial. Si lucrurile vor merge si mai rau, atunci cand cei 10 salariati isi vor exprima neincrederea, fata de SRL, in familie si printre prieteni. Atunci scepticismul se va extinde si asupra calitatii produselor realizate.
Este usor de imaginat ce se intampla, din aceasta perspectiva, intr-o tara cum este Romania si cum cetatenii ei isi pierd increderea, cu desavarsire, in puterea politica. Efectele micului SRL, extinse la scara intregii societati, devin devastatoare.
In Romania, doar 10 la suta dintre oameni mai au incredere in tandemul Basescu – Boc si in administratia PD-L. Ceilalti 90 la suta sunt milioane de romani care nu mai cred in valoarea niciuneia dintre masurile pe care Guvernul le adopta. Ei isi propaga aceasta neincredere la scara internationala. Deci, si in randul bancherilor, si in randul investitorilor, si in directia societatilor care stabilesc ratingul de tara. Oricat ar fi masurile regimului Basescu de proaste, ele devin, astfel, si mai proaste. Ceea ce masoara sociologul Vasile Dancu este, astfel, nu dimensiunea trecuta si prezenta a catastrofei, ci catastrofa viitoare. (Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)