Nici nu au fost bine anunțate măsurile guvernului, nemaivorbind de aplicarea lor efectivă, că opoziția a sărit ca arsă: anticipate! Asta ar fi soluția, în viziunea PSD și PNL, pentru criza economică a României, iar dacă cetățenii votează cum trebuie, lapte și miere vor curge pe străzi.

Desigur, organziarea de anticipate este aproape imposibilă fără acordul actualei puteri, ori chiar și așa, pentru că e greu de crezut că parlamentarii ar fi dispuși să își ridice fundurile din fotolii pentru a lăsa locul altora. Și totuși, spectrul anticipatelor nu ar trebui evocat nici măcar în glumă, darmite ca reacție politică primordială, pentru că ar fi apocalipsa deplină.

Nu ne referim doar la costurile de peste 50 de milioane de euro pe care le-ar presupune organizarea de noi alegeri, cît, mai ales, la ce ar însemna transformarea lui 2010 în an electoral. În primul rînd, procedurile de demitere pe bandă a guvernelor – presupunînd că s-ar întruni voturile necesare – ar înghiți toate energiile politicienilor, în defavoarea legilor care trebuie votate și aplicate în contextul crizei. Sigur, ar avea de cîștigat presa, fiindcă bani pentru campanie se găsesc mereu, într-o formă sau alta și ar avea de cîștigat PSD, PNL și PRM, ca partide avantajate de actualul statut de opozanți, dar beneficiile se cam opresc aici.

Marile companii de stat ar fi supuse unei jecmăneli suplimentare, pentru conturile de campanie ale PDL, în timp ce firmele private, și așa greu împovărate, s-ar confrunta cu un nou val de descinderi ale organelor de control, cum s-a întîmplat la ultimele alegeri, pentru a le ajuta să înțeleagă ”mesajul” puterii, adică nevoia de sponsorizări. S-ar pune pe tapet, cu prioritate, modificarea legii alegerilor și redesenarea colegiilor electorale. Nu și-ar mai bate nimeni capul, prin ministere, cu lucrul, pentru că toată lumea ar intra, oficial sau neoficial, în campanie electorală.

În locul dezbaterii măsurilor de criză am avea acuzații legate de pregătirea fraudării masive a votului. Întregul an 2010 ar fi sacrificat pe altarul electoral, adîncind criza pînă la dimensiuni inimaginabile, iar dacă am avea o nouă guvernare, tot anul 2011 ar fi dedicat denunțării ”grelei moșteniri” lăsate de PDL, în paralel cu eforturile de dizlocare a clienților puterii din structurile statului și înlocuirea lor cu noii învingători. Lucrurile nu ar apuca să se așeze prea mult, pentru că 2012 ar aduce intrarea într-o nouă campanie electorală majoră, cea pentru locale. Abia anul 2013 ar putea fi considerat mai liniștit, pentru că nebunia ar reizbucni în forță în 2014, cu trei rînduri de alegeri: europene, parlamentare și prezidențiale.

Una peste alta, peisajul e mult prea teribil pentru a lua în calcul, indiferent de formă, alegerile anticipate, cu toată prăbușirea PDL și dorința opoziției de a arde etapele, ajungînd mai repede la putere. Nu mai vorbim aici de contradicțiile dintre dorința de anticipate, exprimată oficial de PSD și PNL, și recunoașterea, de către Victor Ponta, că social-democrații nu sunt capabili să guverneze ori că nici măcar nu au un program de guvernare. Un mesaj similar a dat și liberalul Dinu Patriciu, care a admis că PNL nu ar putea face mai mult decît PDL în aceste momente de criză.

Actuala guvernare trebuie lăsată să își ducă crucea pînă la capăt, fără anticipate ori guvern de tehnicieni, așa cum bine a punctat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, atunci cînd a avertizat că e incorect ca unii să cerșească voturile alegătorilor iar alții, din rîndul tehnocraților, să fie puși să guverneze în locul lor. (Bogdan Tiberiu Iacob)